ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2712/2015

Decizia nr. 2712/2015

Asupra cererii de recurs de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 26 august 2013 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. SRL, în nume propriu și în calitate de reprezentant legal, conform O.U.G. nr. 77/2011 al deținătorilor de autorizație de punere pe piața română de medicamente B. GmbH, C. SA, D. Ltd, E. SNC, F. (fostă G.), H. (fosta I.), J., K., L., M., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate (C.N.A.S.), anularea notificării nr. MS/FD/447 din 31 ianuarie 2013 și a adresei nr. DB/1719/2013 de soluționare a contestației.

Prin sentința civilă nr. 373 din 6 februarie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâta C.N.A.S. și a anulat notificarea nr. MS/FD/447 din 31 ianuarie 2013 și adresa nr. DB/1719 din 22 februarie 2013 emise de C.N.A.S.

II. Motivele de casare invocate

Împotriva sentinței civile nr. 373 din 6 februarie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta C.N.A.S., invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. din 2010.

Recurenta-pârâtă

susține că instanța de fond a apreciat în mod greșit în raport cu Decizia Curții Constituționale nr. 39 din 5 februarie 2013 că, indiferent de forma diferită a legislației, calcularea contribuției clawback prin raportare la o bază ce conține și TVA echivalează cu aplicarea unui impozit la impozit. În acest sens, recurenta-pârâtă afirmă că, începând cu trimestrul IV 2012, calculul contribuției trimestriale s-a realizat potrivit formulei prevăzute de art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011, fără includerea TVA, aspect care a fost reținut și de instanța de fond, în dovedirea căruia au fost depuse atât Ordinul președintelui C.N.A.S. nr. 50 din 31 ianuarie 2013, prin care s-a aprobat procentul „p” și în care se menționează în mod clar că nici unul din elementele formulei de calcul nu include TVA, cât și referatul din 30 ianuarie 2013, prin care s-a supus spre aprobare valoarea consumului total de medicamente și în care se menționează, de asemenea, că în modalitatea de calcul nu este cuprinsă TVA.

Totodată, se susține că în mod greșit a reținut instanța de fond că, în cazul notificării nr. MS/FD/447 din 31 ianuarie 2013, calculul contribuției trimestriale comunicate reclamantei pentru trimestrul IV 2012 se realizează prin raportare la consumul centralizat de medicamente înregistrat la nivelul C.N.A.S., care include și TVA.

Sub acest aspect, recurenta-pârâtă precizează că obligația legală de stabilire a sumei la care se plătește contribuția, precum și calculul și declararea contribuției este în sarcina reclamantei, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011. Astfel, obligația de deducere a TVA îi revenea reclamantei și nicidecum C.N.A.S.

Recurenta-pârâtă

învederează că TVA se regăsește în valorile consumului trimestrial individual și expune elementele avute în vedere la calculul consumului aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție și precizează că excluderea TVA din consumul centralizat de medicamente ar echivala cu încălcarea prevederilor legale speciale din legislația națională, întrucât mecanismul clawback presupune includerea TVA în consumul centralizat de medicamente înregistrat la nivelul C.N.A.S., calculat în baza prețului de referință suportat din F.N.U.A.S.S., preț care include și TVA, astfel că, în mod firesc, și consumul înregistrat va include TVA.

Se arată că, în raport cu prevederile art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011, C.N.A.S. nu are temei legal pentru a transmite consumul individual decât cu TVA, adaos de distribuție și adaos comercial de farmacie, după caz, întrucât în consumul raportat de furnizorii de servicii medicale și medicamente către casele de asigurări de sănătate și suportate din F.N.U.A.S.S. și din bugetul Ministerului Sănătății este inclus și TVA, iar după primirea acestui consum, deținătorii de autorizație de punere pe piață au obligația să deducă TVA în vederea calculării contribuției trimestriale.

Totodată, recurenta-pârâtă învederează faptul că reclamanta nu a fost prejudiciată, întrucât are posibilitatea de a deduce TVA, invocând dispozițiile Titlului VI din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., cu modificările și completările ulterioare, armonizate cu prevederile Directivei Consiliului Uniunii Europene nr. 112/2006/CE privind sistemul comun al TVA.

Cu referire la considerentele instanței de fond în sensul că unele date transmise de C.N.A.S. sunt eronate, întrucât cuprind medicamente care nu au fost comercializate în România sau comercializate într-o cantitate semnificativ mai mică, recurenta-pârâtă expune mecanismul de raportare a informațiilor legate de consumul de medicamente, arată că toate informațiile legate de datele de consum puse la dispoziția instanței de judecată au fost extrase din baza de date electronică centralizată la nivel național constituită din datele de consum raportate lunar de canalele de eliberare și validate de casele de asigurări de sănătate în SIUI/PIAS și datele raportate de CASMTCT și CASA OPSNAJ.

