ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2129/2015

1. Soluția instanței de fond Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC G.I.M. SA a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.P.D.R.P. suspendarea executării Deciziei nr. 1.329 din 15 ianuarie 2014, a Procesului-verbal de constatare din 4 decembrie 2013 și a Notificării privind constituirea unui debit înregistrată la data de 6 decembrie 2013, emise de A.P.D.R.P. până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii de anulare a actelor menționate. Prin Încheierea nr. 58 din 9 aprilie 2014, Curtea de Apel Târgu Mureș a admis cererea de suspendare și a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 1.329 din 15 ianuarie 2014, a Procesului-verbal de constatare din 4 decembrie 2013 și a Notificării privind construirea unui debit înregistrată la data de 6 decembrie 2013, emise de A.P.D.R.P.

până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii de anulare a actelor menționate. 2. Calea de atac exercitată Împotriva Încheierii pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș a declarat recurs A.P.D.R.P., invocând ca temei legal dispozițiile art. 488 pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ. În argumentarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., recurenta a susținut că nu a fost îndeplinită legal procedura de citare a sa, fiindu-i astfel încălcat dreptul la apărare. Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., recurenta a susținut că hotărârea cuprinde motive străine de natura cauzei, instanța de fond dispunând suspendarea efectelor Procesului-verbal de constatare din 4 decembrie 2013, pentru considerente care țin de proximitatea sărbătorilor pascale.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenta a menționat că hotărârea a fost dată cu încălcarea/aplicarea greșită a legii. În argumentarea acestui motiv de recurs se arată că recurenta nu a plătit cauțiunea prevăzută, în mod expres, de art. 50 alin. (9) din O.U.G. nr. 66/2011. În mod eronat, instanța de fond a apreciat ca fiind dovedită îndeplinirea condițiilor cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004. Referitor la condiția cazului bine justificat nu a fost înlăturată prezumția de legalitate și veridicitate de care se bucură actul administrativ atacat, recurenta invocând motive care nu pot face obiectul cercetării în cadrul cererii de suspendare, acestea vizând, în mod direct și substanțial, fondul cauzei.

Nici condiția pagubei iminente nu a fost dovedită întrucât executarea unei obligații bugetare stabilită printr-un act administrativ-fiscal care se bucură de prezumția de legalitate nu poate constitui prin ea însăși o pagubă, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004. Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând legalitatea și temeinicia încheierii recurate. În cauză a fost întocmit raport, iar prin Încheierea din 1 aprilie 2015, instanța de recurs a admis în principiu recursul și a fixat termen pentru judecata acestuia la 7 mai 2015, cu citarea părților. 3. Soluția instanței de recurs Înalta Curte, analizând recursul formulat, apreciază că acesta este fondat pentru considerentele și în limitele ce urmează a fi expuse.

Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ. se reține că acesta este nefondat, întrucât din actele dosarului rezultă că recurenta a cunoscut termenele de judecată, fiindu-i adusă la cunoștință conform art. 241 alin. (3) C. proc. civ., încheierea de preschimbare a termenului de judecată, comunicată ambelor părți, susținerile acesteia nefiind dovedite. În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., se reține, analizând sentința recurată, că instanța de fond a cercetat îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, astfel că hotărârea nu cuprinde motive străine de natura cauzei. Referitor la motivul prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc.

civ., instanța de recurs reține că acesta este întemeiat, în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. S-a făcut dovada, prin înscrisurile depuse în recurs, de către intimata-reclamantă, că a fost achitată cauțiunea în cuantum de 100.000 RON, fixată de instanța de fond. În ceea ce privește dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanța de recurs reține că soluția instanței de fond este greșită. Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.

În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate". Potrivit art. 15 din același act normativ: "(1) Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond.

(4) În ipoteza admiterii acțiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condițiile art. 14, se prelungește de drept până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1)." Dispozițiile legale menționate anterior prevăd suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea definitivă și irevocabilă a cauzei, în condițiile în care cererea de suspendare a fost formulată în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, astfel cum este și cazul cererii deduse judecății și a fost făcută dovada îndeplinirii cumulative a condiției cazului bine justificat și prevenirea pagubei iminente.

Analizând încheierea recurată, se constată faptul că instanța de fond a reținut îndeplinită condiția cazului bine justificat, având în vedere aspectele de nelegalitate invocate de reclamantă, inclusiv prescripția dreptului pârâtei de a solicita rezilierea contractului și implicit constituirea debitului care puteau fi analizate doar în cazul acțiunii, pe fond. Or, simpla referire a reclamantei la aceste aspecte de nelegalitate nu pot să conducă la îndeplinirea condiției prevăzute de art. 14 din legea menționată referitoare la cazul bine justificat, astfel cum această noțiune a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004. În altă ordine, astfel cum au susținut și părțile, instanța de fond s-a pronunțat la data de 7 mai 2015 asupra fondului cauzei, prin care a fost respinsă acțiunea reclamantei.

În acest context, al pronunțării instanței de fond asupra acțiunii în anulare, se confirmă faptul că, în mod greșit, prima instanță a reținut că este îndeplinită condiția cazului bine justificat și implicit întemeiată cererea de suspendare în condițiile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Pe de altă parte, în mod greșit, s-a reținut că s-a dovedit îndeplinirea condiției referitoare la prevenirea unei pagube iminente, astfel cum această noțiune este definită de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004. Intimata-reclamantă nu a administrat niciun fel de probă de natură să formeze convingerea instanței în sensul iminenței unei pagube materiale greu sau imposibil de înlăturat ulterior în cazul în care în final actul ar fi anulat, astfel încât să se circumscrie caracterului de excepție al suspendării executării actului administrativ, conform fizionomiei pe care legea în prezent în vigoare o conferă acestei instituții juridice.

Mai mult, în cazul actelor administrative fiscale prin care se dispune în sarcina persoanei vătămate plata unei sume de bani, îndeplinirea condiției prevenirii unei pagube iminente nu este dovedită și demonstrată prin simpla susținere că plata sumei respective conduce la producerea unui prejudiciu în patrimoniul acesteia, întrucât astfel s-ar ajunge la concluzia că această cerință este presupusă în majoritatea actelor administrative fiscale din această categorie, ceea ce ar contraveni caracterului de excepție al instituției suspendării executării actelor administrative în reglementarea Legii nr. 554/2004. Nefiind răsturnată prezumția de nelegalitate a actului și întrucât, din punct de vedere juridic paguba este reprezentată doar de o diminuare ilicită a patrimoniului, condiția referitoare la prevenirea unei pagube iminente nu a fost îndeplinită în cauză.

În concluzie, față de toate considerentele expuse, criticile sunt fondate, astfel că Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, va admite recursul formulat, va casa sentința recurată și va respinge cererea de suspendare formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de A.F.I.R. împotriva Încheierii nr. 58 din 9 aprilie 2014 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată și respinge cererea de suspendare ca neîntemeiată. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 mai 2015. Procesat de GGC - N