ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2129/2015

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel

Târgu Mureș, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC G.I.M.

SA a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.P.D.R.P. suspendarea executării

Deciziei nr. 1.329 din 15 ianuarie 2014, a Procesului-verbal de constatare din

4 decembrie 2013 și a Notificării privind constituirea unui debit înregistrată

la data de 6 decembrie 2013, emise de A.P.D.R.P. până la soluționarea

definitivă și irevocabilă a acțiunii de anulare a actelor menționate.

Prin Încheierea nr.

58 din 9 aprilie 2014, Curtea de Apel Târgu Mureș a admis cererea de suspendare

și a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 1.329 din 15 ianuarie 2014, a

Procesului-verbal de constatare din 4 decembrie 2013 și a Notificării privind

construirea unui debit înregistrată la data de 6 decembrie 2013, emise de

A.P.D.R.P. până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii de anulare

a actelor menționate.

exercitată

Împotriva Încheierii

pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș a declarat recurs A.P.D.R.P., invocând

ca temei legal dispozițiile art. 488 pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

În argumentarea

motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., recurenta a

susținut că nu a fost îndeplinită legal procedura de citare a sa, fiindu-i

astfel încălcat dreptul la apărare.

Referitor la motivul

de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., recurenta a susținut că

hotărârea cuprinde motive străine de natura cauzei, instanța de fond dispunând

suspendarea efectelor Procesului-verbal de constatare din 4 decembrie 2013,

pentru considerente care țin de proximitatea sărbătorilor pascale.

În ceea ce privește

motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenta a

menționat că hotărârea a fost dată cu încălcarea/aplicarea greșită a legii.

În argumentarea

acestui motiv de recurs se arată că recurenta nu a plătit cauțiunea prevăzută,

în mod expres, de art. 50 alin. (9) din O.U.G. nr. 66/2011.

În mod eronat,

instanța de fond a apreciat ca fiind dovedită îndeplinirea condițiilor

cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Referitor la condiția

cazului bine justificat nu a fost înlăturată prezumția de legalitate și

veridicitate de care se bucură actul administrativ atacat, recurenta invocând

motive care nu pot face obiectul cercetării în cadrul cererii de suspendare,

acestea vizând, în mod direct și substanțial, fondul cauzei.

Nici condiția pagubei

iminente nu a fost dovedită întrucât executarea unei obligații bugetare

stabilită printr-un act administrativ-fiscal care se bucură de prezumția de

legalitate nu poate constitui prin ea însăși o pagubă, în sensul art. 2 alin.

(1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004.

Intimata-reclamantă a

formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat,

susținând legalitatea și temeinicia încheierii recurate.

În cauză a fost

întocmit raport, iar prin Încheierea din 1 aprilie 2015, instanța de recurs a

admis în principiu recursul și a fixat termen pentru judecata acestuia la 7 mai

2015, cu citarea părților.

de recurs

Înalta Curte,

analizând recursul formulat, apreciază că acesta este fondat pentru

considerentele și în limitele ce urmează a fi expuse.

Cu privire la motivul

de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ. se reține că acesta este

nefondat, întrucât din actele dosarului rezultă că recurenta a cunoscut

termenele de judecată, fiindu-i adusă la cunoștință conform art. 241 alin. (3)

C. proc. civ., încheierea de preschimbare a termenului de judecată, comunicată

ambelor părți, susținerile acesteia nefiind dovedite.

În ceea ce privește

motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., se reține,

analizând sentința recurată, că instanța de fond a cercetat îndeplinirea

condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, astfel că hotărârea nu

cuprinde motive străine de natura cauzei.

Referitor la motivul

prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., instanța de recurs reține că acesta

este întemeiat, în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în

continuare.

S-a făcut dovada,

prin înscrisurile depuse în recurs, de către intimata-reclamantă, că a fost

achitată cauțiunea în cuantum de 100.000 RON, fixată de instanța de fond.

În ceea ce privește

dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004, instanța de recurs reține că soluția instanței de fond este

greșită.