Se arată că, potrivit bazei de date electronice, C.N.A.S. nu deține informații detaliate legate de fiecare tranzacție în parte, pe fiecare furnizor, ci doar situații centralizate valoric pe fiecare cod CIM, casă de asigurări de sănătate și canal de eliberare - situații puse la dispoziția instanței de judecată în dosarul cauzei, iar O.U.G. nr. 77/2011 și Legea nr. 95/2006 nu stabilesc în sarcina C.N.A.S. obligația urmăririi trasabilității unui medicament pe piață, astfel încât la nivelul acesteia să existe informații legate de activitatea comercială a unui D.A.P.P.

Totodată, recurenta precizează că aceste documente nu sunt relevante pentru dezlegarea pricinii, contribuind doar la dimensionarea foarte mare în volum a dosarului de instanță, întrucât ar fi trebuit să depună la dosarul cauzei 1.382.400 de facturi și borderouri.

Recurenta-pârâtă

invocă prevederile Ordinului comun al ministrului sănătății și al președintelui C.N.A.S. nr. 1518/890/2011 pentru aprobarea structurii fișierului consumului de medicamente cuprind doar situația consumului de medicamente și ale Ordinului președintelui C.N.A.S. nr. 927/2011, arătând că singura posibilitate de identificare a medicamentelor este consultarea bazelor de date raportate și validate de către casele de asigurări de sănătate în sistemul informatic integrat, aceste date fiind deja depuse la instanța de judecată.

III. Derularea procedurii judiciare în fața instanței de recurs și analiza motivelor de casare

Recursul fiind de competența Înaltei Curți, a fost urmată procedura de filtrare a recursului prevăzută de art. 493 C. proc. civ. din 2010, iar, prin încheierea din 26 februarie 2015, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ. din 2010, Înalta Curte a admis în principiu recursul și a fixat termen de judecată pe fond la data de 11 iunie 2015.

Analizând criticile formulate de recurenta-pârâtă în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. din 2010, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.

În condițiile în care circumstanțele litigiului dedus judecății au fost detaliat expuse în cuprinsul hotărârii ce formează obiectul recursului, reluarea acestora în cadrul prezentelor considerente ar avea caracter redundant, iar, în temeiul art. 499 C. proc. civ. din 2010, Înalta Curte va analiza motivele de casare invocate prin prisma criticilor formulate de recurentă în contextul factual prezentat în hotărârea atacată.

2.1 Cu referire la criticile privind incidența Deciziei Curții Constituționale nr. 39 din 5 februarie 2013

Actele contestate în cauză vizează contribuția trimestrială datorată de reclamantă pentru trimestrul IV 2012, în reglementarea O.U.G. nr. 77/2011, calculată în funcție de valoarea consumului de medicamente suportate din F.N.U.A.S.S. și din bugetul Ministerului Sănătății, în raport cu valoarea medicamentelor care include și taxa pe valoarea adăugată.

Deși recurenta-pârâtă susține că, începând cu trimestrul IV 2012, calculul contribuției trimestriale s-a realizat potrivit formulei prevăzute de art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011, conform căreia consumul total trimestrial de medicamente și bugetul aprobat trimestrial nu includ TVA, afirmă explicit că TVA se regăsește în valorile consumului trimestrial individual, că excluderea TVA din consumul centralizat de medicamente ar echivala cu încălcarea prevederilor legale speciale din legislația națională, întrucât mecanismul clawback presupune includerea TVA în consumul centralizat de medicamente înregistrat la nivelul C.N.A.S. care este calculat în baza prețului de referință suportat din F.N.U.A.S.S., preț care include și TVA și că obligația legală de stabilire a sumei la care se plătește contribuția, precum și calculul și declararea contribuției este în sarcina reclamantei, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011, căreia îi revine obligația de deducere a TVA.

Conform art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011, în forma inițială publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 680/26.09.2011:

„Art. 3. - (1) Contribuția trimestrială se calculează prin aplicarea unui procent „p” asupra valorii consumului de medicamente, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție.

(2) Procentul „p” se calculează astfel: (...)

(3) Valoarea procentului "p" se comunică persoanelor prevăzute la art. 1 de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate, odată cu consumul trimestrial prevăzut la art. 5 alin. (7).

