ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7176/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curții de Apel Ploiești, reclamanta I.V. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâții A.N.R.P. și președintele acestei instituții, să se

aplice pârâtului președintele A.N.R.P. o amendă de 20% din venitul minim pe

economie/zi de întârziere, de la data pronunțării până la executarea hotărârii,

să fie obligată autoritatea la plata de despăgubiri pentru întârziere de 200 lei/zi

de la data de 19 aprilie 2012, și până la executarea sentinței nr. 128 din 18

aprilie 2011, iar cei doi pârâți să fie obligați la plata cheltuielilor de

judecată în solidar.

Prin

sentința nr. 60 din 12 noiembrie 2012, Curtea de Apel Ploiești, secția

a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis în parte

acțiunea formulată de reclamanta I.V., în contradictoriu cu pârâta A.N.R.P. prin

președinte și președintele A.N.R.P.; a aplicat președintelui A.N.R.P. amenda de

20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere de la data

pronunțării prezentei hotărâri - 12 noiembrie 2012 până la executarea sentinței

nr. 128 din 18 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești; a respins

capătul de cerere privind plata de despăgubiri, ca neîntemeiat și a

obligat pârâtul președintele A.N.R.P. să plătească reclamantei 8,3 lei cheltuieli

de judecată.

Pentru a

pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

din 18 aprilie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, definitivă și

irevocabilă prin respingerea recursului de Înalta Curte de Casație și

Justiție, potrivit Deciziei nr. 1273 din 8 martie 2012, pârâta A.N.R.P. a

fost obligată să achite reclamaantei I.V. diferența de 60% din suma de 257.722

lei, acordată cu titlu de despăgubiri prin Hotărârea nr. 223 din 25 mai 2007 a

Comisiei Județene de aplicare a Legii nr. 290/2003 Prahova.

Neîndeplinind de bună

voie obligația stabilită prin hotărârea judecătorească, s-a procedat la

notificarea A.N.R.P. prin executor judecătoresc la data de 17 iulie 2012, însă

și acest demers a rămas fără rezultat.

Curtea a constatat că

termenul în care trebuia executată obligația stabilită în sarcina A.N.R.P. și

în favoarea lui I.V. s-a împlinit la 9 aprilie 2012, astfel că sunt întrunite

cerințele art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, urmând a se aplica președintelui

A.N.R.P., conducătorul autorității publice, amenda de 20% din salariul minim

brut pe economie pe zi de întârziere de la data pronunțării prezentei hotărâri,

12 noiembrie 2012, până la executarea sentinței nr. 128 din 18 aprilie 2011

pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.

Referitor la capătul

de cerere ce vizează acordarea de despăgubiri pentru întârziere de 200 lei/zi

de la data expirării termenului legal de îndeplinire a obligației stabilită

prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă și până la executarea

acestei sentințe, Curtea a constatat că nu s-a făcut dovada îndeplinirii

cumulative a condițiilor răspunderii civile delictuale speciale, prevăzute de alin.

(2) teza finală a art. 24 din Legea nr. 554/2004.

Chiar dacă există

fapta ilicită, reprezentată de neexecutarea obligației de plată a 60% din suma

totală de 257.722 lei, stabilită prin hotărâre definitivă și irevocabilă în

termenul legal de 30 de zile, nu a fost dovedită întinderea prejudiciului, curgerea

unei perioade de 6 luni de la momentul expirării termenului legal de executare

și până în prezent nefiind suficientă pentru a justifica întinderea pagubei

cauzate reclamantei, nefiind probată nici legătura de cauzalitate dintre

pretinsul prejudiciu și fapta instituției pârâte de neexecutare a obligației

stabilită prin sentință, iar vinovăția este incertă în raport de numărul mare

de cereri ce se află în curs de soluționare de către A.N.R.P. și de fondurile

acordate de la bugetul de stat cu această destinație specială.

sentințe a declarat recurs pârâtul G.B., în nume personal și în

calitate de președinte al A.N.R.P., criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie, în temeiul art. 304 pct. 5, pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Analizând

cu prioritate excepția tardivității recursului, potrivit art. 137 C. proc.

civ., aplicabil și în recurs în temeiul art. 316 corelat cu art. 298 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:

Ca regulă, potrivit

dispozițiilor art. 301 C. proc. civ.,

„termenul

de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune

altfel

.”

În speță,

obiectul cererii reclamantei-intimate îl constituie aplicarea unei amenzi

pentru neexecutarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, în

temeiul

dispozițiilor

art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004

a

contenciosului administrativ.

Dispozițiile

imperative ale art. 25 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 arată că hotărârea prin

care instanța se pronunță asupra

sancțiunii și

despăgubirilor prevăzute la art. 24 alin. (2)

poate fi atacată cu recurs

în termen de 5 zile de la comunicare.

Or, din examinarea

înscrisurilor aflate la dosar, Înalta Curte constată că recurentul-pârât a

formulat recurs la data de 12 iulie 2013, expediat prin poștă (fila 21 dos.

recurs), în condițiile în care sentința recurată a fost comunicată la data de 5

decembrie 2012 (fila 27 dos.fond) și, față de dispozițiile art. 25 alin. (3)

din Legea nr. 554/2004, termenul în care legea procedurală permitea declararea

recursului în cauză, s-a împlinit la data de 21 decembrie 2012.

Cum

în cauză nu s-a formulat c

erere

de repunere în termenul de exercitare a recursului, în condițiile

prevăzute de art. 103 alin. (2) din C. proc. civ., apărările recurentului-pârât

exced analizei instanței, urmând a se

face aplicarea

dispozițiilor art. 103 alin. (1) teza I C. proc. civ., cu consecința admiterii

excepției și respingerii recursului ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de G.B., în nume personal și în calitate de președinte al A.N.R.P.

împotriva sentinței nr. 60 din 12 noiembrie 2012 a Curții de Apel

Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ, ca

tardiv formulat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 noiembrie 2013.