ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 684/2015

Deliberând

asupra contestație în anulare, constată următoarele:

Prin

Decizia penală nr. 1433 din 24 aprilie 2014, Dosar nr. 15201/63/2012, Înalta

Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul P.F. împotriva Deciziei penale nr. 335 din 4 noiembrie 2013

pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală, și pentru cauze cu minori.

A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării

preventive de la 20 martie 2012 la 24 aprilie 2014.

Împotriva

Deciziei penale nr. 1433 din data de 24 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția penală, a formulat contestație în anulare, contestatorul

P.F.

Prin

motivele invocate, contestatorul a arătat că este incident cazul de contestație

în anulare prevăzut la art. 426 lit. h) C. proc. pen., menționând că nu a fost

audiat în fața instanței de recurs, deși era prezent și audierea sa era legal

posibilă, iar dacă ar fi dat declarație ar fi avut posibilitatea să prezinte

instanței, argumente din care ar fi rezultat că nu a comis infracțiunea de

trafic de persoane.

Examinând

contestația în anulare prin prisma dispozițiilor legale, Înalta Curte constată

că este nefondată pentru următoarele considerente:

Contestația

în anulare este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia sunt remediate

erori ce nu pot fi înlăturate pe alte căi, fiind, deci, o cale de anulare pentru

vicii și nulități relative la actele de procedură, ce trebuie folosită numai în

cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, cu respectarea termenelor în

care titularii acesteia o pot formula, contribuindu-se astfel la consolidarea

principiului stabilității hotărârilor judecătorești definitive.

Potrivit

dispozițiilor art. 426 C. proc. pen. împotriva hotărârilor penale definitive se

poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:

a)

când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când deși

legal citată a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința

instanța despre aceasta imposibilitate;

b)

când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de

încetare a procesului penal;

c)

când hotărârea a fost pronunțată de alt complet decât cel care a luat parte la

dezbaterea pe fond a procesului;

d)

când instanța nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de

incompatibilitate;

e)

când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului,

când aceasta era obligatorie, potrivit legii;

f)

când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a

inculpatului era obligatorie, potrivit legii;

g)

când ședința de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea

prevede altfel;

h)

când instanța nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era

legal posibilă;

i)

când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru

aceeași faptă.

Potrivit

art. 431 alin. (2) C. proc. pen., instanța, constatând că cererea de

contestație este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se

sprijină contestația este unul dintre cele prevăzute de art. 426 C. proc. pen.

și că în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la

dosar, admite în principiu contestația și dispune citarea părților interesate.

Prin

încheierea din 19 martie 2015 a fost admisă în principiu contestația în anulare

formulată de contestator, instanța constatând îndeplinite condițiile prev. de

art. 431 alin. (2) C. proc. pen. și, fixând, totodată, termen pentru

soluționarea cauzei.

Pe

fondul contestației, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte

constată că în fața Curții de Apel Craiova, contestatorul P.F. a dat

declarație, (dosar Curtea de Apel Craiova, secția penală, și pentru cauze cu

minori).

Potrivit

dispozițiilor art. 385

14

alin. (1

1

) din vechiul C. proc.

pen.: "cu ocazia judecării recursului, instanța este obligată să procedeze

la ascultarea inculpatului prezent, (...), atunci când acesta nu a fost

ascultat la instanțele de fond sau apel, precum și atunci când aceste instanțe

nu au pronunțat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare".

Prin

urmare, nefiind îndeplinite niciuna dintre cerințele textului legal, în cauză

nu este incident cazul de contestație prevăzut de art. 426 lit. h) C. proc.

pen. referitor la neaudierea inculpatului prezent, când audierea era legal

posibilă, având în vedere declarația dată de acesta în fața instanței de apel.

Mai

mult, Înalta Curte constată că acest caz de contestație în anulare a fost

invocat în mod formal, iar prin acesta se tinde la restabilirea situației de

fapt, la provocarea unei noi judecăți în fapt și în drept, în scopul

verificării legalității și temeiniciei hotărârii atacate, ceea ce nu se poate

realiza în calea de atac a contestației în anulare.

În

concluzie, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația în anulare

formulată de contestatorul P.F. împotriva Deciziei penale nr. 1433 din data de

24 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală,

pronunțată în Dosarul nr. 15201/63/2012.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul P.F. împotriva

Deciziei penale nr. 1433 din data de 24 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 15201/63/2012.

Obligă

contestatorul la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu

până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 14 mai 2015.

Procesat

de GGC - GV