ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 587/2016

Decizia nr. 587/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința nr. 95/2014 din 10 aprilie 2014, Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul A. și a obligat pârâta SC B. SRL Iași la plata sumei de 879.383,63 RON, reprezentând împrumut acordat societății, în vederea achiziționării unor utilaje și de 14.553 RON, reprezentând cheltuieli de judecată și onorariu expert.

Pentru a se pronunța în acest sens, Tribunalul Iași a constatat că reclamantul a înființat, împreună cu C., SC B. SRL, cei doi asociați deținând fiecare câte 50% din capitalul social al acesteia.

Instanța a reținut în cauză existența raporturilor contractuale între părți, în baza cărora ambii asociați au creditat societatea cu diferite sume de bani pentru achiziționarea de utilaje, datorie recunoscută și de pârâtă ca fiind neachitată, urmare a pierderilor suferire, astfel că în temeiul dispozițiilor art. 969-970 și art. 1584 C. civ., pârâta a fost obligată la plata către reclamant a sumei 879.383,63 RON.

Curtea de Apel lași, secția civilă, prin decizia nr. 821/2014 din 05 noiembrie 2014, a respins, ca tardiv, recursul formulat de SC B. SRL Războieni, comuna I.N., jud. Iași împotriva sentinței nr. 95/2014 din 10 aprilie 2014 a Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal.

Prin decizia nr. 878 din 10 mai 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a admis recursul declarat de pârâta SC B. SRL împotriva deciziei nr. 821/2014 din 5 noiembrie 2014 a Curții de Apel Iași, secția civilă, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, ca instanță de apel, reținând aplicarea dispozițiilor art. 282

1

C. proc. civ., care prevăd că cererile care au o valoare de peste 100.000 RON sunt supuse atât apelului, cât și recursului, situație în raport de care decizia pronunțată de instanța de apel a fost dată de un complet de judecată care nu a fost legal constituit conform legii.

Curtea de Apel Iași, secția civilă, prin decizia nr. 230/2015 din 9 iunie 2015, a admis apelul formulat de SC B. SRL, împotriva sentinței civile nr. 95/2014 din 10 aprilie 2014 a Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, pe care a anulat-o și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Iași, constatând că au fost încălcate dispozițiile art. 87 pct. 2 și art. 102 alin. (2) C. proc. civ., întrucât pârâta SC B. SRL nu a fost citată prin administratorul, cu drept de reprezentare, C., ceea ce a adus atingere dreptului acesteia la un proces echitabil, reglementat de art. 6 parag. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Împotriva deciziei nr. 230/2015 din 9 iunie 2015, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția civilă, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ., considerând-o nelegală sub aspectul trimiterii cauzei spre rejudecare la Tribunalul Iași, solicitând în principal, modificarea acesteia, în sensul respingerii apelului pârâtei și menținerii hotărârii instanței de fond ca legală.

În criticile formulate, recurentul reclamant a susținut în esență următoarele:

Sub un prim aspect a considerat că soluția de respingere a excepției tardivității cererii de apel, în rejudecarea apelului, este greșită în raport de înscrisurile din dosar, care fac dovada contrară.

A mai susținut că, instanța de apel în mod eronat a reținut că pârâta nu a fost citată prin reprezentantul său legal, în condițiile în care C., este angajatul SC B. SRL și este și fiul administratorului C., acesta fiind cel care a semnat de primirea hotărârilor pronunțate în primul ciclu procesual, în cauză respectându-se dispozițiile legale privind citarea părților, aceasta făcându-se prin afișare la sediul societății pârâte, unde nu a fost găsită nici o persoană spre a-i fi înmânată citația.

Mai mult decât atât, însăși SC B. SRL a recunoscut că la fond a fost reprezentată de avocat, astfel că nu poate spune că aceasta nu a avut cunoștință de existența pe rol a dosarului.

Analizând recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 230/2015 din 9 iunie 2015, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția civilă, în raport de criticile formulate și temeiurile de drept arătate, ținând cont de limitele controlului de legalitate, Înalta Curte a constatat că acesta este nefondat avându-se în vedere următoarele considerente:

În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., este de observat că el a fost invocat numai formal, întrucât nu a fost dezvoltată nicio critică de natură a se circumscrie ipotezei pe care acesta o reglementează, interpretarea greșită a actului dedus judecății, astfel că nu poate fi analizat.

Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., poate fi invocat atunci când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal sau a fost dată cu aplicarea greșită a legii.

În speță, prin prisma acestui motiv de recurs, s-a pus în discuție nerespectarea prevederilor art. 87 pct. 2 C. proc. civ. conform cărora, persoanele juridice de drept privat se citează, prin reprezentanții lor, la sediul principal sau la cel al sucursalei ori, după caz, al reprezentanței.

Astfel pe acest aspect, se reține că soluția instanței de apel este corectă, avându-se în vedere nerespectarea acestor prevederi legale de către instanța de fond, știut fiind că o astfel de hotărâre este lovită de nulitate.

Conform dispozițiilor art. 6.1 din Capitolul VI din Legea nr. 31/1990, modificată, intitulat „Administrarea societății", în mod just s-a reținut de instanță că, în condițiile în care pârâta SC B. SRL este administrată de C. și A., ambii cu puteri depline de administrare și reprezentare a societății, iar litigiul se desfășoară între unul dintre administratori, în calitate de reclamant, A. și SC B. SRL, în calitate de pârâtă, se impunea ca societatea să fie citată și prin administratorul, cu drept de reprezentare, C.

Potrivit art. 102 alin. (2) C. proc. civ., actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În cazul nulităților prevăzute de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie.

Cum, la toate termenele de judecată de la instanța de fond, SC B. SRL a fost citată la sediul indicat în statut, se constată că citarea nu s-a realizat și prin reprezentant, astfel că în speță, vătămarea pricinuită acesteia, ca urmare a necitării prin reprezentant, conform prevederilor legale, este evidentă, pârâta fiind în imposibilitate de a formula apărări în raport de pretențiile reclamantului și de a participa la administrarea probelor de către instanța de fond, ceea ce a adus atingere dreptului acesteia la un proces echitabil, reglementat de art. 6 parag. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Așa fiind, analiza celorlalte critici formulate în recurs nu se mai justifică în această cale de atac a recursului.

În considerarea celor ce preced, cum decizia instanței de apel este legală, Înalta Curte, în temeiul art. 315 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 230/2015 din 9 iunie 2015, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 230/2015 din 9 iunie 2015, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2016.