ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 590/2016

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 590/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia nr. 590/2016

Asupra cererii de

față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 40/C din data de 06

martie 2015, pronunțată de Tribunalul Bihor, a fost admisă în parte acțiunea

formulată de reclamanții A. și B., SC C. SRL, în contradictoriu cu pârâții Municipiul

Oradea, prin Consiliul local Oradea, Administrația Imobiliară Oradea, primarul Municipiului

Oradea - Comisia de Aplicare a Legii nr. 255/2010.

A fost modificată

Hotărârea nr. 12 din 11 august 2011 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii

255/2010 în sensul că a fost stabilit cuantumul despăgubirilor cuvenite pentru

imobilul în suprafață de 82 mp identificat prin nr. topo. înscris în C.F.

Oradea proprietatea reclamantului A. la suma de 164.600 lei și a fost obligată

pârâta în favoarea reclamantului la plata acestei sume cu titlu de despăgubire.

A fost obligată pârâta în favoarea reclamantei SC C. SRL la plata sumei de

30.938 lei despăgubiri. S-au respins restul capetelor de cerere și a fost

obligată pârâta în favoarea reclamantului la plata sumei de 6.100 lei

cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

astfel, tribunalul a reținut următoarele:

Prin Hotărârea

Consiliului Local al municipiului Oradea nr. 359/2011 s-au aprobat indicatorii

tehnico-economici rezultați din studiul de fezabilitate pentru obiectivul de

investiție „Realizare bandă rapidă de acces din B-dul ... spre Aleea ..."

și declanșarea procedurii de expropriere a imobilelor cu suprafața de 795 mp,

teren și construcții, în suprafață de 153 mp identificate cu nr. cadastral

Oradea și construcția în suprafață de 82 mp edificată pe nr. topo înscris în C.F.

Oradea, situat în Oradea, conform coridorului de expropriere identificat prin Planul

de situație avizat de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Bihor din

16 mai 2011.

În acest sens s-a

procedat la stabilirea suprafeței ce urma a fi expropriată în temeiul Legii nr.

255/2010, în baza coridorului de expropriere rezultat din Studiul de

Fezabilitate al lucrării de interes public local "Realizare bandă rapidă

de acces din B-dul ... spre Aleea E. ...".

Hotărârea Consiliului

local al municipiului Oradea nr. 359 din 26 mai 2011 de declanșarea procedurii

de expropriere a imobilelor cu suprafața de 795 mpteren și construcții în

suprafață de 153 mp identificate cu nr. cadastral Oradea și, respectiv,

construcție în suprafață de 82 mp înscris în C.F. Oradea, având nr. topo a fost

publicată pe site-ul Primăriei municipiului Oradea și transmisă reclamantului A.

împreună cu notificarea din 15 iunie 2011 (data ridicării de la poștă 20 iunie 2011).

Prin Hotărârea nr. 12/2011

de acordare a despăgubirii în favoarea lui A., emisă în baza Procesului verbal

al Comisiei numită prin Dispoziția primarului municipiului Oradea nr. 2379 din 28

iulie 2011 pentru aplicarea Legii nr. 255/2010, s-a stabilit în favoarea

acestuia un cuantum al despăgubirii de 153.300 lei.

Cuantumul

despăgubirilor a fost stabilit în baza Raportului de evaluare întocmit de SC D.

SRL pentru imobilul situat în Oradea, identificat cu nr. cadastral, respectiv nr.

topo, înscris în C.F. Oradea, evaluator autorizat membru al E., despăgubiri

care sunt contestate în prezentul litigiu.

În ceea ce privește

calitatea de persoană îndreptățităla despăgubiri, instanța a apreciat că

reclamantul are această calitate, aspect ce nu a fost contestat de nimeni.

