ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1704/2018

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 20.02.2015, reclamantele A. și B. S.R.L. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, anularea adreselor nr. x și nr. P/7347, cu consecința obligării CNAS la reemiterea adresei privind datele aferente trimestrului II 2014, rectificate în conformitate cu dispozițiile legale.

Prin sentința civilă nr. 2033 din 10 iulie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată, în sensul că a fost anulată parțial adresa CNAS nr. x din 31.07.2014 și adresa CNAS nr. x din 04.09.2014 numai în ceea ce privește suma corespunzătoare TVA de 9% inclusă în valorile comunicate pentru plata contribuției clawback, precum și în privința sumelor corespunzătoare medicamentelor care nu s-au regăsit în trimestrul II 2014 în CANAMED și, respectiv, corespunzătoare medicamentelor pentru care reclamanta nu deține autorizație de punere pe piață, fiind respinsă în rest acțiunea reclamantelor, ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, fiind invocat, în susținerea căii de atac formulate, motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

De asemenea, la data de 16.03.2016, reclamantele A. și B. S.R.L. au depus la dosar întâmpinare și recurs incident la recursul principal, fiind invocat, în susținerea căii de atac formulate, motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

3.1 Recursul formulat de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate

Recurenta-pârâtă a arătat că instanța de fond a reținut în mod greșit argumentele invocate de reclamantă și a făcut o greșită aplicare și interpretare a dispozițiilor legale speciale aplicabile în cauza de față.

Astfel, s-a susținut că, în mod greșit, instanța de fond a apreciat că, în raport de Decizia nr. 39/2013 a Curții Constituționale, indiferent de forma diferită a legislației clawback aplicabilă într-o anumită perioadă, calcularea contribuției prin raportare la o bază ce conține și TVA echivalează cu aplicarea unui impozit la impozit.

Recurenta a precizat că, începând cu trimestrul IV 2012, calculul contribuției trimestriale s-a realizat potrivit formulei prevăzute la art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011, unde CTt și Bat nu includ taxa pe valoarea adăugată, iar Bat este de 1.515 milioane RON. Astfel, s-a arătat că, în mod greșit, a reținut instanța de fond că, în cazul reclamantei, contribuția clawback aferentă trimestrului II 2014 s-a calculat prin raportare la prețul medicamentelor incluzând TVA, ceea ce echivalează cu impozit la impozit. Se susține că obligația legală de stabilire a sumei la care se plătește contribuția, precum și calculul și declararea contribuției este în sarcina reclamantei, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011.

Recurenta a precizat că TVA-ul se regăsește în valorile consumului trimestrial individual, întrucât consumul de medicamente de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală în sistemul de asigurări sociale de sănătate este calculat în baza prețului de referință suportat din FNUASS care include și TVA, iar în această situație consumul centralizat de medicamente înregistrat la nivelul CNAS include și TVA.

S-a susținut că reclamanta nu a fost prejudiciată, mecanismul de colectare a TVA fiind reglementat de dispozițiile Titlului VI al Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, dispoziții care sunt armonizate cu prevederile imperative ale Directivei Consiliului Uniunii Europene nr. 112/2006/CE privind sistemul comun al TVA.

Recurenta a arătat că, potrivit legislației naționale, taxa clawback este o obligație fiscală alături de taxe și impozite datorate conform prevederilor legale, iar includerea TVA-ului în valoarea consumului centralizat de medicamente atribuit reclamantei prin datele transmise de CNAS, nu poate conduce la anularea comunicării în parte a notificării emisă de CNAS, având în vedere că O.U.G. nr. 77/2011 prevede în mod expres că la calculul consumului total trimestrial de medicamente se ia în considerare prețul medicamentelor decontat din FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății, iar obligația de a deduce TVA-ul din consumul individual cade în sarcina exclusivă a reclamantei. Se arată că, de altfel, obligația de a deduce TVA-ul de către reclamantă a fost adusă la cunoștința acesteia prin notificarea contestată.

