ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 590/2016

Decizia nr. 590/2016 Asupra cererii de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 40/C din data de 06 martie 2015, pronunțată de Tribunalul Bihor, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții A. și B., SC C. SRL, în contradictoriu cu pârâții Municipiul Oradea, prin Consiliul local Oradea, Administrația Imobiliară Oradea, primarul Municipiului Oradea - Comisia de Aplicare a Legii nr. 255/2010. A fost modificată Hotărârea nr. 12 din 11 august 2011 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii 255/2010 în sensul că a fost stabilit cuantumul despăgubirilor cuvenite pentru imobilul în suprafață de 82 mp identificat prin nr. topo. înscris în C.F. Oradea proprietatea reclamantului A. la suma de 164.600 lei și a fost obligată pârâta în favoarea reclamantului la plata acestei sume cu titlu de despăgubire.

A fost obligată pârâta în favoarea reclamantei SC C. SRL la plata sumei de 30.938 lei despăgubiri. S-au respins restul capetelor de cerere și a fost obligată pârâta în favoarea reclamantului la plata sumei de 6.100 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele: Prin Hotărârea Consiliului Local al municipiului Oradea nr. 359/2011 s-au aprobat indicatorii tehnico-economici rezultați din studiul de fezabilitate pentru obiectivul de investiție „Realizare bandă rapidă de acces din B-dul ... spre Aleea ..." și declanșarea procedurii de expropriere a imobilelor cu suprafața de 795 mp, teren și construcții, în suprafață de 153 mp identificate cu nr. cadastral Oradea și construcția în suprafață de 82 mp edificată pe nr. topo înscris în C.F.

Oradea, situat în Oradea, conform coridorului de expropriere identificat prin Planul de situație avizat de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Bihor din 16 mai 2011. În acest sens s-a procedat la stabilirea suprafeței ce urma a fi expropriată în temeiul Legii nr. 255/2010, în baza coridorului de expropriere rezultat din Studiul de Fezabilitate al lucrării de interes public local "Realizare bandă rapidă de acces din B-dul ... spre Aleea E… ". Hotărârea Consiliului local al municipiului Oradea nr. 359 din 26 mai 2011 de declanșarea procedurii de expropriere a imobilelor cu suprafața de 795 mpteren și construcții în suprafață de 153 mp identificate cu nr. cadastral Oradea și, respectiv, construcție în suprafață de 82 mp înscris în C.F.

Oradea, având nr. topo a fost publicată pe site-ul Primăriei municipiului Oradea și transmisă reclamantului A. împreună cu notificarea din 15 iunie 2011 (data ridicării de la poștă 20 iunie 2011). Prin Hotărârea nr. 12/2011 de acordare a despăgubirii în favoarea lui A., emisă în baza Procesului verbal al Comisiei numită prin Dispoziția primarului municipiului Oradea nr. 2379 din 28 iulie 2011 pentru aplicarea Legii nr. 255/2010, s-a stabilit în favoarea acestuia un cuantum al despăgubirii de 153.300 lei. Cuantumul despăgubirilor a fost stabilit în baza Raportului de evaluare întocmit de SC D. SRL pentru imobilul situat în Oradea, identificat cu nr. cadastral, respectiv nr. topo, înscris în C.F.

Oradea, evaluator autorizat membru al E., despăgubiri care sunt contestate în prezentul litigiu. În ceea ce privește calitatea de persoană îndreptățităla despăgubiri, instanța a apreciat că reclamantul are această calitate, aspect ce nu a fost contestat de nimeni. În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor, instanța a reținut că potrivit raportului de expertiză tehnică de evaluare efectuat în cauză de experții F. și G., valoarea de circulație a imobilului expropriat a fost stabilită la suma de 164.600 lei, valoare ce a rezultat ținând cont și de construcție, acesta fiind și motivul pentru care instanța a luat în considerare punctul de vedere al celor doi experți menționați și nu opinia expertului H., care a stabilit o valoare de 48.000 euro.

