ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7176/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, reclamanta I.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții A.N.R.P. și președintele acestei instituții, să se aplice pârâtului președintele A.N.R.P. o amendă de 20% din venitul minim pe economie/zi de întârziere, de la data pronunțării până la executarea hotărârii, să fie obligată autoritatea la plata de despăgubiri pentru întârziere de 200 lei/zi de la data de 19 aprilie 2012, și până la executarea sentinței nr. 128 din 18 aprilie 2011, iar cei doi pârâți să fie obligați la plata cheltuielilor de judecată în solidar. Prin sentința nr. 60 din 12 noiembrie 2012, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta I.V., în contradictoriu cu pârâta A.N.R.P.

prin președinte și președintele A.N.R.P.; a aplicat președintelui A.N.R.P. amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere de la data pronunțării prezentei hotărâri - 12 noiembrie 2012 până la executarea sentinței nr. 128 din 18 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești; a respins capătul de cerere privind plata de despăgubiri, ca neîntemeiat și a obligat pârâtul președintele A.N.R.P. să plătească reclamantei 8,3 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele: 2. Prin sentința nr. 128 din 18 aprilie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului de Înalta Curte de Casație și Justiție, potrivit Deciziei nr. 1273 din 8 martie 2012, pârâta A.N.R.P.

a fost obligată să achite reclamaantei I.V. diferența de 60% din suma de 257.722 lei, acordată cu titlu de despăgubiri prin Hotărârea nr. 223 din 25 mai 2007 a Comisiei Județene de aplicare a Legii nr. 290/2003 Prahova. Neîndeplinind de bună voie obligația stabilită prin hotărârea judecătorească, s-a procedat la notificarea A.N.R.P. prin executor judecătoresc la data de 17 iulie 2012, însă și acest demers a rămas fără rezultat. Curtea a constatat că termenul în care trebuia executată obligația stabilită în sarcina A.N.R.P. și în favoarea lui I.V. s-a împlinit la 9 aprilie 2012, astfel că sunt întrunite cerințele art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, urmând a se aplica președintelui A.N.R.P., conducătorul autorității publice, amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere de la data pronunțării prezentei hotărâri, 12 noiembrie 2012, până la executarea sentinței nr. 128 din 18 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.

Referitor la capătul de cerere ce vizează acordarea de despăgubiri pentru întârziere de 200 lei/zi de la data expirării termenului legal de îndeplinire a obligației stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă și până la executarea acestei sentințe, Curtea a constatat că nu s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor răspunderii civile delictuale speciale, prevăzute de alin. (2) teza finală a art. 24 din Legea nr. 554/2004.

Chiar dacă există fapta ilicită, reprezentată de neexecutarea obligației de plată a 60% din suma totală de 257.722 lei, stabilită prin hotărâre definitivă și irevocabilă în termenul legal de 30 de zile, nu a fost dovedită întinderea prejudiciului, curgerea unei perioade de 6 luni de la momentul expirării termenului legal de executare și până în prezent nefiind suficientă pentru a justifica întinderea pagubei cauzate reclamantei, nefiind probată nici legătura de cauzalitate dintre pretinsul prejudiciu și fapta instituției pârâte de neexecutare a obligației stabilită prin sentință, iar vinovăția este incertă în raport de numărul mare de cereri ce se află în curs de soluționare de către A.N.R.P.

și de fondurile acordate de la bugetul de stat cu această destinație specială. 3. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul G.B., în nume personal și în calitate de președinte al A.N.R.P., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în temeiul art. 304 pct. 5, pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. Analizând cu prioritate excepția tardivității recursului, potrivit art. 137 C. proc. civ., aplicabil și în recurs în temeiul art. 316 corelat cu art. 298 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată pentru următoarele considerente: Ca regulă, potrivit dispozițiilor art. 301 C. proc. civ., „termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel .” În speță, obiectul cererii reclamantei-intimate îl constituie aplicarea unei amenzi pentru neexecutarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, în temeiul dispozițiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Dispozițiile imperative ale art. 25 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 arată că hotărârea prin care instanța se pronunță asupra sancțiunii și despăgubirilor prevăzute la art. 24 alin. (2) poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Or, din examinarea înscrisurilor aflate la dosar, Înalta Curte constată că recurentul-pârât a formulat recurs la data de 12 iulie 2013, expediat prin poștă (fila 21 dos. recurs), în condițiile în care sentința recurată a fost comunicată la data de 5 decembrie 2012 (fila 27 dos.fond) și, față de dispozițiile art. 25 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, termenul în care legea procedurală permitea declararea recursului în cauză, s-a împlinit la data de 21 decembrie 2012. Cum în cauză nu s-a formulat c erere de repunere în termenul de exercitare a recursului, în condițiile prevăzute de art. 103 alin. (2) din C. proc.

civ., apărările recurentului-pârât exced analizei instanței, urmând a se face aplicarea dispozițiilor art. 103 alin. (1) teza I C. proc. civ., cu consecința admiterii excepției și respingerii recursului ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de G.B., în nume personal și în calitate de președinte al A.N.R.P. împotriva sentinței nr. 60 din 12 noiembrie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ, ca tardiv formulat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 noiembrie 2013.