ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3465/2009

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 241 din 4 iunie 2009 a Tribunalului Botoșani, inculpatul A.D. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c), art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. i) C. pen. la pedeapsa de 7 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În conformitate cu dispozițiile art. 350 C. proc. pen. și art. 88 C. pen., starea de arest a inculpatului a fost menținută, iar durata reținerii și arestului preventiv a fost dedusă de la 9 octombrie 2008, la zi.

Inculpatul a fost obligat să plătească părții civile E.G. suma de 50.000 RON daune materiale, iar părții civile E.G.A. contravaloarea taxei de școlarizare la Ș.P. Fundeni București, până la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 25 ani, precum și contravaloarea chiriei lunare reprezentând echivalentul a 280 Euro/lunar, începând cu data de 15 mai 2009 (data încheierii contractului) și până la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 25 ani, iar în favoarea ambelor părți civile suma de 50.000 RON daune morale.

S-a constatat achitată suma de 1.400 RON în favoarea părții civile E.G.A., s-a dispus confiscarea corpului delict înregistrat sub nr. X/2009 în registrul de corpuri delicte al Tribunalului Botoșani și a fost obligat inculpatul să plătească părții vătămate E.G., suma de 500 RON cheltuieli judiciare, iar statului suma de 7.000 RON cu același titlu, în care au fost incluse costurile expertizei medico-legală psihiatrică și ale raportului de constatare medico-legală.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

În dimineața zilei de 8 octombrie 2008, inculpatul și victima s-au întâlnit pe un drum agricol care trece pe tarlaua "T." din comuna Dobârceni, jud. Botoșani.

Întrucât victima E.C. l-a înjurat, inculpatul a luat din tractorul său un ciomag de esență tare, în lungime de 1,5 m și cu diametrul de 5 cm cu care a lovit-o peste cap și față până când aceasta a căzut. Inculpatul a continuat să o lovească peste tot corpul, oprindu-se doar în momentul în care a observat o rană sângerândă în jurul nasului victimei. Abandonându-și victima, inculpatul a plecat, ascunzând arma letală și haina cu care era îmbrăcat.

Din raportul de constatare medico-legală de necropsie din 21 octombrie 2008 al Serviciului de Medicină Legală Botoșani, a rezultat că moartea victimei E.C. a fost violentă și s-a datorat șocului traumatic și hemoragic, ca urmare a unui politraumatism cu plăgi, hematoame și fracturi multiple, leziuni traumatice care au putut fi produse prin loviri repetate, cu un corp dur alungit și un obiect tăietor despicător. Între leziunile traumatice constatate și moartea victimei există legătură cauzală directă.

Situația de fapt descrisă mai sus a fost dovedită cu procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșe fotografice, raportul de constatare medico-legală de necropsie, proces-verbal de examinare a cadavrului, proces-verbal de conducere în teren și indicare de către inculpat, proces-verbal de percheziție domiciliară, declarațiile martorilor: D.M., T.M., I.N., I.G., T.G., M.M., probe coroborate cu declarațiile inculpatului de recunoaștere a faptei.

Conflictul s-a desfășurat pe un teren aparținând lui C.I., la aproximativ 10 m de drumul agricol ce traversează tarlaua.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel partea civilă E.G. și inculpatul A.D..

Partea civilă a criticat încadrarea juridică dată faptei, solicitând condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174, 175 lit. i) raportat la art. 176 lit. a) C. pen. Sub aspectul laturii civile, a solicitat obligarea inculpatului la plata integrală a sumelor indicate în constituirea de parte civilă.

Prin Decizia penală nr. 45 din 5 august 2009, Curtea de Apel Suceava a luat act de retragerea recursului de către inculpat, menținând starea de arest a acestuia și deducând prevenția la zi.

Recursul părții civile a fost respins ca nefondat.

Apelanții au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 100 RON, către stat.

În termen legal, împotriva acestei decizii penale, a declarat recurs partea civilă E.G., menținând criticile de nelegalitate și netemeinicie formulate în calea de atac a apelului.

Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 17, 18 și 14 C. proc. pen.

Examinând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este fondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare:

Instanța a stabilit în mod corect situația de fapt și, în raport de aceasta, a dat încadrarea juridică judicioasă infracțiunii săvârșite de inculpat.