Având în vedere concluziile raportului de expertiză, conform dispozițiilor art. 5 art. 11 din Legea nr. 255/2010 a fost obligată pârâta la plata sumei de 164.600 lei cu titlu de despăgubiri în favoarea reclamantului A. În ceea ce privește prejudiciul cauzat proprietarului, ca urmare a exproprierii terenului din litigiu, instanța a apreciat că prin achitarea valorii actuale a terenului expropriat se realizează o corectă și justă reparare a prejudiciului suferit de reclamant. Conform înscrisurilor de la dosarul cauzei, pentru a continua activitatea comercială, societatea SC C. SRL a achiziționat un nou spațiu comercial,contractând un împrumut bancar în cuantum de 140.000 lei. Prin urmare, cuantumul despăgubirii stabilit de instanță, de 164.600 lei acoperă acest credit bancar și astfel, în opinia instanței, s-a realizat o corectă reparare a prejudiciului suferit de reclamant.

În speță, nu s-au produs probe din care să rezulte un alt prejudiciu în persoana reclamantului, contractul de închirierepe care susține că l-ar fi putut încheia, neavând un caracter cert. Prin urmare, în legătură cu acest aspect s-au făcut doar supoziții cu privire la modalitatea în care ar fi fost folosit acest spațiu comercial în viitor de către reclamant.

În ceea ce privește prejudiciul cauzat reclamantei SC C. SRL instanța a constatat că potrivit raportului de expertiză contabilă întocmit de expert I., instanța a reținut cu titlu de prejudiciu următoarele sume: 7.129 lei ce a reprezentat amenajarea noului punct de lucru achiziționat de societate, 144 lei-transportul bunurilor, precum și suma de 23.665,63 lei ce a reprezentat prejudiciul cauzat societății prin nefuncționare în perioada 8 august 2012 și până în momentul deschiderii punctului de lucru de pe str… , în septembrie 2012, sumă ce cuprinde partea de cheltuieli înregistrate neacoperită de veniturile înregistrate, valoarea mărfurilor expirate pentru că nu au putut fi valorificate în perioada respectivă, precum și contravaloarea transportului acestora la groapa de gunoi.

Cu privire la mijloacele fixe aflate pe stocul societății și care nu au mai putut fi utilizate în noul punct de lucru datorită lipsei de spațiu, instanța nu a considerat că acestea ar intra în noțiunea de prejudiciu, ele rămânând în continuare ale societății care poate dispune de ele într-un alt mod. Totodată, susținerile reclamanților în sensul că sunt îndreptățiți la plata sumelor ce reprezintă dobânzi bancare, comisioane aferente creditului contractat pentru achiziționarea spațiului comercial de pe strada ..., instanța a apreciat că sunt neîntemeiate pretențiile întrucât, prin achitarea valorii actuale a terenului expropriat, se realizează o corectă și justă reparare a prejudiciului suferit de reclamanți.

Referitor la capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri reclamantei B., raportat la continuarea activității societății și implicit păstrarea calității de salariat a acesteia,instanța a luat act căreclamanta a renunțat la aceste pretenții. Împotriva acestei sentințeau formulat apel reclamanții A., B., SC C. SRL și pârâții Municipiul Oradea, prin Consiliul Local Oradea, Administrația Imobiliară Oradea.

Reclamanții au solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței în sensul stabilirii despăgubirilor pentru apelantul A. la suma de 82.400 euro din care 50.000 euro reprezintă valoarea de circulație a construcției și 32.400 euro beneficiu cert nerealizat, plătibil în lei la cursul din ziua plății în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, stabilirea despăgubirilor pentru SC C. SRL, persoană îndreptățită în baza Legii nr. 255/2010 la suma de 177.788, 23 lei, cu plata în contul societății în 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii și la cheltuieli de judecată în cuantum de 7.800 lei la fond și cheltuieli de judecată în apel. Au criticat faptul că instanța, fără nicio motivare, a luat în considerare opinia experților F. și G. cu valoarea de 164.600 lei și nu opinia expertului H., care a stabilit o valoare de 48.000 euro.