În ceea ce privește

cuantumul despăgubirilor, instanța a reținut că potrivit raportului de

expertiză tehnică de evaluare efectuat în cauză de experții F. și G., valoarea

de circulație a imobilului expropriat a fost stabilită la suma de 164.600 lei,

valoare ce a rezultat ținând cont și de construcție, acesta fiind și motivul

pentru care instanța a luat în considerare punctul de vedere al celor doi experți

menționați și nu opinia expertului H., care a stabilit o valoare de 48.000

euro.

Având în vedere

concluziile raportului de expertiză, conform dispozițiilor art. 5 art. 11 din

Legea nr. 255/2010 a fost obligată pârâta la plata sumei de 164.600 lei cu

titlu de despăgubiri în favoarea reclamantului A.

În ceea ce privește

prejudiciul cauzat proprietarului, ca urmare a exproprierii terenului din

litigiu, instanța a apreciat că prin achitarea valorii actuale a terenului

expropriat se realizează o corectă și justă reparare a prejudiciului suferit de

reclamant.

Conform înscrisurilor

de la dosarul cauzei, pentru a continua activitatea comercială, societatea SC

C. SRL a achiziționat un nou spațiu comercial,contractând un împrumut bancar în

cuantum de 140.000 lei. Prin urmare, cuantumul despăgubirii stabilit de

instanță, de 164.600 lei acoperă acest credit bancar și astfel, în opinia

instanței, s-a realizat o corectă reparare a prejudiciului suferit de

reclamant.

În speță, nu s-au

produs probe din care să rezulte un alt prejudiciu în persoana reclamantului, contractul

de închirierepe care susține că l-ar fi putut încheia, neavând un caracter cert.

Prin urmare, în

legătură cu acest aspect s-au făcut doar supoziții cu privire la modalitatea în

care ar fi fost folosit acest spațiu comercial în viitor de către reclamant.

În ceea ce privește

prejudiciul cauzat reclamantei SC C. SRL instanța a constatat că potrivit raportului

de expertiză contabilă întocmit de expert I., instanța a reținut cu titlu de

prejudiciu următoarele sume: 7.129 lei ce a reprezentat amenajarea noului punct

de lucru achiziționat de societate, 144 lei-transportul bunurilor, precum și

suma de 23.665,63 lei ce a reprezentat prejudiciul cauzat societății prin

nefuncționare în perioada 8 august 2012 și până în momentul deschiderii punctului

de lucru de pe str. ..., în septembrie 2012, sumă ce cuprinde partea de

cheltuieli înregistrate neacoperită de veniturile înregistrate, valoarea

mărfurilor expirate pentru că nu au putut fi valorificate în perioada respectivă,

precum și contravaloarea transportului acestora la groapa de gunoi.

Cu privire la

mijloacele fixe aflate pe stocul societății și care nu au mai putut fi

utilizate în noul punct de lucru datorită lipsei de spațiu, instanța nu a

considerat că acestea ar intra în noțiunea de prejudiciu, ele rămânând în

continuare ale societății care poate dispune de ele într-un alt mod.

Totodată, susținerile

reclamanților în sensul că sunt îndreptățiți la plata sumelor ce reprezintă

dobânzi bancare, comisioane aferente creditului contractat pentru

achiziționarea spațiului comercial de pe strada ..., instanța a apreciat că

sunt neîntemeiate pretențiile întrucât, prin achitarea valorii actuale a

terenului expropriat, se realizează o corectă și justă reparare a prejudiciului

suferit de reclamanți.

Referitor la capătul

de cerere privind acordarea de despăgubiri reclamantei B., raportat la

continuarea activității societății și implicit păstrarea calității de salariat

a acesteia,instanța a luat act căreclamanta a renunțat la aceste pretenții.

Împotriva acestei

sentințeau formulat apel reclamanții A., B., SC C. SRL și pârâții Municipiul

Oradea, prin Consiliul Local Oradea, Administrația Imobiliară Oradea.

