ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 269/2016
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 269/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 269/2016
Asupra contestației în anulare de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 314 din 11 martie 2015 pronunțată în Dosarul nr. x/36/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis recursurile declarate de inculpații A., B., C. și D. împotriva Deciziei penale nr. 132 P din 11 noiembrie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.
A casat, în parte, decizia penală atacată și Sentința penală nr. 49 din 30 ianuarie 2013 a Tribunalului Constanța, numai în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile (art. 5 C. pen.), aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 pentru inculpatul C. și, rejudecând în aceste limite:
Cu referire la inculpatul A., a descontopit pedeapsa rezultantă, 12 ani și 9 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale, în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor. În baza art. 244 (3) C. pen., cu referire la art. 17 (2), art. 16 (1) lit. g) C. proc. pen., a încetat procesul penal pentru infracțiunea prevăzută de art. 48 C. pen., raportat la art. 244 (2) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., a art. 41 (1) C. pen. (două fapte), în cauză intervenind împăcarea cu părțile vătămate SC E. SRL Ștefan cel Mare - Constanța și SC F. SRL Galați. A redus pedeapsa pentru infracțiunea prevăzută de art. 48 C. pen., raportat la art. 244 (2) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., a art. 41 (1) C. pen. (în dauna părții vătămate SC G. SRL Galați), de la 10 ani închisoare, la 3 ani închisoare. Conform art. 67 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen., pe durata de 2 ani. Conform art. 65 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie. A redus pedeapsa pentru infracțiunea prevăzută de art. 367 (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 (1) C. pen., de la 3 ani închisoare, la 1 an și 6 luni închisoare. Conform art. 38 și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 45 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, 3 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 1/3 din cealaltă pedeapsă stabilită, respectiv spor de 6 luni închisoare, în final inculpatul având de executat pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. Conform art. 65 C. pen., a interzis exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. Conform art. 86
4
C. pen. anterior raportat la art. 16 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, a menținut revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere de 2 ani și 9 luni închisoare și 6 luni interzicerea drepturilor, aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 258 P din 20 decembrie 2006 a Tribunalului Neamț, definitivă prin neapelare la 9 ianuarie 2007, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani și 3 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. Conform art. 65 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.
Cu referire la inculpatul B., a descontopit pedeapsa rezultantă, de 5 ani închisoare, în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor. În baza art. 244 (3) C. pen., cu referire la art. 17 (2) și art. 16 (1) lit. g) C. proc. pen., a încetat procesul penal pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 244 (2) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., art. 320
1
C. proc. pen. anterior, în cauză intervenind împăcarea cu partea vătămată SC E. SRL Ștefan cel Mare - Constanța. A redus pedeapsa pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 244 (2) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., art. 320 C. proc. pen. anterior (în dauna părții vătămate SC G. SRL Galați), de la 5 ani închisoare, la 2 ani și 6 luni închisoare. Conform art. 67 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen., pe durata de 2 ani. Conform art. 65 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie. A redus pedeapsa pentru infracțiunea prevăzută de art. 367 (1) C. pen., cu aplicarea art. 320
1
C. proc. pen. anterior, de la 1 an și 8 luni închisoare, la 1 an și 6 luni închisoare. În baza art. 38 (1), art. 39 (1) lit. b) C. pen., art. 45 C. pen., a dispus contopirea pedepselor, aplicarea pedepsei cea mai grea, 2 ani și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din cealaltă pedeapsă stabilită, respectiv 6 luni închisoare, inculpatul urmând să execute 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. în baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
Cu referire la inculpatul C., a descontopit pedeapsa rezultantă, 12 ani închisoare, în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor. În baza art. 244 (3) C. pen., cu referire la art. 17 (2) și art. 16 (1) lit. g) C. proc. pen., a încetat procesul penal pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 244 (2) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., a art. 41 (1) C. pen. (în dauna părții vătămate SC E. SRL Ștefan cel Mare - Constanța), în cauză intervenind împăcarea părților. A redus pedeapsa pentru art. 47 C. pen., raportat la art. 244 (2) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., a art. 41 (1) și art. 43 (5) C. pen., de la 12 ani închisoare, la 3 ani și 6 luni închisoare. Conform art. 67 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen., pe durata de 2 ani. Conform art. 65 C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie. A redus pedeapsa pentru infracțiunea prevăzută de art. 233 (1), raportat la art. 234 (1) lit. a) și d) C. pen., cu aplicarea art. 41 (1) și art. 43 (5), art. 77 lit. a), art. 19 din Legea nr. 682/2002, de la 10 ani închisoare, la 5 ani și 3 luni închisoare. A redus pedeapsa pentru infracțiunea prevăzută de art. 367 (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 (1) și art. 43 (5), de la 4 ani închisoare, la 2 ani și 6 luni închisoare. Conform art. 38 (1), art. 39 (1) lit. b), art. 45 C. pen., a dispus contopirea pedepselor, executarea pedepsei cea mai grea, 5 ani și 3 luni închisoare, la care a adăugat un spor de 2 ani închisoare, inculpatul urmând să execute 7 ani și 3 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. Conform art. 65 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
Cu referire la inculpatul D., a redus pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 48 C. pen., raportat la art. 244 (2) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., de la 4 ani închisoare, la 1 an închisoare. Conform art. 67 C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen., pe durata de 2 ani, ca pedeapsă complementară. Conform art. 65 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
A menținut modalitatea de executare a pedepselor stabilită de instanța de fond și menținută de instanța de apel.
A menținut celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate care nu sunt contrare prezentei.