Recurenta a invocat și Decizia nr. 665/2014 a Curții Constituționale, solicitând respingerea motivării date de instanța de fond în ceea ce privește nelegala includere a TVA în valoarea consumului de medicamente aferentă trimestrului II 2014.

Cu privire la reținerea de către instanța de fond a sumelor corespunzătoare medicamentelor care nu s-au regăsit în trimestrul II 2014 în CANAMED și a medicamentelor pentru care reclamanta nu deține autorizație de punere pe piață, recurenta precizează că în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011, potrivit cărora contribuția trimestrială datorată nu se limitează doar la lista prețurilor de referință pe unitate terapeutică aferente medicamentelor din Catalogul național al prețurilor medicamentelor de uz uman autorizate de punere pe piață (CANAMED). Se precizează faptul că medicamentele prevăzute la art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011 eliberate prin canalele de eliberare menționate la art. 5 alin. (4) lit. b) și raportate lunar de către acestea pot proveni din stocuri anterioare, motiv pentru care prezența lor în consumul trimestrial de medicamente nu este condiționată de listarea medicamentului în CANAMED la nivelul trimestrului de referință la care se raportează consumul de medicamente.

Recurenta a precizat, de asemenea, că instanța de fond a preluat în mod eronat susținerea reclamantei cu privire la medicamentul Thiogamma, întrucât deținătorul de C. nu are produse cu această denumire comercială în CANAMED.

3.2 Recursul incident formulat de reclamantele A. și B. S.R.L.

Recurentele-reclamante au solicitat admiterea integrală a cererii de chemare în judecată și anularea adreselor atacate și sub aspectul lipsei datelor primare care au stat la baza emiterii Adresei nr. x, a includerii în valoarea consumului de medicamente a adaosurilor comerciale percepute pe lanțul de distribuție, astfel A. fiind taxată pentru veniturile realizate de alți agenți economici și includerea în valoarea consumului de medicamente a unor medicamente care au intrat în baza de calcul a taxei clawback aferentă trimestrelor anterioare, realizând o dublă taxare a reclamantei pentru unul și același venit.

De asemenea, recurentele-reclamante au formulat întâmpinare la recursul formulat de pârâtă prin care au solicitat respingerea recursului principal și menținerea sentinței recurate sub aspectul anulării actelor atacate în ceea ce privește sumele corespunzătoare medicamentelor care nu s-au regăsit în CANAMED în trimestrul II 2014 și cu privire la sumele corespunzătoare medicamentelor pentru care A. nu este deținătorul autorizației de punere pe piață.

Recurentele-reclamante au arătat că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii, întrucât, conform art. 3 alin. (3) și art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011, CNAS are obligația de a transmite în format electronic debitorilor taxei clawback, până la finele lunii următoare expirării trimestrului, consumul centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate. S-a precizat că recurenta-pârâtă nu a depus la dosarul cauzei înscrisurile care ar fi trebuit să stea la baza emiterii Adresei x, conform legii.

De asemenea, recurentele au arătat că procentul "p"a fost aplicat și la valoarea adaosurilor comerciale, iar A. a fost taxată pentru veniturile realizate de alți agenți economici, fiind aplicate greșit de instanța de fond dispozițiile art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011. Astfel, se arată că procentul "p" urmează să se aplice exclusiv asupra valorii vânzărilor realizate de către fiecare plătitor de contribuție, cu excluderea adaosurilor comerciale de distribuție și de farmacie.

Cu privire la ultimul motiv de recurs formulat, referitor la includerea în valoarea consumului de medicamente a unor medicamente care au intrat în baza de calcul a taxei clawback aferentă trimestrelor anterioare, realizându-se o dublă taxare a reclamantei pentru unul și același venit, s-a susținut aplicarea greșită de către instanța de fond a prevederilor art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011.

Recunoscând că valoarea vânzărilor este de fapt valoarea consumului de medicamente și raportat la evoluția cadrului legislativ care a impozitat într-o formă a sa valoarea vânzărilor, iar apoi, în cealaltă formă, a impozitat valoarea consumului, recurentele-reclamante au arătat că CNAS a recunoscut implicit faptul că una și aceeași bază impozabilă a fost impozitată de două ori (întâi ca valoare a vânzărilor, ulterior ca valoare a consumului).