A invocat și faptul că suma nu a fost corect convertită în lei, aceasta trebuind făcută la data plății și nu la data exproprierii. Cei doi experți au făcut și alte greșeli, respectiv calculul matematic la stabilirea valorii de circulație, pe care nu le-au corectat și neaplicarea reducerilor procentuale. Totodată, deși au formulat obiecțiuni privind evaluarea fundației clădirii, mansardei, instalațiilor apă-canal, experții nu au răspuns la acestea. Referitor la lucrarea de expertiză, a arătat că evaluarea s-a făcut după materiale - schițe, fotografii - clădirea fiind demolată, singura evaluare anterioară demolării fiind făcută de expert H., care prin expertiza extrajudiciară a stabilit o valoare de 50.000 euro.

Opinia separată a acestui expert a avut în vedere faptul că ceilalți experți au făcut evaluarea clădirii după metoda de cost, care nu ține seama de destinația imobilului, de zonă, metodă care îi prejudiciază. Instanța nu și-a motivat alegerea, sens în care apelanții au solicitat reanalizarea opiniilor experților, obiecțiunile și observațiile formulate. Au adus critici și pe aspectul nerespectării principiului reparării integrale a prejudiciului efectiv (damnumemergens) și a beneficiului nerealizat (lucrumcessans) conform art. 26 din Legea nr. 33/1994, respectiv că nu au fost despăgubiți pentru prejudiciul pe care l-ar fi obținut din închirierea spațiului - în cuantum de 32.400 euro.

Referitor la apelanta societatea SC C. SRL, stabilind prejudiciuldoar la 177.788,23 lei, instanța a avut în vedere doar costurile cu transportul bunurilor la noul sediu, amenajarea noului punct de lucru și prejudiciul în perioada de nefuncționare, neluând în considerare imposibilitatea de utilizare a vechilor dotări, ceea ce a determinat achiziționarea altor dotări, iar aceasta reprezintă prejudiciu. Instanța a înlăturat, nejustificat în opinia sa, prejudiciul reprezentând plata dobânzilor bancare - 53.309 lei și comisionul de acordare credit - 9.800 lei, iar prejudiciul nerealizat raportat la vadul comercial este de 79.753,06 lei. Instanța nu a distins între despăgubirile prevăzute de Legea nr. 33/1994 și cele prevăzute de C. civ., prevederile legale stipulând că despăgubirea trebuie să fie integrală - valoarea construcției și prejudiciul încercat.

Ultima critică a apelanților a vizat acordarea parțială a cheltuielilor de judecată, întrucât instanța nu a precizat ce anume a diminuat din aceste cheltuieli, care se compun din onorariu avocat și onorariu expertize, toate cheltuielile fiind justificate. Municipiul Oradea, prin primar și Consiliul local al Municipiului Oradea - Administrația Imobiliară Oradea au solicitat admiterea apelului, modificarea în parte a hotărârii instanței de fond în sensul respingerii în totalitate a acțiunii, apelul nefiind motivat. Curtea de Apel Oradea, secția civilă, prin Decizia nr. 1014/A din 13 noiembrie 2015 a respins apelurile, ca nefondate.

Instanța de apel a reținut că prima instanță a procedat la desemnarea comisiei de experți conform art. 25 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, dintr-un expert numit de instanță - inginer F., unul desemnat de expropriatorul Municipiul Oradea - Consiliul local - inginer G. și unul din partea persoanelor supuse exproprierii, respectiv reclamanții, inginer H. Cum experții nu au avut același punct de vedere, s-a luat în considerare opinia majoritară a experților F. și G., tribunalul motivând această alegere întrucât aceștia au avut în vedere la stabilirea valorii de circulație a imobilului și cazul specific al construcției. Prin urmare, a constatat instanța de apel, prima instanță și-amotivat această alegere.

De altfel, așa cum rezultă și din concluziile celor doi experți privind evaluarea prin metoda randament, acestea sunt evidențiate în lucrare, fiind pertinente, câtă vreme doar construcția este a reclamantului, nu și terenul aferent, care este proprietate publică, iar, pe de altă parte, neexistând bază legală pentru estimarea unor valori viitoare și ipotetice de chirie în lipsa unui contract. Cât privește valoarea despăgubirii, Curtea a stabilit că aceasta trebuie stabilită la data exproprierii, astfel cum prevede Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, astfel cum a decis Curtea Constituțională, când a admis excepția de neconstituționalitate prin Decizia nr. 380/2015, raportat la prevederile art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010 și art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

