ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2519/2015

Asupra cauzei de față, reține următoarele: Prin decizia civilă nr. 66C din 17 iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, a fost respins apelul civil formulat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 2750 din 06 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția I civilă. În motivare, curtea de apel a constatat că niciuna dintre ipotezele reglementate de prevederile art. 317 C. proc. civ. nu este incidentă pentru că, pe de o parte, legalitatea procedurii de citare la instanța de fond nu a fost contestată, iar pe de altă parte, întrucât motivele invocate de contestator, referitoare la modalitatea de aplicare a prevederilor Legii nr. 10/2001, nu pot fi circumscrise reglementării stabilită de pct. 2 al textului de lege menționat, care vizează situația hotărârilor ce au fost date de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică referitoare la competență.

Instanța de apel a arătat nu sunt întrunite în speță nici condițiile impuse de art. 318 din același cod, pentru că acestea deschid calea contestației în anulare doar împotriva deciziilor date asupra recursului, nu și împotriva celor pronunțate la judecata fondului, chiar după casarea cu reținere, ori hotărârea atacată în cauză pe calea contestației în anulare este sentința civilă nr. 971 din 05 octombrie 2009 a Tribunalului Constanța, prin care a fost soluționată în fond cererea reclamantului R.M., contestator în litigiul de față, de rezolvare a notificării prin care a solicitat acordarea măsurilor reparatorii pentru imobilul situat în Constanța, str. T.S. nr. 63. Faptul că soluția pronunțată de tribunal în litigiul de fond a fost menținută de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs nu îndreptățește părțile să o atace pe calea contestației în anulare întemeiată pe prevederile art. 318 teza I din C. proc.

civ., deoarece, așa cum s-a statuat prin Decizia Curții Constituționale nr. 387 din 30 septembrie 2004 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1041/10.11.2004, prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 318 alin. (1) C. proc. civ., reglementarea este aplicabilă în situația prevăzută de ipoteza normei, respectiv părților care au participat la soluționarea recursului a cărui dezlegare este rezultatul unei greșeli materiale sau al omisiunii instanței de a cerceta vreunul dintre motivele de modificare sau de casare. Împotriva acestei decizii reclamantul R.M. a formulat în termenul legal recurs, printr-o simplă declarație. Analizând excepția de nulitate a recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte a reținut următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ., „cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor”. Conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția motivelor de ordine publică ce pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs”. De asemenea, potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ. „indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.” În cauză, recurentul reclamant a recurat decizia curții de apel printr-o simplă declarație, fără însă a formula vreo critică care să vizeze argumente legale prezentate de instanța de apel în susținerea soluției pronunțate.

Înalta Curte reține că motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de hotărârea pronunțată în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală. Pentru a conduce la modificarea hotărârii, recursul trebuie să cuprindă nu doar textele de lege incidente, ci și indicarea greșelilor anume imputate instanței de apel, împreună cu o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept. În acest sens, trebuie menționat că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a învedera nelegalitatea hotărârii.

În consecință, văzând că recurentul reclamant nu a înțeles să motiveze calea de atac formulată, Înalta Curte urmează să constate nulitatea recursului în condițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamantul R.M. împotriva deciziei civile nr. 66C din 17 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 noiembrie 2015.