II. Procedura de soluționare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 14 decembrie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 15 februarie 2018 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererile de recurs îndeplinesc condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursurile formulate ca fiind admisibile în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a acestora.

2.1 Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursurilor formulate în cauză

Examinând hotărârea atacată în raport cu criticile formulate și reglementările legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție constată nefondat recursul incident declarat de recurentele-reclamante A. și B. S.R.L. și întemeiat cel declarat de recurenta-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate, în limita și pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Cu referire la recursul incident al reclamantelor A. și B. S.R.L., Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a legii în ceea ce privește motivele de nelegalitate din cuprinsul cererii de chemare în judecată care vizează includerea adaosurilor comerciale în valoarea consumului trimestrial de medicamente, precum și a modului în care se stabilește baza de calcul prin raportare la consumul de medicamente, cu consecința dublei impuneri.

Astfel, Înalte Curte îmbrățișează în totalitate considerațiile primei instanțe în legătură cu legala includere a adaosurilor comerciale percepute în lanțul de distribuție în baza de calcul a contribuției.

Soluția instanței ține seama de jurisprudența constantă a Curții Constituționale a României relevată, cu titlu de exemplu, în Deciziile nr. 665/2015, nr. 668/2014 și nr. 789/2015.

Curtea Constituțională a reținut, în esență, că nu se poate vorbi de încălcarea art. 56 alin. (2) din Constituție, având în vedere că, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, s-a statuat că un stat contractant, atunci când elaborează și pune în practică o politică în materie fiscală, se bucură de o marjă largă de apreciere, cu condiția existenței unui "just echilibru"între cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului. La punerea în aplicare a politicilor statale, mai ales a celor sociale și economice, această marjă de apreciere vizează atât aprecierea cu privire la existența unei probleme de interes public care necesită un act normativ, cât și alegerea modalităților de aplicare a acestuia, care să facă "posibilă menținerea unui echilibru între interesele aflate în joc".

Adoptarea O.U.G. nr. 77/2011 a fost determinată de un interes public general, explicitat în preambulul ordonanței de urgență, modul de calcul al contribuției trimestriale fiind stabilit în considerarea regimului juridic preferențial al deținătorilor de autorizații de punere pe piață a medicamentelor. Astfel, spre deosebire de distribuitori și de farmacii, care se interpun în circuitul comercial al medicamentelor compensate, deținătorii de APP au exclusivitatea punerii pe piață a medicamentelor și au certitudinea vânzării și încasării contravalorii lor, motiv pentru care legiuitorul a stabilit doar în sarcina acestora suportarea contribuției în discuție. Curtea Constituțională a apreciat că formula identificată de legiuitor pentru calculul contribuției dă expresie acestui just echilibru între interesul general care a determinat stabilirea acesteia și avantajele conferite unei categorii de operatori economici, respectiv deținătorilor de APP.

În același timp, Curtea Constituțională a constatat că deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor nu pot invoca faptul că nu cunosc întinderea contribuției trimestriale reglementată de ordonanță. Sub acest aspect, Curtea Constituțională a observat că, potrivit art. 851 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, "Ministerul Sănătății stabilește, avizează și aprobă, prin ordin al ministrului sănătății publice, prețurile maximale ale medicamentelor de uz uman cu autorizație de punere pe piață în România, cu excepția medicamentelor care se eliberează fără prescripție medicală (OTC)". Având în vedere aceste prevederi legale, Curtea Constituțională a constatat că modul de calcul al prețurilor la medicamente, inclusiv modul de calcul al prețului cu amănuntul maximal, respectiv cota maximă a adaosului de distribuție și cota maximă a adaosului de farmacie sunt plafonate la un anumit nivel, determinat în mod clar și explicit.