Agresiunea comisă de acesta a avut loc pe un teren proprietate privată care, chiar dacă nu era neîngrădit, nu poate fi considerat ca fiind un loc totdeauna accesibil publicului. Accesul pe un astfel de teren presupune acordul proprietarului, nefiind permis publicului în orice moment și în lipsa acestuia. Ca atare, în mod corect instanța nu a reținut la încadrarea juridică a faptei și dispozițiile art. 175 lit. i) C. pen., caracterul privat al locului unde s-a petrecut fapta rezultând din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor B.D., C.R. și procesul-verbal de reconstituire însoțit de planșele fotografice.

La încadrarea juridică a faptei nu pot fi reținute nici dispozițiile art. 176 lit. a) C. pen., omorul nefiind comis prin cruzimi.

Cu privire la înțelesul noțiunii de "cruzime", literatura juridică și doctrina au arătat că în conținutul actelor de cruzime nu pot fi asimilate acele suferințe inerente provocate în majoritatea cazurilor de omucidere, putând avea acest caracter doar actele care depășesc această limită, indiferent de ecoul faptei în rândul opiniei publice.

Omorul prin cruzimi presupune provocarea de suferințe prelungite victimei, având ca rezultat moartea în chinuri.

Or, în cauză, nu a rezultat că inculpatul a supus victima unor suferințe mari și prelungite care să aibă caracterul unor acte de cruzime efectuate asupra acesteia.

Atât natura leziunilor în sine, cât și durata agresiunii și timpul relativ scurt scurs până la instalarea decesului exclud posibilitatea reținerii săvârșirii omorului asupra victimei E.C., prin cruzimi.

Nici critica formulată de partea civilă cu privire la modul de rezolvare a laturii civile nu se dovedește a fi întemeiată.

Instanța a obligat inculpatul la plata despăgubirilor materiale și morale, astfel cum au fost solicitate de părțile civile; mai mult, inculpatul a fost de acord cu plata sumelor pretinse de părțile civile, pretențiile acestora fiind, astfel, îndestulate așa cum au fost cerute.

Recursul se dovedește însă a fi întemeiat cu privire la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului.

Înalta Curte constată că reținerea în favoarea acestuia de circumstanțe atenuante nu este fondată. Inculpatul A.D. a săvârșit o infracțiune deosebit de gravă, suprimând viața unui om în mod inutil și nemotivat.

Inculpatul a lovit în mod repetat, cu intensitate, peste tot corpul, și și-a abandonat victima pe câmp, dovedind violență și indiferență față de soarta acesteia.

Pedeapsa aplicată pentru săvârșirea unei astfel de fapte trebuie să se constituie într-un avertisment pentru cei care atentează la viața semenilor lor și o modalitate fermă și exemplară de corijare a celui care a nesocotit această valoare socială supremă.

Individualizarea pedepsei aplicate trebuie să exprime echilibrul dintre punerea în evidență a pericolului social major concret al faptei comise și datele și împrejurările favorabile inculpatului.

Înalta Curte, reținând că acesta a avut o conduită corectă pe parcursul procesului penal și că prezintă o tulburare de personalitate de tip instabil impulsiv (care nu i-a afectat însă, discernământul), constată că pedeapsa ce i-a fost aplicată este insuficientă și ineficientă prin prisma dispozițiilor art. 52 C. pen. și că datele personale ale inculpatului, arătate mai sus, nu justifică coborârea pedepsei sub limita minimă specială prevăzută de lege.

Pentru aceste motive, Înalta Curte va înlătura dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și alin. (2), art. 76 alin. (2) C. pen. și va majora pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. de la 7 ani închisoare la 12 ani închisoare; totodată, durata pedepsei complementare aplicată inculpatului va fi majorată de la 3 ani la 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul părții civile E.G., va casa hotărârile pronunțate numai cu privire la individualizarea pedepselor și va dispune ca în precedent.

Celelalte dispoziții ale hotărârilor vor fi menținute.

În temeiul art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen. și art. 88 C. pen., din pedeapsa aplicată inculpatului se va deduce durata reținerii și arestării preventive de la 9 octombrie 2008, la zi.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești, potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (3) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de partea civilă E.G. împotriva Deciziei penale nr. 45 din 5 august 2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală, privind pe inculpatul A.D.

Casează decizia penală atacată și Sentința penală nr. 241 din 4 iunie 2009 a Tribunalului Botoșani numai cu privire la individualizarea pedepselor.

Înlătură dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și alin. (2), art. 76 alin. (2) C. pen. și majorează pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. de la 7 ani închisoare la 12 ani închisoare, precum și pedeapsa complementară de la 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. la 5 ani interzicerea acelorași drepturi.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 9 octombrie 2008 la 28 octombrie 2009.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 28 octombrie 2009.