(4) Contribuția trimestrială prevăzută la alin. (1) se calculează și se datorează pentru valoarea consumului de medicamente realizat după data de 30 septembrie 2011.

”

Prin Decizia nr. 1007 din 27 noiembrie 2012, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 878/21.12.2012, Curtea Constituțională a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 77/2011, reținând, în esență, că excepția de neconstituționalitate invocată, în mod special cu referire la art. 1 și art. 3 din ordonanța de urgență „vizează probleme ce țin de modul de interpretare și aplicare a legii la cauzele deduse judecății, aspect ce excedează competenței instanței de contencios constituțional”.

Ulterior, prin O.U.G. nr. 110/2011 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniile sănătății și protecției sociale, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 860/7.12.2011, după art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 680/26.09.2011, a fost introdus un nou articol, art. 3

1

, cu următorul cuprins:

„Art. 3

1

. - (1) Începând cu trimestrul I al anului 2012 contribuția trimestrială, denumită în continuare Ctd, datorată de fiecare plătitor se calculează astfel: (…)

(2) Valoarea vânzărilor de medicamente totale trimestriale de referință, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, este de 1.425 milioane RON. Această valoare poate fi majorată prin legile bugetare anuale.

(3) Valoarea vânzărilor de medicamente individuale trimestriale de referință ale fiecărui plătitor de contribuție, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății (Vitr), se stabilește de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate pe fiecare plătitor de contribuție. Această valoare se calculează prin raportarea vânzărilor de medicamente ale fiecărui plătitor de contribuție pe anul 2011 la totalul vânzărilor de medicamente, ce se suportă, potrivit legii, din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, aferente aceluiași an, și înmulțirea rezultatului cu valoarea vânzărilor totale trimestriale de referință de 1.425 milioane RON.

(4) Valoarea prevăzută la alin. (3) se comunică de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate fiecărui plătitor de contribuție până la data de 15 martie 2012. Pentru plătitorii de contribuție care nu au avut vânzări de medicamente suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății până la 31 decembrie 2011, valoarea vânzărilor individuale trimestriale de referință este egală cu zero.

(5) Prin valoarea vânzărilor, în sensul alin. (1)-(3), se înțelege valoarea medicamentelor suportate, potrivit legii, din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, care include și taxa pe valoarea adăugată.”

Prin Decizia nr. 39 din 5 februarie 2013, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 100/20.02.2013, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sintagma „care include și taxa pe valoarea adăugată” din cuprinsul art. 3

1

alin. (5) al O.U.G. nr. 77/2011, astfel cum a fost completată prin O.U.G. nr. 110/2011, este neconstituțională.

În considerentele Deciziei nr. 39 din 5 februarie 2013, Curtea Constituțională a reținut că:

„În speța dedusă judecății, pe lângă argumentele prezentate de autoarea excepției de neconstituționalitate și reținute în Decizia nr. 1.007 din 27 noiembrie 2012, ale cărei considerente sunt valabile și în prezenta cauză, pe de o parte, sunt criticate, în mod expres, dispozițiile art. 3

1

alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011, astfel cum au fost introduse prin O.U.G. nr. 110/2011, iar, pe de altă parte, notificările au ca temei legal tocmai dispozițiile art. 3

1

din O.U.G. nr. 77/2011, astfel cum a fost completată prin O.U.G. nr. 110/2011.

Curtea observă că dispozițiile alin. (5) al art. 3

1

stabilesc, în mod expres, că prin valoarea vânzărilor, în sensul celor reglementate prin O.U.G. nr. 77/2011, se înțelege valoarea medicamentelor suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, care include și taxa pe valoarea adăugată.

Contribuția trimestrială reprezintă, așadar, un procent aplicat nu numai asupra prețului în sine al medicamentelor, ci și asupra taxei pe valoare adăugată aplicată prețului medicamentelor, ceea ce echivalează cu un impozit la impozit.

Curtea constată că, în virtutea principiului general valabil în materie fiscală, impozitele și taxele se aplică asupra materiei impozabile - venituri sau bunuri, nu și asupra celorlalte impozite, or aplicarea taxei de clawback la o altă taxă este contrară prevederilor constituționale referitoare la așezarea justă a sarcinilor fiscale, motiv pentru care includerea taxei pe valoarea adăugată în valoarea totală a vânzărilor de medicamente în raport cu care se calculează taxa de clawback este neconstituțională, urmând ca excepția de neconstituționalitate să fie admisă sub acest aspect.”