Așadar, câtă vreme deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor solicită includerea medicamentelor pe care le vând în lista medicamentelor pentru care plătesc contribuția, cunoscând prețurile maximale ale medicamentelor, precum și influența maximă a adaosurilor ce pot fi practicate de subiecții care se interpun în circuitul comercial al medicamentelor compensate, rezultă că și-au asumat că vor plăti o contribuție raportată nu doar la prețul de producător.

Curtea Constituțională a observat, de asemenea, că, în acest cadru legal, este la aprecierea deținătorilor de APP negocierea de adaosuri cât mai mici cu intermediarii, cu consecința plății unei contribuții într-un cuantum cât mai redus.

Prin urmare, având în vedere statuările Curții Constituționale în ceea ce privește adaosurile comerciale și conformitatea acestora cu legea fundamentală, din perspectiva includerii lor în valoarea consumului trimestrial de medicamente, precum și efectele deciziilor CCR, obligatorii în aplicare, inclusiv în privința considerentelor pe care se sprijină dispozitivul și indiferent de soluția de constituționalitate sau neconstituționalitate pe care o constată dispozitivul deciziei, Înalta Curte arată că susținerile și criticile recurentelor-reclamante nu sunt de natură să conducă la o altă soluție decât cea pronunțată în cauză.

De asemenea, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanță a apreciat ca fiind neîntemeiat și a înlăturat motivul de nelegalitate invocat din perspectiva modului de determinare a bazei de calcul a contribuției, prin raportare la valoarea consumului de medicamente, și nu a consumului aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție.

Și în aprecierea Înaltei Curți, argumentația recurentelor-reclamante se constituie într-o critică ce vizează însăși norma legală care stabilește modul de calcul a contribuției, fără să se fi invocat o critică de neconstituționalitate, iar motivația oferită de prima instanță, cu referire la variabilele pe care le conține formula de calcul a taxei clawback, confirmă concluzia formulată, în sensul că taxa aplicată este una globală, și nu individuală, raportată la un bun anume, supus impozitării atât la momentul punerii sale în vânzare, cât și la momentul consumului.

Așa cum s-a arătat de prima instanță, nu se poate reține că autoritatea administrativă pârâtă avea obligația legală de a exclude din valoarea consumului de medicamente raportat a medicamentelor vândute în trimestrele anterioare.

Dispozițiile legale relevante - art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011, sunt clare și neechivoce în ceea ce privește modul de calcul a taxei clawback, fiind respectate pe deplin în cauză, pe baza raportărilor primite în format electronic.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că în mod corect a fost comunicată în cauză valoarea consumului de medicamente aferent trimestrului II/2014 și nu consumul fizic de medicamente.

Aceasta întrucât, din conținutul prevederilor art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011 ce reglementează formula de calcul a procentului "p" rezultă că există identitate între noțiunea de consum de medicamente și cea de valoare a consumului de medicamente, o altă interpretare determinând imposibilitatea efectuării operațiunii matematice impuse de formulă.

Înalta Curte constată că validitatea tezei ce susține comunicarea valorii consumului de medicamente și nu a consumului fizic rezultă și din conținutul prevederilor art. 6 alin. (4) din O.U.G. nr. 77/2011, conform cărora în cazul soluționării contestațiilor administrative până la termenul de plată prevăzut de lege, "se vor plăti contribuțiile aferente noilor sume comunicate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate". Este deci evident că transmiterea în format electronic a consumului centralizat de medicamente la care se referă prevederile art. 5 alin. (7) din ordonanța de urgență reprezintă comunicarea valorii bănești a consumului și nu a cantității de medicamente consumate exprimate în termeni fizici.

De asemenea, Înalta Curte constată că dispozițiile art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011 (forma în vigoare în perioada de referință), au fost corect interpretate și aplicate în cauză și din perspectiva obligațiilor prevăzute în sarcina C.N.A.S. în legătură cu modalitatea de transmitere a datelor ce interesează consumul centralizat de medicamente.

Sub acest aspect se reține că stabilirea, calculul și declararea contribuției se efectuează "pe baza informațiilor furnizate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate", care le "transmite în format electronic persoanelor prevăzute la art. 1, până la finele lunii următoare expirării trimestrului".

