ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 529/2016

Decizia nr. 529/2016

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 3020 din data de 20/21 noiembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/118/2012, s-au dispus următoarele:

S-a admis recursul declarat de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 133/P din data de 13 noiembrie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

S-a casat, în parte, decizia penală nr. 133/P din data de 13 noiembrie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, și atacată și în parte sentința penală nr. 162 din data de 10 aprilie 2013 a Tribunalului Constanța, secția penală.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. anterior în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, astfel:

- 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 cu art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen. anterior;

- 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. anterior și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. anterior;

- 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 87/1994 cu art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen. și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b) și c) C. pen. anterior.

În baza art. 17 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 16 lit. f) teza a II-a C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 244 alin. (1), (2) C. pen. cu reținerea art. 5 C. pen. ca urmare a intervenirii prescripției speciale a răspunderii penale.

În baza art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 5 C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatul A. la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 87/1994 s-a dispus condamnarea același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 87/1994, s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, urmând ca în final să execute pedeapsa de 8 ani și 4 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-a dispus interzicerea inculpatului drepturile prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. ca pedeapsă accesorie. În baza art. 60 C. pen., s-a dispus ca inculpatul A. să execute pedeapsa în regim de detenție.

S-au menținut celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate dacă nu sunt contrare prezentei decizii.

S-au respins, ca tardive, recursurile declarate de Ministerul Finanțelor Publice prin A.N.A.F. București și Statul Român prin A.N.A.F., reprezentată prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța împotriva aceleiași decizii penale.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de suma de 200 RON, s-a dispus a se plăti din fondul Ministerului Justiției.

S-a dispus obligarea recurentelor părți civile Ministerul Finanțelor Publice prin A.N.A.F. București și Statul Român, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, reprezentată prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare statului.

Împotriva deciziei penale nr. 3020 din data de 20/21 noiembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/118/2012, a formulat contestație petentul A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți la data de 02 martie 2016, sub nr. x/1/2016.

În cadrul dezbaterilor, petentul A., prin apărător a apreciat că este incident cazul prev. de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., apreciind, totodată, cu privire la caracterul admisibil al prezentei contestații la executare.

Din memoriul (intitulat întâmpinare) aflat la Dosar nr. x/1/2016 al Înaltei Curți, rezultă că petentul, în esență, și-a manifestat nemulțumirea cu privire la soluția de condamnare dispusă prin decizia penală nr. 3020 din data de 20/21 noiembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/118/2012.

De asemenea, petentul a mai invocat lipsa de procedură prin nerespectarea art. 992 și art. 100 alin. (1) C. proc. pen., care a condus la „deformarea stării de fapt favorizând ascunderea fraudei făcute SC B. SRL, lipsă de procedură, care totodată a dus la reținerea de circumstanțe agravante în privința sa.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate în prezenta contestație, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, având în vedere următoarele considerente:

Dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., prevăd că se poate formula contestație Ia executare împotriva executării hotărârii penale când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.

Or, în cauză se constată că prezentul contestator a invocat formal acest caz de contestație la executare, acesta precizând în cererea formulată în scris nemulțumirea sa față de dispoziția de stabilire a vinovăției sale, respectiv condamnarea sa, invocând, în egală măsură, lipsa de procedură.

Se reține că inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual.

Cazurile de contestație la executare sunt strict și limitativ reglementate prin norma procesual penală la art. 598 C. proc. pen., cu arătarea imperativă a cazurilor în care acestea pot fi exercitate.

Astfel, exercitând o cale de atac în afara condițiilor stabilite de lege, demersul astfel realizat va fi sancționat cu inadmisibilitatea.

Față de considerentele precizate, Înalta Curte, va respinge ca inadmisibilă, contestația formulată de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 3020 din data de 20/21 noiembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/118/2012.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 3020 din data de 20/21 noiembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/118/2012.

Obligă contestatorul petent la plata sumei de 230 RON cheltuieli judiciare către stat din care suma de 130 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 14 aprilie 2016.