Potrivit art. 14

alin. (1) din Legea nr. 554/2004: "În cazuri bine justificate și pentru

prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a

autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare,

persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea

executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de

fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea

actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio

formalitate".

Potrivit art. 15 din

același act normativ: "(1) Suspendarea executării actului administrativ

unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art.

14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau

în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea

actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a

cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau

printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond.

(4) În ipoteza

admiterii acțiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condițiile art. 14,

se prelungește de drept până la soluționarea definitivă și irevocabilă a

cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului

administrativ în temeiul alin. (1)."

Dispozițiile legale

menționate anterior prevăd suspendarea executării actului administrativ

unilateral până la pronunțarea definitivă și irevocabilă a cauzei, în

condițiile în care cererea de suspendare a fost formulată în temeiul art. 15

din Legea nr. 554/2004, astfel cum este și cazul cererii deduse judecății și a

fost făcută dovada îndeplinirii cumulative a condiției cazului bine justificat

și prevenirea pagubei iminente.

Analizând încheierea

recurată, se constată faptul că instanța de fond a reținut îndeplinită condiția

cazului bine justificat, având în vedere aspectele de nelegalitate invocate de

reclamantă, inclusiv prescripția dreptului pârâtei de a solicita rezilierea

contractului și implicit constituirea debitului care puteau fi analizate doar

în cazul acțiunii, pe fond.

Or, simpla referire a

reclamantei la aceste aspecte de nelegalitate nu pot să conducă la îndeplinirea

condiției prevăzute de art. 14 din legea menționată referitoare la cazul bine

justificat, astfel cum această noțiune a fost definită la art. 2 alin. (1) lit.

t) din Legea nr. 554/2004.

În altă ordine,

astfel cum au susținut și părțile, instanța de fond s-a pronunțat la data de 7

mai 2015 asupra fondului cauzei, prin care a fost respinsă acțiunea

reclamantei.

În acest context, al

pronunțării instanței de fond asupra acțiunii în anulare, se confirmă faptul

că, în mod greșit, prima instanță a reținut că este îndeplinită condiția

cazului bine justificat și implicit întemeiată cererea de suspendare în

condițiile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Pe de altă parte, în

mod greșit, s-a reținut că s-a dovedit îndeplinirea condiției referitoare la

prevenirea unei pagube iminente, astfel cum această noțiune este definită de

art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004.

Intimata-reclamantă

nu a administrat niciun fel de probă de natură să formeze convingerea instanței

în sensul iminenței unei pagube materiale greu sau imposibil de înlăturat

ulterior în cazul în care în final actul ar fi anulat, astfel încât să se

circumscrie caracterului de excepție al suspendării executării actului

administrativ, conform fizionomiei pe care legea în prezent în vigoare o

conferă acestei instituții juridice.

Mai mult, în cazul

actelor administrative fiscale prin care se dispune în sarcina persoanei

vătămate plata unei sume de bani, îndeplinirea condiției prevenirii unei pagube

iminente nu este dovedită și demonstrată prin simpla susținere că plata sumei

respective conduce la producerea unui prejudiciu în patrimoniul acesteia,

întrucât astfel s-ar ajunge la concluzia că această cerință este presupusă în

majoritatea actelor administrative fiscale din această categorie, ceea ce ar

contraveni caracterului de excepție al instituției suspendării executării

actelor administrative în reglementarea Legii nr. 554/2004.

Nefiind răsturnată

prezumția de nelegalitate a actului și întrucât, din punct de vedere juridic

paguba este reprezentată doar de o diminuare ilicită a patrimoniului, condiția

referitoare la prevenirea unei pagube iminente nu a fost îndeplinită în cauză.

În concluzie, față de

toate considerentele expuse, criticile sunt fondate, astfel că Înalta Curte, în

temeiul art. 496 C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și

completată, va admite recursul formulat, va casa sentința recurată și va

respinge cererea de suspendare formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de A.F.I.R. împotriva Încheierii nr. 58 din 9 aprilie 2014 a Curții de

Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

recurată și respinge cererea de suspendare ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 mai 2015.

Procesat de GGC - N