Rezultă astfel că principala modalitate prin care se stabilește baza de calcul este reprezentată de transmiterea datelor în format electronic, aceasta fiind echivalentă din punct de vedere probatoriu cu cea a comunicării pe suport de hârtie, așa cum în mod corect s-a reținut de către judecătorul instanței de fond.

Potrivit art. 265 din C. proc. civ., "înscrisul este orice scriere sau altă consemnare care cuprinde date despre un act sau fapt juridic, indiferent de suportul ei material ori de modalitatea de conservare și stocare", iar conform art. 266 din același cod, "înscrisul pe suport informatic este admis ca probă în aceleași condiții ca înscrisul pe suport de hârtie, dacă îndeplinește condițiile prevăzute de lege".

Or, în raport de cele arătate, nu se poate considera ca fiind nelegală sau incompletă/insuficientă modalitatea în care pârâta C.N.A.S. și-a îndeplinit obligația de comunicare a datelor ce interesează consumul de medicamente, iar susținerea referitoare la lipsa/nedepunerea actelor primare care au stat la baza emiterii Notificării comunicate în cauză nu este de natură a conduce la formularea unei alte concluzii.

Astfel, pe de o parte, art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011 acordă valoare probatorie datelor înregistrate în sistemul de asigurări sociale de sănătate, pe baza cărora se determină consumul centralizat de medicamente, în considerarea respectivelor înregistrări întocmindu-se actul administrativ de notificare a consumului. Valoarea probatorie recunoscută acestor date înregistrate în sistemul de asigurări sociale de sănătate nu este una absolută, prin art. 6 din O.U.G. nr. 77/2011 prevăzându-se posibilitatea debitorului de contestare a consumului comunicat.

În speță, instanța de fond a consemnat refuzul recurentelor-reclamante privind efectuarea unei expertize contabile prin care să fi fost verificate înscrisurile primare necesare verificării tuturor operațiunilor corespunzătoare plăților efectuate de către C.N.A.S. în sistem prin decontare.

Or, în acest context, nu se poate susține că evidențele centralizatoare ale C.N.A.S. nu probează și nu determină în mod valabil consumul centralizat de medicamente ce a fost comunicat în cauză.

În rest, rămâne valabilă argumentația instanței de fond în legătură cu prevederile Ordinului CNAS nr. 927/2011 și efectele acestuia în raport cu reglementarea primară în executarea și aplicarea căreia au fost adoptate, inclusiv justificarea adusă soluției prin trimiterile făcute la considerentele relevante ale Deciziei nr. 144/2015 a Curții Constituționale referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011.

Pentru motivele arătate, Înalta Curte constată neîntemeiate toate criticile din recursul incident al recurentelor-reclamante A. și B. S.R.L.

În schimb, recursul pârâtei Casa Națională de Asigurări de Sănătate este fondat, în limita considerentelor ce urmează.

În ceea ce privește includerea TVA în valoarea consumului trimestrial de medicamente, Înalta Curte constată că, în mod legal, prima instanță a reținut nelegalitatea actelor administrative contestate, în considerarea acestui aspect, critica și susținerile recurentei-pârâte, astfel cum au fost expuse în memoriul de recurs, fiind neîntemeiate.

Și în aprecierea Înaltei Curți, indiferent de forma diferită a legislației clawback aplicabilă într-o anumită perioadă, calcularea contribuției prin raportare la o bază ce conține TVA echivalează cu aplicarea unui impozit la impozit.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată deplina aplicabilitate în cauză a Deciziei nr. 39/2013 a Curții Constituționale, prin care s-a statuat cu putere obligatorie că includerea TVA în valoarea în raport cu care se calculează taxa de clawback este neconstituțională, dat fiind că echivalează cu un impozit la impozit.

