ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2129/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2129/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Soluția instanței de fond
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel
Târgu Mureș, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC G.I.M.
SA a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.P.D.R.P. suspendarea executării
Deciziei nr. 1.329 din 15 ianuarie 2014, a Procesului-verbal de constatare din
4 decembrie 2013 și a Notificării privind constituirea unui debit înregistrată
la data de 6 decembrie 2013, emise de A.P.D.R.P. până la soluționarea
definitivă și irevocabilă a acțiunii de anulare a actelor menționate.
Prin Încheierea nr.
58 din 9 aprilie 2014, Curtea de Apel Târgu Mureș a admis cererea de suspendare
și a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 1.329 din 15 ianuarie 2014, a
Procesului-verbal de constatare din 4 decembrie 2013 și a Notificării privind
construirea unui debit înregistrată la data de 6 decembrie 2013, emise de
A.P.D.R.P. până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii de anulare
a actelor menționate.
Calea de atac
exercitată
Împotriva Încheierii
pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș a declarat recurs A.P.D.R.P., invocând
ca temei legal dispozițiile art. 488 pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.
În argumentarea
motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., recurenta a
susținut că nu a fost îndeplinită legal procedura de citare a sa, fiindu-i
astfel încălcat dreptul la apărare.
Referitor la motivul
de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., recurenta a susținut că
hotărârea cuprinde motive străine de natura cauzei, instanța de fond dispunând
suspendarea efectelor Procesului-verbal de constatare din 4 decembrie 2013,
pentru considerente care țin de proximitatea sărbătorilor pascale.
În ceea ce privește
motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenta a
menționat că hotărârea a fost dată cu încălcarea/aplicarea greșită a legii.
În argumentarea
acestui motiv de recurs se arată că recurenta nu a plătit cauțiunea prevăzută,
în mod expres, de art. 50 alin. (9) din O.U.G. nr. 66/2011.
În mod eronat,
instanța de fond a apreciat ca fiind dovedită îndeplinirea condițiilor
cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Referitor la condiția
cazului bine justificat nu a fost înlăturată prezumția de legalitate și
veridicitate de care se bucură actul administrativ atacat, recurenta invocând
motive care nu pot face obiectul cercetării în cadrul cererii de suspendare,
acestea vizând, în mod direct și substanțial, fondul cauzei.
Nici condiția pagubei
iminente nu a fost dovedită întrucât executarea unei obligații bugetare
stabilită printr-un act administrativ-fiscal care se bucură de prezumția de
legalitate nu poate constitui prin ea însăși o pagubă, în sensul art. 2 alin.
(1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004.
Intimata-reclamantă a
formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat,
susținând legalitatea și temeinicia încheierii recurate.
În cauză a fost
întocmit raport, iar prin Încheierea din 1 aprilie 2015, instanța de recurs a
admis în principiu recursul și a fixat termen pentru judecata acestuia la 7 mai
2015, cu citarea părților.
Soluția instanței
de recurs
Înalta Curte,
analizând recursul formulat, apreciază că acesta este fondat pentru
considerentele și în limitele ce urmează a fi expuse.
Cu privire la motivul
de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ. se reține că acesta este
nefondat, întrucât din actele dosarului rezultă că recurenta a cunoscut
termenele de judecată, fiindu-i adusă la cunoștință conform art. 241 alin. (3)
C. proc. civ., încheierea de preschimbare a termenului de judecată, comunicată
ambelor părți, susținerile acesteia nefiind dovedite.
În ceea ce privește
motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., se reține,
analizând sentința recurată, că instanța de fond a cercetat îndeplinirea
condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, astfel că hotărârea nu
cuprinde motive străine de natura cauzei.
Referitor la motivul
prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., instanța de recurs reține că acesta
este întemeiat, în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în
continuare.
S-a făcut dovada,
prin înscrisurile depuse în recurs, de către intimata-reclamantă, că a fost
achitată cauțiunea în cuantum de 100.000 RON, fixată de instanța de fond.
În ceea ce privește
dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din
Legea nr. 554/2004, instanța de recurs reține că soluția instanței de fond este
greșită.
