ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2278/2015

Asupra cauzei de

față, prin raportare la dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind

Codul de procedură civilă, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Judecătoriei Focșani la data de 17 martie 2014, petenta

M.L. a chemat în judecată intimatele Comisia locală pentru stabilirea dreptului

de proprietate privată asupra terenurilor de pe lângă Primăria comunei Popești

și Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra

terenurilor de pe lângă Prefectura județului Vrancea întrucât refuză sa pună în

aplicare Decizia civilă nr. 573 din 06 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul

Vrancea.

Prin Sentința civilă

nr. 4885 din 20 noiembrie 2014, Judecătoria Focșani a respins plângerea ca

neîntemeiată.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel reclamanta M.L., iar prin Decizia nr. 132 din 26

februarie 2015 a Tribunalului Vrancea, secția I civilă, s-a respins, ca

nefondată, calea de atac.

În considerentele

hotărârii, tribunalul a reținut, în esență, că prima instanță a pronunțat o

sentință temeinică și legală, pe care a motivat-o în fapt și în drept, analizând

toate înscrisurile existente la dosarul cauzei.

Prin Decizia nr.

152/R din 11 mai 2015 a Curții de Apel Galați, secția I civilă, s-a respins, ca

inadmisibil, recursul declarat de reclamanta M.L. împotriva Decizia nr. 132 din

26 februarie 2015 a Tribunalului Vrancea, secția I civilă, reținându-se în

considerente faptul că obiectul prezentei acțiuni fiind plângere fond funciar,

dată în competență, în primă instanță, judecătoriei, conform art. 94 pct. 3 C.

proc. civ., singura cale de atac ce poate fi promovată împotriva hotărârii

pronunțate la fond este apelul.

La data de 23 martie

2015, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost înregistrat recursul

declarat de petenta M.L. împotriva Deciziei nr. 132 din 26 februarie 2015 a

Tribunalului Vrancea, secția I civilă.

Învestită cu

soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I

civilă, a procedat, la data de 27 aprilie 2015, la întocmirea raportului asupra

admisibilității în principiu a recursului, prin raport constatându-se că

recursul nu este admisibil.

Completul de filtru

C2, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc.

civ., a dispus, prin rezoluția din 12 mai 2015, comunicarea raportului

părților, pentru ca acestea să depună punct de vedere, așa cum prevăd

dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor

aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a

recursului a fost comunicat părților.

Părțile nu au depus

punct de vedere asupra raportului, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493

alin. (4) C. proc. civ.

Analizând recursul

formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele

considerente:

Art. 457 alin. (1) C.

proc. civ. instituie principiul legalității căilor de atac ce presupune faptul

că o hotărâre judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de

lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta. Prin urmare, în afară de

căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în

scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Dreptul de a exercita

o cale de atac este unic și se epuizează prin chiar exercițiul lui. Partea

interesată nu poate folosi de mai multe ori o cale de atac împotriva aceleiași

hotărâri, deci nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac.

Recursul este o cale

extraordinară de atac prin intermediul căreia, în cazurile strict și limitativ

prevăzute de lege, se exercită controlul conformității hotărârii atacate cu

regulile de drept.

Dispozițiile art. 483

alin. (1) C. proc. civ. prevăd că: "Hotărârile date în apel, cele date,

potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres

prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Potrivit

dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri

pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea

punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind noul C. proc. civ., publicată

în M. Of. din data de 12 februarie 2013, "În procesele pornite începând cu

data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015,

nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art.

94 pct. 1 lit. a) - i), în cele privind navigația civilă și activitatea în

porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de

expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori

judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la

1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date

de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă

instanță sunt supuse numai apelului".

Potrivit

dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive

hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu

recurs.

Decizia nr. 132 din

26 februarie 2015 a Tribunalului Vrancea, secția I civilă, recurată în prezenta

cauză, a fost pronunțată în soluționarea unui apel într-un dosar ce are ca

obiect plângere fond funciar.

În materia fondului

funciar, competența expresă a judecătoriei este prevăzută de art. 53 - 56 și

art. 64 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată.

Pornind de la aceste

reglementări legale speciale și raportându-le la dispozițiile art. 94 și 95 C.

proc. civ., privitoare la competența materială de drept comun a judecătoriei și

tribunalului, se constată că legiuitorul, în vederea accelerării judecății în

materia fondului funciar, a stabilit norme de urgentare a procedurilor prin excluderea

unei căi de atac, în sensul că împotriva plângerii soluționate în primă

instanță de judecătorie se poate exercita doar calea de atac a apelului.

Din analiza

coroborată a acestor dispoziții legale rezultă că recursul declarat împotriva

unei decizii definitive a unei instanțe de apel, pronunțată în soluționarea

unui apel într-un dosar ce are ca obiect plângere fond funciar, este

inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi supusă

acestei căi de atac.

Prin urmare, se va

respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta M.L. împotriva Deciziei

nr. 132 din 26 februarie 2015 a Tribunalului Vrancea, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de petenta M.L. împotriva Deciziei nr. 132 din

26 februarie 2015 a Tribunalului Vrancea, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 octombrie 2015.

Procesat

de GGC - NN