De asemenea, este de arătat că, potrivit art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011, stabilirea, calculul și declararea contribuției se efectuează de către persoanele obligate la plata acesteia, pe baza informațiilor furnizate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

Or, aceasta înseamnă că efectuarea calculului contribuției potrivit formulei din art. 3 se face strict pe baza valorilor comunicate de C.N.A.S., orice altă operațiune prealabilă determinând un rezultat diferit și un cuantum al taxei ce nu este conform cu datele comunicate, existând temerea justificată că interesele legitime ale plătitorului de contribuție sunt susceptibile de a fi vătămate prin aplicarea unor sancțiuni, inclusiv fiscale, în condițiile în care administrarea și încasarea contribuției nu sunt prevăzute în sarcina C.N.A.S., ci a organelor fiscale, acestea din urmă nefiind obligate și având facultatea să aplice un alt raționament decât cel propus de C.N.A.S.

Pe de altă parte, în opinia Înaltei Curți, scăderea mai sus menționată nu putea fi operată în temeiul dispozițiilor Legii nr. 571/2003, dat fiind că, potrivit art. 145 alin. (2) din acest act normativ, dreptul de deducere privește TVA aferentă achizițiilor, nu TVA inclusă în valoarea ce reprezintă baza de calcul a unui alt impozit.

În consecință, Înalta Curte constată legală soluția instanței de fond, privind anularea actelor administrative contestate, sub motivul nelegalei includeri a sumei corespunzătoare TVA de 9% în valorile comunicate pentru plata contribuției clawback.

Nefondată se privește și critica recurentei-pârâte ce vizează greșita reținere de către instanță a nelegalității actelor administrative contestate pentru motivul includerii în baza de calcul a contribuției aferente trimestrului II/2014 a unor medicamente pentru care reclamanta A. nu era deținătorul autorizației de punere pe piață.

Se reține astfel că soluția de anulare a actelor administrative a instanței de fond a avut în vedere medicamentele cu codurile CIM: x, corespunzătoare medicamentului THIOGAMMA (600 oral, 600 injekt, Turbo-set), argumentația principală fiind aceea că reclamanta A. nu îndeplinea calitatea de deținător al autorizației de punere pe piață a medicamentelor și, ca atare, nu avea calitatea de subiect impozabil, căruia să îi revină obligațiile prevăzute pe temeiul art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011.

Constatarea instanței a fost justificată prin trimitere la înscrisurile depuse la dosar.

Din înscrisurile menționate rezulta că, la data de 07.08.2013, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale a aprobat transferul autorizației de punere pe piață a respectivelor medicamente de la reclamanta A. la terțul C., iar, ulterior, beneficiarul transferului a formulat, la rândul său, cereri de avizare a prețurilor pentru aceleași medicamente.

Prin urmare, în contextul în care recurenta-pârâtă C.N.A.S. nu a contestat faptul că a operat un transfer al autorizației de punere pe piață a medicamentelor cu codurile CIM: x de la reclamanta A. către terțul C., fiind evidentă realizarea operațiunii și aprobarea efectuării ei de către autoritatea competentă, Înalta Curte constată că niciuna dintre susținerile și criticile din recurs nu conduce la o altă soluție decât cea adoptată de instanța de fond, reclamanta A. neavând calitatea de subiect impozabil în înțelesul art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011 pentru trimestrul II/2014.

De asemenea, se constată că motivația din recurs circumscrisă aspectului în dezbatere nu înlătură justețea constatărilor și concluziilor instanței de fond, cu privire la care Înalta Curte face trimitere, fără a mai fi necesară redarea acestora în cuprinsul prezentei decizii.

În consecință, și sub acest aspect va fi menținută soluția instanței de fond, constatându-se nelegalitatea actelor administrative pentru motivul includerii în baza de calcul a contribuției aferente trimestrului II/2014 a sumelor corespunzătoare medicamentelor pentru care reclamanta nu deținea autorizație de punere pe piață.

În schimb, Înalta Curte constată că prima instanță a greșit atunci când a dispus anularea actelor administrative pentru includerea în valoarea consumului centralizat a sumelor corespunzătoare medicamentelor eliminate din CANAMED în trimestrul II/2014.