Totodată, cât privește eventualele erori de calcul, acestea nu pot fi îndreptate pe calea apelului, ci doar în condițiile art. 281 C. proc. civ. Referitor la critica privind efectuarea expertizei în lipsa clădirii, care era demolată la data efectuării lucrării, nici aceasta nu a fost primită. La data efectuării lucrării de expertiză judiciară clădirea era demolată, așadar toți experții trebuiau să facă expertiza în aceleași condiții, în baza acelorași date și nu pe baza expertizei extrajudiciare, care nu avea relevanță în cauză. Faptul că experții au stabilit valoarea de cost nu are legătură cu cele invocate de apelanți - că nu au vizualizat construcția fizic - câtă vreme au cunoscut destinația, zona în care se afla sediul comercial, locul în sine.

Instanța de apel a apreciat că, deși, Legea nr. 33/1994 prevede la art. 26 că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și prejudiciul suferit, acesta trebuie să fie dovedit, iar în cauză acesta nu a fost dovedit, aspect corect reținut de instanța de fond, prejudiciul nefiind cert, actual și nici susceptibil de evaluare. Nici în ceea ce privește prejudiciul societății SC C. SRL, criticile nu au fost găsite ca fiind fondate, instanța acordând cu titlu de despăgubiri suma de 30 938 lei, ce reprezintă cheltuielile efectuate cu amenajarea noului spațiu, transportul bunurilor, perioada de nefuncționare a societății până la deschiderea noului spațiu, cu tot ce presupune aceasta într-un spațiu comercial.

A fost înlăturat prejudiciul invocat privind vechile dotări, instanța nu a stabilit că acestea se pot sau nu utiliza în noul spațiu, doar că într-adevăr societatea poate dispune de ele cum crede de cuviință. Nu s-a făcut dovada că unele nu ar putea fi utilizate în noul spațiu sau că nu pot fi valorificate. Cât privește solicitarea privind plata dobânzilor bancare și a comisioanelor pentru creditul contractat, în mod judicios a reținut instanța că acestea nu pot fi apreciate ca prejudiciu separat, fiind acoperite prin acordarea valorii actuale a imobilului expropriat. În altă ordine de idei, reclamanții puteau utiliza sumele reprezentând despăgubirea în orice alt mod găseau de cuviință. Instanța de apel nu a găsit fondate nici criticile privind neacordarea integrală a cheltuielilor de judecată la instanța de fond, întrucât prin admiterea doar în partea pretențiile reclamanților, cheltuielile de judecată au fost acordate parțial, conform art. 274 alin. (3) C. proc.

civ. Cu privire la apelul pârâților, nefiind motivat, instanța de apel l-a respins, ca nefondat, pentru considerentele reținute în apelul reclamanților. Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanții. Au solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, admiterea apelului și modificarea sentinței primei instanțe în sensul stabilirii dreptului de despăgubire în favoarea lui A. în cuantum de 50.000 euro; obligarea pârâților la plata acestei sume la cursul oficial din ziua plății, stabilirea dreptului de despăgubire a SC C. SRL la suma de 177.788,23 lei și la plata cheltuielilor de judecată, respectiv 4.000 lei onorariu avocat, 2.100 lei expertiză evaluare, 1.700 lei expertiză contabilăși cele ocazionate în recurs.

După ce au detaliat istoricul cauzei, reclamanții au susținut că decizia atacată nu este legală și temeinică întrucât considerentele sunt foarte superficiale. Instanța de apel a înlăturat toate criticile aduse sentinței tribunalului, dar nu a motivat în niciun fel de ce le-a înlăturat. Reclamanții au criticat modul de evaluare a despăgubirilor. Astfel, sub aspectul stabilirii despăgubirii cuvenite lui A., instanțaa arătat doar că opinia experților F. și G., care au stabilit o valoare a imobilului de 164 600 lei, este temeinică întrucât este majoritară și că toți experții trebuiau să realizeze evaluarea imobilului în urma demolării. În opinia experților F. și G. valoarea de circulație a imobilului expropriat este de 39.000 euro, sumă pe care experții au convertit-o în lei la cursul din ziua exproprierii, respectiv 4,22 lei.