Contrar susținerilor recurentei, Înalta Curte constată că instanța de fond, cu just temei și coerent argumentat, a dat eficiență considerentelor Deciziei Curții Constituționale nr. 39/2013, reținând că, indiferent de forma diferită a legislației clawback aplicabilă într-o anumită perioadă, calcularea contribuției prin raportare la o bază ce conține și TVA echivalează cu aplicarea unui impozit la impozit.

Viciul de constituționalitate reținut, prin Decizia Curții Constituționale nr. 39/2012, în ipoteza în care determinarea contribuției trimestriale în raport cu valoarea medicamentelor care include și taxa pe valoarea adăugată, echivalează cu un impozit la impozit și este contrară prevederilor constituționale referitoare la așezarea justă a sarcinilor fiscale, se răsfrânge implicit asupra actelor administrative contestate în cauză care se circumscriu ipotezei avute în vedere de instanța de contencios constituțional.

În concluzie, Înalta Curte reține că în mod întemeiat și pe baza unei juste argumentări, prima instanță a constatat existența acestui viciu de nelegalitate a actelor atacate, decurgând din aplicarea raționamentului avut în vedere de Curtea Constituțională, în contextul în care, prin notificarea nr. MS/FD/447 din 31 ianuarie 2013, ce formează obiectul cauzei, calculul contribuției trimestriale comunicate reclamantei pentru trimestrul IV 2012 s-a făcut prin raportare la consumul centralizat de medicamente înregistrat la nivelul C.N.A.S., care include TVA, aspect recunoscut expres de recurenta-pârâtă.

Susținerile recurentei referitoare la dreptul reclamantei de deducere a TVA sunt lipsite de relevanță, deoarece litigiul vizează legalitatea actelor contestate din perspectiva stabilirii contribuției clawback, iar nu problema existenței ori a legalității exercitării de către intimata-reclamantă a dreptului de deducere al TVA, consacrat atât în dreptul intern, cât și în legislația europeană.

2.2. Cu referire la criticile recurentei-pârâte privind caracterul eronat al unora dintre datele transmise de C.N.A.S.

Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă expune procedura de raportare și centralizare a datelor privind consumul de medicamente și susține că depunea înscrisurilor relevante ar conduce la supradimensionarea dosarului cauzei, că C.N.A.S. nu deține informații detaliate legate de fiecare tranzacție în parte, pe fiecare furnizor, ci doar situații centralizate valoric pe fiecare cod CIM, casă de asigurări de sănătate și canal de eliberare, situații care au puse la dispoziția instanței, iar O.U.G. nr. 77/2011 și Legea nr. 95/2006 nu stabilesc în sarcina C.N.A.S. obligația urmăririi trasabilității unui medicament pe piață, astfel încât la nivelul acesteia să existe informații legate de activitatea comercială a unui D.A.P.P.

Instanța de recurs constată că susținerile recurentei nu sunt de natură a răsturna aspectele reținute de prima instanță în sensul că C.N.A.S. nu demonstrează contrariul cu referire concretă la cele 30 de medicamente indicate expres de reclamantă în cuprinsul acțiunii în privința cărora cantitatea comercializată este semnificativ mai mică decât cea comunicată de C.N.A.S. ori care nu au fost comercializate în România.

Sub acest aspect, prima instanță în mod corect a reținut că, în condițiile în care C.N.A.S. a depus la dosar doar consumul total/centralizat este imposibil atât pentru instanță, cât și pentru reclamantă, să facă verificările necesare, în vederea stabilirii cu exactitate a medicamentelor comercializate în România, inclusiv a cantităților vândute.

2.3. La pronunțarea prezentei decizii, în realizarea rolului constituțional ce revine Înaltei Curți de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii în primul rând prin promovarea unei jurisprudențe unitare, ca modalitate de respectare a principiului securității juridice, prevăzut implicit în totalitatea articolelor Convenției Europene a Drepturilor Omului, și care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept (CEDO, Decizia din 6 decembrie 2007, cererea nr. 30658/05, Beian împotriva României, §39), instanța are în vedere practica sa anterioară reprezentată, cu titlu de exemplu, de deciziile nr. 2355/2014, nr. 4048/2014, nr. 4226/2014, nr. 4758/2014, nr. 4760/2014, nr. 1220/2015, nr. 1993/2015, nr. 2126/2015 și nr. 2423/2015.

Pentru toate considerentele arătate, constatând că nu sunt întemeiate criticile formulate de recurenta-reclamantă subsumate motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. din 2010, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. din 2010, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

C.N.A.S.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinței civile nr. 373 din 6 februarie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 iulie 2015.