ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2499/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 1 București la data de 29 decembrie

2014 sub nr, 66871/299/2014, reclamanta SC O.V.I.G. SA

a solicitat, în temeiul dispozițiilor

art. 2210 C. civ., O.G. nr. 9/2000, O.G. nr. 13/2011, în contradictoriu cu pârâtul

M.R., obligarea acestuia la plata sumei de 16.923,38 RON, reprezentând contravaloarea

despăgubirii acordate și Ia plata dobânzii legale calculate conform art. 3 din O.G.

nr. 9/2000 coroborate cu prevederile art. 1 alin. (3) din O.G. nr. 13/2011 ce se

vor calcula de la 03 octombrie 2013 și până la data plății efective.

Prin sentința nr. 7198 din 21 aprilie 2015

pronunțată în dosarul sus menționat Judecătoria sector 1 București

a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța reținând că, față de obiectul cauzei,

pretenții civile, iar nu pretenții rezultate dintr-un contract de asigurare, având

în vedere că între părți nu există raporturi juridice, regula aplicabilă este cea

de drept comun, respectiv, competența de soluționare aparține instanței de la domiciliul

pârâtului, domiciliu ce se află în municipiul Constanța, localitate aflată în raza

teritorială a Judecătoriei Constanța.

Prin sentința nr. 10250 din 23 septembrie

2015 pronunțată în același dosar, Judecătoria Constanța

a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei sector 1 București, a constatat ivit conflictul

negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție,

reținând că obiectul cauzei îl reprezintă o cerere patrimonială personal, respectiv,

obligarea pârâtului la plata sumei de 16.923,38 RON plus dobânda legală calculate

de la 03 octombrie 2013 și până la achitarea debitului. În atare situație, sunt

aplicabile dispozițiile art. 107 alin. (1) noul C. proc. civ. conform cărora cererea

de chemare în judecată este de competența instanței în a cărei circumscripție domiciliază

ori își are sediul pârâtul. Fiind vorba de o necompetență teritorială de ordine

privată, devin incidente dispozițiile art. 130 alin. (3) noul C. proc. civ. conform

cărora necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin

întâmpinare, iar dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul

termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe. Cum

în cauză pârâtul nu a depus întâmpinare deși aceasta era obligatorie, iar reclamanta

a înțeles să introducă acțiunea Ia instanța în circumscripția căreia își are sediul,

respectiv, în București, instanța nu avea prerogativa de a invoca din oficiu excepția

de necompetența, sens în care competența de soluționare a pricinii aparține Judecătoriei

sector 1 București.

Înalta Curte, competentă să soluționeze

conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ.,

stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 1

București, pentru argumentele ce succed:

Competența teritorială este reglementată,

în principiu, de norme dispozitive, care prezintă anumite particularități în ceea

ce privește posibilitatea de invocare a excepției de necompetența, respectiv, necompetența

relativă poate fi invocată numai de pârât și numai prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea

nu este obligatorie, cel târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt

legal citate în fața primei instanțe [art. 130 alin. (3) noul C. proc. civ.].

Mai mult, potrivit art. 130 alin. (4) noul

C. proc. civ., în situația necompetenței de ordine privată „partea care a făcut

cererea la o instanță necompetentă nu va putea cere declinarea competenței''. În

această situație nici chiar reclamantul după introducerea cererii de chemare în

judecată nu poate reveni asupra alegerii, în favoarea unei alte instanțe competente.

În prezenta cauză, instanța de judecată

de la sediul reclamantei a fost învestită cu o acțiune personală în pretenții [reclamanta

solicită obligarea pârâtului la plata sumei de 16.92338 RON, reprezentând contravaloarea

despăgubirii acordate și la plata dobânzii legale calculate conform art. 3 din O.G.

nr. 9/2000 coroborate cu prevederile art. 1 alin. (3) din O.G. nr. 13/2011 ce se

vor calcula de la 03 octombrie 2013 și până la data plății efective], situație în

care devin incidente normele ce reglementează competența teritorială relativă.

Fiind vorba de o competență teritorială

relativă, neinvocarea de către pârât, în condițiile art. 130 alin. (3) noul C.

proc. civ., a excepției de necompetență, prezumă împrejurarea că părțile au convenit

tacit la prorogarea competenței în

favoarea

instanței sesizate, instanța de judecată neputând să își decline competența din

oficiu.

Astfel, prin introducerea cererii de chemare

în judecată la sediul reclamantei, coroborată cu neinvocarea, de către pârât, a

excepției de necompetență teritorială, Judecătoria sector 1 București a devenit

în mod exclusiv competentă să judece prezentul litigiu.

Pentru aceste considerente, competența

de soluționare a pricinii va fi stabilită în favoarea Judecătoriei sector 1 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei sector 1 București. Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

11 noiembrie 2015.