Astfel a rezultat o valoare de 164.600 lei. Prima instanță nu a mai verificat acest curs de schimb aplicat de experți, apreciind doar că această sumă este corectă. În egală măsura, nici instanța de apel nu a făcut nicio referire la înlăturarea acestei apărări în cuprinsul considerentelor. Este real ca evaluarea imobilului se raportează la momentul exproprierii, experții stabilind o valoare la nivelul anului 2011 de 39.000 euro. Ceea ce s-a criticat în apel și nu s-a avut în vedere este faptul că această sumă a fost transformată în lei la cursul din 2011, instanța dispunând plata sumei în lei. În atare situație,s-a creat un prejudiciu evident, raportat la faptul că în prezent cursul de schimb este de aproximativ 4,5 lei/l euro, respectiv un prejudiciude aproximativ 10.900 lei.

Dacă experții au folosit ca monedă în stabilirea valorii de circulație a clădirii, moneda europeană, atunci plata acestei despăgubiri trebuie să se facă la cursul Băncii Naționale Române din ziua plății, nicidecum la cursul Băncii Naționale din România din ziua exproprierii.

În opinia recurenților este nefiresc ca evaluarea să fie făcută într-o monedă și plata efectivă în altă monedă, convertită la un curs stabilit după bunul plac al experților.De altfel, cei doi experți au făcut numeroase greșeli de calcul matematic elementar în stabilirea valorii de circulație, aspecte ce au fost evidențiate în obiecțiunile la expertiză, însă experții nu au corectat aceste erori și au refuzat să răspundă la obiecțiunile referitoare la faptul că s-a omis evaluarea fundației clădirii, a mansardei, a instalațiilor de apa și canalizare, toate acestea fiind lucrări existente și necuprinse în raportul de evaluare, deși conform cărților de specialitate în materia evaluării trebuiau cuprinse în raport.De asemenea, corecțiile aplicate de cei doi experți au fost eronate.

Instanța de apel a înlăturat greșit apărările cu privire la erorile de calcul matematic, afirmând ca acestea puteau fi îndreptare in condițiile art. 281 C. proc. civ., deși recurenții s-au referit ca omisiuni vădite din raportul de expertiză care a fost avut în vedere la soluționarea cauzei. Prima instanță a refuzat să îi citeze pe cei doi experți pentru a oferi lămuriri. Metoda de cost utilizată de expertul H. nu este relevantă sub aspectul valorii de circulație a imobilului. Această metodă de cost nu ține cont de destinația imobilului, de zona în care se află, aspecte care în mod evident ar fi determinat o valoare mai mare, conformă de altfel cu prevederile legale în materie. Valoarea stabilită de experți este complet nerealistă, nefiind respectat principiul „reparării integrale a prejudiciului”, ceea ce înseamnă acoperirea nu numai a prejudiciului efectiv (damnumemergens), dar și a beneficiului nerealizat (lucrumcessans).

În înțelesul Legii nr. 33/1994, despăgubirea acordată în caz de expropriere a unui imobil, se compune din „valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului”, iar evaluarea trebuie să se facă ținând cont de aspecte legate de zona în care se află construcția, de destinația acesteia, de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobile similare în localitate. Consideră că valoarea stabilită de expertul H., anume de 50.000 euroeste realistă mai apropiată de valoarea reală a construcției expropriate, raportat la prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1996 și trebuie avută în vedere. Cu privire la prejudiciul suferit de SC.

SRL, care a fost stabilit prin expertiza contabilă la o sumă totală de 177.788,23 lei, prin valorizarea doar a costurilor cu transportul bunurilor la noul spațiu, amenajarea noului punct de lucru și prejudiciul pentru nefuncționare în perioada 08 august 2012 - până la redeschidere, instanța a înlăturat prejudiciul constând în imposibilitatea de utilizare a vechilor dotări din lipsa spațiului, ceea ce a determinat necesitatea achiziționării altor dotări potrivite noului spațiu, apreciind ca societatea le poate valorifica pe altă cale. Aceste dotări reprezentau, însă, în mare parte mobilier și vitrine frigorifice, al căror preț nu este de neglijat și care nu pot fi ușor valorificate, întrucât nu există cerere pentru asemenea bunuri folosite.