A respins, ca nefondată, cererea formulată de inculpatul C., de "returnare a autoturismului marca H., număr de înmatriculare x, memorie calculator, încălțăminte sport."
A respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații I. și J. împotriva aceleiași decizii.
A obligat pe inculpații I. și J. la plata sumelor de câte 800 lei cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 300 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.
S-a dispus ca onorariile pentru apărarea din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleși, pentru inculpații A., B. și C., în sumă de câte 150 lei, să se plătească din fondul Ministerului Justiției, la fel și onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului D., în sumă de 300 lei.
Împotriva Deciziei penale nr. 314 din 11 martie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/36/2013, a formulat contestație în anulare contestatorul A., care a fost înregistrată pe rolul Secției Penale a instanței supreme la data de 24 aprilie 2015, sub nr. 1590/1/2015.
Prin încheierea din data de 18 ianuarie 2016, constatându-se că sunt îndeplinite condițiile expres prevăzute de lege, a fost admisă în principiu contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale anterior menționate, fixându-se termen pentru judecata acesteia, cu citarea contestatorului și a părții civile SC G. SRL.
La termenul din 29 februarie 2016, contestatorul a solicitat, prin intermediul apărătorului, admiterea contestației în anulare, desființarea, în parte, a deciziei contestate și, pe fondul cauzei, aplicarea prevederilor art. 244 alin. (3) C. pen. cu privire la partea vătămată SC G. SRL.
Calea de atac a fost fundamentată pe dispozițiile art. 426 lit. b) C. proc. pen., în dezvoltarea criticilor contestatorul susținând că la dosar există probe din care rezultă că a intervenit împăcarea sa cu SC G. SRL.
Examinând contestația în anulare formulată de contestatorul A., pe baza actelor din dosarul cauzei, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Contestația în anulare constituie o cale extraordinară de atac prin care pot fi reparate erori de neînlăturat pe alte căi, și anume anularea pentru vicii, nulități privind actele de procedură, iar nu un motiv care ar constitui o nulitate pe fondul cauzei.
Natura juridică a acestui remediu procesual este mixtă, atât de anulare, în sensul că pe calea contestației în anulare poate fi anulată hotărârea, cât și de retractare, respectiv că însăși instanța care a pronunțat hotărârea este pusă de a controla condițiile în care a dat hotărârea și de a o infirma eventual.
Art. 426 C. proc. pen. prevede cazurile în care se poate face contestație în anulare, însă numai împotriva hotărârilor penale definitive, contestația în anulare putând fi exercitată doar în cazurile și în condițiile prevăzute expres și limitativ de lege.
Potrivit dispozițiilor art. 426 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:
a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate;
b) când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal;
c) când hotărârea a fost pronunțată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;
d) când instanța nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;
e) când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;
f) când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;
g) când ședința de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;
h) când instanța nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă;
i) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.
Așadar, legiuitorul a prevăzut expres și limitativ cazurile în care o hotărâre definitivă poate fi atacată prin intermediul contestației în anulare, instituindu-se astfel o garanție că această cale nu va da posibilitatea oricărei persoane și în orice condiții de a înlătura efectele pe care le au hotărârile judecătorești definitive.
În prezenta cauză, au fost formulate de către contestator critici care au fost circumscrise dispozițiilor art. 426 lit. b) C. proc. pen.
Cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen. - invocat de contestator în susținerea căii extraordinare de atac - este incident atunci când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal.
În speță, Înalta Curte constată că între contestatorul A. și partea vătămată SC G. SRL nu a intervenit împăcarea în forma prevăzută de legea penală, la dosarul cauzei neexistând declarațiile părților date în fața instanței, în sensul împăcării și nici vreun înscris autentic în același sens.
Din analiza actelor dosarului se observă că, la data de 27 octombrie 2014, a fost încheiat, în formă autentică, un acord de împăcare între contestator și partea vătămată SC E. SRL, părțile exprimându-și voința în sensul stingerii litigiului născut ca urmare a faptelor penale ce fac obiectul Dosarului nr. x/36/2013 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Astfel, drept consecință a împăcării totale, necondiționate și definitive a părților semnatare a acordului, partea vătămată SC E. SRL a declarat în mod expres că nu mai are nicio pretenție, de natură penală ori civilă, față de contestatorul A.
Totodată, la dosar recurs se regăsește un înscris sub semnătură privată, respectiv o declarație semnată de administratorul SC G. SRL, numitul K., care a învederat că a ajuns la o înțelegere cu contestatorul, nemaiavând nicio pretenție, de natură penală ori civilă, față de acesta din urmă, cu precizarea că înscrisul nu a fost încheiat în fața notarului public deoarece societatea se află în procedură de insolvență, iar lichidatorul nu s-a putut prezenta în vederea autentificării actului.
Tot astfel, pentru prezentul termen de judecată, apărătorul contestatorului a depus la dosar o declarație a acestuia din urmă, care îmbracă, de asemenea, forma unui înscris sub semnătură privată, din conținutul său rezultând că acesta dorește să clarifice din punct de vedere procedural manifestarea sa de voință exprimată în fața instanței de recurs, iar pe de altă parte, că înțelege să se împace cu SC G. SRL.
În acest context, Înalta Curte constată nu se poate reține incidența cazului de contestație în anulare prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen., împăcarea contestatorului cu partea vătămată SC G. SRL nefiind realizată în condițiile și forma prevăzute de legea penală.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 432 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 314 din 11 martie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/36/2013.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și onorariul pentru apărarea din oficiu în prezenta cauză, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 314 din 11 martie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/36/2013.
Obligă contestatorul la plata sumei de 265 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 65 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 februarie 2016.