Reclamanții au

solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței în sensul stabilirii

despăgubirilor pentru apelantul A. la suma de 82.400 euro din care 50.000 euro

reprezintă valoarea de circulație a construcției și 32.400 euro beneficiu cert nerealizat,

plătibil în lei la cursul din ziua plății în termen de 30 de zile de la

rămânerea definitivă a hotărârii, stabilirea despăgubirilor pentru SC C. SRL,

persoană îndreptățită în baza Legii nr. 255/2010 la suma de 177.788, 23 lei, cu

plata în contul societății în 30 de zile de la data rămânerii definitive a

hotărârii și la cheltuieli de judecată în cuantum de 7.800 lei la fond și cheltuieli

de judecată în apel.

Au criticat faptul că

instanța, fără nicio motivare, a luat în considerare opinia experților F. și G.

cu valoarea de 164.600 lei și nu opinia expertului H., care a stabilit o

valoare de 48.000 euro. A invocat și faptul că suma nu a fost corect convertită

în lei, aceasta trebuind făcută la data plății și nu la data exproprierii. Cei doi

experți au făcut și alte greșeli, respectiv calculul matematic la stabilirea

valorii de circulație, pe care nu le-au corectat și neaplicarea reducerilor

procentuale. Totodată, deși au formulat obiecțiuni privind evaluarea fundației

clădirii, mansardei, instalațiilor apă-canal, experții nu au răspuns la

acestea.

Referitor la lucrarea

de expertiză, a arătat că evaluarea s-a făcut după materiale - schițe,

fotografii - clădirea fiind demolată, singura evaluare anterioară demolării

fiind făcută de expert H., care prin expertiza extrajudiciară a stabilit o

valoare de 50.000 euro.

Opinia separată a acestui

expert a avut în vedere faptul că ceilalți experți au făcut evaluarea clădirii

după metoda de cost, care nu ține seama de destinația imobilului, de zonă,

metodă care îi prejudiciază. Instanța nu și-a motivat alegerea, sens în care apelanții

au solicitat reanalizarea opiniilor experților, obiecțiunile și observațiile

formulate.

Au adus critici și pe

aspectul nerespectării principiului reparării integrale a prejudiciului efectiv

(damnumemergens) și a beneficiului nerealizat (lucrumcessans) conform art. 26

din Legea nr. 33/1994, respectiv că nu au fost despăgubiți pentru prejudiciul

pe care l-ar fi obținut din închirierea spațiului - în cuantum de 32.400 euro.

Referitor la apelanta

societatea SC C. SRL, stabilind prejudiciuldoar la 177.788,23 lei, instanța a

avut în vedere doar costurile cu transportul bunurilor la noul sediu,

amenajarea noului punct de lucru și prejudiciul în perioada de nefuncționare,

neluând în considerare imposibilitatea de utilizare a vechilor dotări, ceea ce

a determinat achiziționarea altor dotări, iar aceasta reprezintă prejudiciu.

Instanța a înlăturat,

nejustificat în opinia sa, prejudiciul reprezentând plata dobânzilor bancare -

53.309 lei și comisionul de acordare credit - 9.800 lei, iar prejudiciul

nerealizat raportat la vadul comercial este de 79.753,06 lei. Instanța nu a

distins între despăgubirile prevăzute de Legea nr. 33/1994 și cele prevăzute de

C. civ., prevederile legale stipulând că despăgubirea trebuie să fie integrală -

valoarea construcției și prejudiciul încercat.

Ultima critică a

apelanților a vizat acordarea parțială a cheltuielilor de judecată, întrucât

instanța nu a precizat ce anume a diminuat din aceste cheltuieli, care se

compun din onorariu avocat și onorariu expertize, toate cheltuielile fiind

justificate.

Municipiul Oradea,

prin primar și Consiliul local al Municipiului Oradea - Administrația Imobiliară

Oradea au solicitat admiterea apelului, modificarea în parte a hotărârii

instanței de fond în sensul respingerii în totalitate a acțiunii, apelul

nefiind motivat.

Curtea de Apel

Oradea, secția civilă, prin Decizia nr. 1014/A din 13 noiembrie 2015 a respins

apelurile, ca nefondate.