Potrivit art. 14
alin. (1) din Legea nr. 554/2004: "În cazuri bine justificate și pentru
prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a
autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare,
persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea
executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de
fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea
actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio
formalitate".
Potrivit art. 15 din
același act normativ: "(1) Suspendarea executării actului administrativ
unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art.
14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau
în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea
actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a
cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau
printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond.
(4) În ipoteza
admiterii acțiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condițiile art. 14,
se prelungește de drept până la soluționarea definitivă și irevocabilă a
cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului
administrativ în temeiul alin. (1)."
Dispozițiile legale
menționate anterior prevăd suspendarea executării actului administrativ
unilateral până la pronunțarea definitivă și irevocabilă a cauzei, în
condițiile în care cererea de suspendare a fost formulată în temeiul art. 15
din Legea nr. 554/2004, astfel cum este și cazul cererii deduse judecății și a
fost făcută dovada îndeplinirii cumulative a condiției cazului bine justificat
și prevenirea pagubei iminente.
Analizând încheierea
recurată, se constată faptul că instanța de fond a reținut îndeplinită condiția
cazului bine justificat, având în vedere aspectele de nelegalitate invocate de
reclamantă, inclusiv prescripția dreptului pârâtei de a solicita rezilierea
contractului și implicit constituirea debitului care puteau fi analizate doar
în cazul acțiunii, pe fond.
Or, simpla referire a
reclamantei la aceste aspecte de nelegalitate nu pot să conducă la îndeplinirea
condiției prevăzute de art. 14 din legea menționată referitoare la cazul bine
justificat, astfel cum această noțiune a fost definită la art. 2 alin. (1) lit.
t) din Legea nr. 554/2004.
În altă ordine,
astfel cum au susținut și părțile, instanța de fond s-a pronunțat la data de 7
mai 2015 asupra fondului cauzei, prin care a fost respinsă acțiunea
reclamantei.
În acest context, al
pronunțării instanței de fond asupra acțiunii în anulare, se confirmă faptul
că, în mod greșit, prima instanță a reținut că este îndeplinită condiția
cazului bine justificat și implicit întemeiată cererea de suspendare în
condițiile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Pe de altă parte, în
mod greșit, s-a reținut că s-a dovedit îndeplinirea condiției referitoare la
prevenirea unei pagube iminente, astfel cum această noțiune este definită de
art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004.
Intimata-reclamantă
nu a administrat niciun fel de probă de natură să formeze convingerea instanței
în sensul iminenței unei pagube materiale greu sau imposibil de înlăturat
ulterior în cazul în care în final actul ar fi anulat, astfel încât să se
circumscrie caracterului de excepție al suspendării executării actului
administrativ, conform fizionomiei pe care legea în prezent în vigoare o
conferă acestei instituții juridice.
Mai mult, în cazul
actelor administrative fiscale prin care se dispune în sarcina persoanei
vătămate plata unei sume de bani, îndeplinirea condiției prevenirii unei pagube
iminente nu este dovedită și demonstrată prin simpla susținere că plata sumei
respective conduce la producerea unui prejudiciu în patrimoniul acesteia,
întrucât astfel s-ar ajunge la concluzia că această cerință este presupusă în
majoritatea actelor administrative fiscale din această categorie, ceea ce ar
contraveni caracterului de excepție al instituției suspendării executării
actelor administrative în reglementarea Legii nr. 554/2004.
Nefiind răsturnată
prezumția de nelegalitate a actului și întrucât, din punct de vedere juridic
paguba este reprezentată doar de o diminuare ilicită a patrimoniului, condiția
referitoare la prevenirea unei pagube iminente nu a fost îndeplinită în cauză.
În concluzie, față de
toate considerentele expuse, criticile sunt fondate, astfel că Înalta Curte, în
temeiul art. 496 C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și
completată, va admite recursul formulat, va casa sentința recurată și va
respinge cererea de suspendare formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de A.F.I.R. împotriva Încheierii nr. 58 din 9 aprilie 2014 a Curții de
Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința
recurată și respinge cererea de suspendare ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 21 mai 2015.
Procesat de GGC - N