Orice nou comerciant este nevoit să își achiziționeze asemenea dotări potrivite spațiului de care dispune, acestea neputând fi adaptate. De asemenea, instanța a înlăturat și prejudiciul constând în plata dobânzilor bancare, în cuantum de 53.309 lei și 9.800 lei comision acordare credit. Acestea sunt costuri efectiv suportate de societate, sunt prejudicii certe datorate exproprierii, sunt prejudicii pe care societatea nu, le-ar fi avut dacă nu s-ar fi expropriat construcția. Societatea a pierdut mult in urma mutării punctului de lucru și sub aspectul încasărilor realizate, expertul contabil stabilind un prejudiciu constând în beneficiu nerealizat prin pierderea vadului comercial de 79.753,06 lei.

Astfel, deși prejudiciul cert stabilit prin expertiza contabilă se ridică la suma de 177.788,23 lei, instanța a apreciat în mod netemeinic că suma de 30.938 lei este îndestulătoare, restul prejudiciilor putând fi acoperite din suma acordată cu titlu de despăgubiri pentru imobil. Recurenții susțin că o asemenea interpretare este nelegală, întrucât suma care reprezintă despăgubiri pentru valoarea construcției nu este suficientă pentru a acoperi și prejudiciile de altă natură.Interpretarea conform căreia despăgubirea reprezentând valoarea construcției poate avea destinația acoperirii și a prejudiciilor de altă natură nu este în conformitate cu dispozițiile legale, care sunt clare în sensul ca despăgubirea trebuie să fie integrală, cuprinzând nu doar valoarea construcției, ci și valoarea prejudiciului efectiv suferit.

Prejudiciul persoanei juridice este dovedit tocmai prin expertiza contabilă efectuată în cauză, expertiză efectuată în baza unor obiective încuviințate de instanța de fond. Cu toate că la momentul încuviințării lor, aceste obiective păreau justificate, ulterior s-a apreciat că acele prejudicii nu sunt cuvenite. Prin urmare, decizia atacată este nelegală, raportat la faptul că au fost ignorate prevederile Legii nr. 33/1994 privind caracterul integral al despăgubirilor. Analizând recursul formulat, în raport de criticile menționate, Înalta Curte constată următoarele: În primul rând trebuie subliniat că nu pot forma obiect al analizei acestei instanțe decât acele critici care vizează nelegalitatea deciziei recurate.

Aceasta deoarece, în actuala reglementare, art. 304 C. proc. civ. permite reformarea unei hotărâri în recurs numai pentru motive de nelegalitate, nu și de netemeinicie, astfel că instanța de recurs nu mai are competența de a cenzura situația de fapt stabilită prin hotărârea atacată și de a reevalua în acest scop probele, ci doar de a verifica legalitatea hotărârii prin raportare la situația de fapt pe care aceasta o constată. Modul în care instanțele de fond au interpretat probele administrate și au stabilit pe baza acestora o anumită situație de fapt nu mai constituie motiv de recurs în actuala reglementare a art. 304 C. proc. civ., deoarece pct. 11 al art. 304 C. proc. civ., singurul care permitea cenzurarea în recurs a modului de apreciere a probelor în faza procesuală anterioară, a fost abrogat la data de 2 mai 2001, odată cu intrarea în vigoare a O.U.G.

nr. 138/2000. Așa fiind, criticile care vizează situația de fapt sau aprecierea probelor, respectivcriticile referitoare la expertiză, neacordarea contravalorii prejudiciului cauzat prin pierderea vadului comercial și dotărilor, nu vor fi supuse analizei instanței de recurs. Criticile referitoare la dobândă și comisionnu pot fi primite întrucât nuvizează argumentele instanței de apel, care a reținut că acestea nu pot fi apreciate ca prejudiciu separat, fiind acoperite prin acordarea valorii actuale a imobilului expropriat. Cum în calea de atac extraordinară a recursului nu are loc o devoluare a fondului cauzei, ceea ce poate constitui obiect al judecății este exclusiv legalitatea hotărârii pronunțate în apel.