Înalta Curte nu împărtășește opinia instanței de fond, care a considerat că taxa clawback se stabilește numai pentru medicamente listate în CANAMED la nivelul trimestrului de referință la care se raportează consumul de medicamente.

Spre deosebire de instanța de fond, Înalta Curte constată ca fiind întemeiate susținerile recurentei-pârâte în sensul că medicamentele prevăzute la art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011, eliberate prin canalele de eliberare menționate la art. 5 alin. (4) lit. b) și raportate lunar de către farmaciile cu circuit deschis, unitățile sanitare cu paturi și centrele de dializă pot proveni din stocurile anterioare și, ca atare, prezența lor în consumul de medicamente nu este condiționată de listarea medicamentului la nivelul trimestrului de referință la care se raportează consumul de medicamente.

Esențial este ca medicamentele incluse de C.N.A.S. în lista de consum să fi fost suportate din FNUASS sau bugetul Ministerului Sănătății în trimestrul de referință, în condițiile în care valoarea consumului de medicamente avută în vedere de lege este tot cea înregistrată în trimestrul de referință.

Prin urmare, chiar dacă anumite medicamente au fost eliminate din CANAMED înainte de trimestrul II 2014, acestea nu înseamnă că ele trebuie eliminate din valoarea consumului aferent trimestrului în cauză, dacă ele au fost efectiv comercializate în respectivul trimestrul.

Ca atare, faptul că datele CNAS aferente trimestrului II 2014 cuprind medicamentele Carvedigamma 6,25 mg W42391001; Carvedigamma 12,5 mg W42392001; Ferro - Folgamma (R) W12102001; Ferro - Folgamma (R) W12102003; Milgamma (R) N W01610003; Mil gamma (R) N W01731001; Milgamma (R) W01731003; Milgamma (R) 100 W42092001; Milgamma (R) 100 W42092003; Cormagnesin 200 mg W58199001; Cormagnesin 200 mg W58199002; Cormagnesin 400 mg W58201001; Cormagnesin 400 mg W58201002, medicamente care nu se regăsesc în lista depusă de deținătorul autorizației de punere pe piață a medicamentelor ca urmare a opțiunii de eliminare a acestora din CANAMED nu înlătură valoarea probatorie a înregistrărilor efectuate în sistemul de asigurări sociale de sănătate referitoare la vânzările de medicamente realizate în perioada de referință. Valoarea consumului de medicamente înregistrată de CNAS reprezintă, în fapt, consumul decontat din bugetele FNUASS și Ministerului Sănătății.

În consecință, Înalta Curte constată nelegalitatea hotărârii instanței de fond numai sub aspectul dispoziției privind anularea actelor administrative pentru includerea în baza de calcul a taxei clawback a medicamentelor eliminate din CANAMED.

2.2 Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 18 alin. (1) și 20 din Legea nr. 554/2004, precum și ale art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de recurenta pârâtă, va casa sentința atacată și, rejudecând cauza, va admite în parte acțiunea și va dispune anularea actele atacate numai în ceea ce privește suma corespunzătoare TVA de 9% inclus în valorile comunicate pentru plata contribuției clawback aferentă trimestrului II/2014, precum și în privința sumelor corespunzătoare medicamentelor pentru care reclamanta nu deține autorizație de punere pe piață.

Iar, în conformitate cu prevederile art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul incident declarat de reclamantele A. și B. S.R.L., reținând legalitatea sentinței sub toate aspectele invocate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinței civile nr. 2033 din 10 iulie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și rejudecând:

Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele A. și B. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

Anulează parțial adresa CNAS nr. x din 31.07.2014 și adresa CNAS nr. x/04.09.2014 numai în ceea ce privește suma corespunzătoare TVA de 9% inclus în valorile comunicate pentru plata contribuției clawback, precum și în privința sumelor corespunzătoare medicamentelor pentru care reclamanta nu deține autorizație de punere pe piață.

Respinge în rest cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Respinge recursul incident declarat de reclamantele A. și B. S.R.L., ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 aprilie 2018.