Aceste critici, care nu precizează în ce constă greșita aplicare a legii și sunt străine de considerentele hotărârii atacate, întrucât se referă la împrejurări ce nu pot fi configurate ca fiind critici de nelegalitate, nu potfi încadrate în motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Cu privire la criticile vizând superficialitatea motivării, acestea vor fi analizate din perspectiva cazului de modificare fondat pe prevederile pct. 7 al art. 304 C. proc. civ. și nu ale art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel cum a fost invocat de recurenți. Se observă că,pe acest aspect, susținerile recurenților nu sunt fondate, hotărârea recurată fiind corect și amplu argumentată în fapt și în drept, neexistând nicio contradictorialitate în motivarea soluției, dezlegarea dată de instanța de apel problemelor de drept deduse judecății, fiind pe deplin și coerent susținută de considerente ce nu se contrazic și care conduc la soluția din dispozitiv.

Argumentele recurenților în sensul că hotărârea ar fi superficial motivată, întrucât instanța de apel a preluat argumentele primei instanțe este nefondată. Instanța de control judiciar poate să-și însușească argumentele instanței anterioare, fără ca aceasta să semnifice o nemotivare a hotărârii. Pe de altă parte, faptul că instanța de apel, urmare a probelor administrate, a ajuns la concluzia primei instanțe, nu echivalează cu o nemotivare a hotărârii. De altfel, instanța de apel a argumentat de ce prima instanță a procedat corect atunci când a valorificatopinia majoritară a experților F. și G., întrucât aceștia au avut în vedere la stabilirea valorii de circulație a imobilului și cazul specific al construcției, iar suma pe care reclamanții au înțeles să o conteste, ca fiind eroare de calcul, vizează proba cu expertiză, efectuată în cauză.

Analizând din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. critica privitoare laprejudiciul creat reclamanților prin neraportarea cuantumului despăgubirilor la cursul de schimb din ziua plății efective, aceasta se privește ca fiind nefondată. Așa cum rezultă din lucrarea de specialitate întocmită în cauză, respectiv raportul de expertiză tehnică de evaluare întocmit de experții F. și G., filele 264-266 dosar Tribunal, valoarea de circulație a imobilului la data exproprierii a fost stabilită în lei, respectiv 153.699 lei. Este adevărat că această sumă a fost exprimată și în moneda europeană, echivalență stabilită la cursul de la data exproprierii la suma de 36.422 euro, dar acest calcul a avut în vedere cuantumul despăgubirii stabilit în raportul de expertizăla data exproprierii,ce a fost exprimat în moneda națională.

Prin urmare, nu se poate reține că reclamanții au suferit un prejudiciu ca urmare a jocului cursului de schimb valutar, atât timp cât cuantumul despăgubirii nu a fost calculat în euro și convertit apoi în lei, ci a fost stabilit în lei și, apoi, exprimat și în moneda europeană, prin echivalarea sumei de 153.699 lei. În acest context, fluctuațiilede schimb valutar nu pot influența negativ plata sumei datorate cu titlu de despăgubire.

De altfel, critica de nelegalitate nu poate fi reținută și din perspectiva faptului că actul normativ ce reglementează în acest moment plățile și încasările pe teritoriul României, este Regulamentul nr. 4/2005, republicat 2007, completat și modificat prin Regulamentul nr. 6 din 9 mai 2012, iar potrivit acestui regulament, pe teritoriul României, încasările, plățile, compensările, transferurile, creditările, precum și alte tranzacții financiare și de capitaluri între persoanele juridice rezidente și între acestea și persoane fizice rezidente se realizează numai în moneda națională. Cât privește solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată majorate în raport cu ceea ce a acordat prima instanță, se reține că recurenții nu au formulat și argumentat critică pe acest aspect în recurs, astfel încât instanța nu se poate pronunța pe acest aspect.

În consecință, constatându-se că instanța de apel a efectuat o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale ce guvernează materia, Înalta Curte va constata netemeinicia motivelor de recurs, drept pentru care în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții A., B. și SC C. SRL Oradea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții A., B. și SC C. SRL Oradea împotriva Deciziei nr. 1014/A din 13 noiembrie 2015 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2016.