Instanța de apel a

reținut că prima instanță a procedat la desemnarea comisiei de experți

conform art. 25 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de

utilitate publică, dintr-un expert numit de instanță - inginer F., unul

desemnat de expropriatorul Municipiul Oradea - Consiliul local - inginer G.

și unul din partea persoanelor supuse exproprierii, respectiv reclamanții,

inginer H.

Cum experții nu

au avut același punct de vedere, s-a luat în considerare opinia majoritară

a experților F. și G., tribunalul motivând această alegere întrucât

aceștia au avut în vedere la stabilirea valorii de circulație a

imobilului și cazul specific al construcției. Prin urmare, a

constatat instanța de apel, prima instanță și-amotivat această alegere.

De altfel, așa cum rezultă și din concluziile celor doi experți privind

evaluarea prin metoda randament, acestea sunt evidențiate în lucrare, fiind

pertinente, câtă vreme doar construcția este a reclamantului, nu și

terenul aferent, care este proprietate publică, iar, pe de altă parte, neexistând

bază legală pentru estimarea unor valori viitoare și ipotetice de chirie în

lipsa unui contract.

Cât privește

valoarea despăgubirii, Curtea a stabilit că aceasta trebuie stabilită la data

exproprierii, astfel cum prevede Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru

cauză de utilitate publică necesară realizării unor obiective de interes

național, județean și local, astfel cum a decis Curtea

Constituțională, când a admis excepția de neconstituționalitate prin

Decizia nr. 380/2015, raportat la prevederile art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010

și art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994. Totodată, cât privește

eventualele erori de calcul, acestea nu pot fi îndreptate pe calea apelului, ci

doar în condițiile art. 281 C. proc. civ.

Referitor la critica

privind efectuarea expertizei în lipsa clădirii, care era demolată la data

efectuării lucrării, nici aceasta nu a fost primită. La data efectuării

lucrării de expertiză judiciară clădirea era demolată, așadar toți experții

trebuiau să facă expertiza în aceleași condiții, în baza acelorași date și nu pe

baza expertizei extrajudiciare, care nu avea relevanță în cauză. Faptul că

experții au stabilit valoarea de cost nu are legătură cu cele invocate de

apelanți - că nu au vizualizat construcția fizic - câtă vreme au cunoscut

destinația, zona în care se afla sediul comercial, locul în sine.

Instanța de apel a

apreciat că, deși, Legea nr. 33/1994 prevede la art. 26 că despăgubirea se

compune din valoarea reală a imobilului și prejudiciul suferit, acesta trebuie

să fie dovedit, iar în cauză acesta nu a fost dovedit, aspect corect reținut de

instanța de fond, prejudiciul nefiind cert, actual și nici susceptibil de

evaluare.

Nici în ceea ce

privește prejudiciul societății SC C. SRL, criticile nu au fost găsite ca fiind

fondate, instanța acordând cu titlu de despăgubiri suma de 30 938 lei, ce

reprezintă cheltuielile efectuate cu amenajarea noului spațiu, transportul

bunurilor, perioada de nefuncționare a societății până la deschiderea noului

spațiu, cu tot ce presupune aceasta într-un spațiu comercial.

A fost înlăturat

prejudiciul invocat privind vechile dotări, instanța nu a stabilit că acestea

se pot sau nu utiliza în noul spațiu, doar că într-adevăr societatea poate

dispune de ele cum crede de cuviință. Nu s-a făcut dovada că unele nu ar putea

fi utilizate în noul spațiu sau că nu pot fi valorificate.

Cât privește

solicitarea privind plata dobânzilor bancare și a comisioanelor pentru creditul

contractat, în mod judicios a reținut instanța că acestea nu pot fi apreciate

ca prejudiciu separat, fiind acoperite prin acordarea valorii actuale a

imobilului expropriat. În altă ordine de idei, reclamanții puteau utiliza

sumele reprezentând despăgubirea în orice alt mod găseau de cuviință.

Instanța de apel nu a

găsit fondate nici criticile privind neacordarea integrală a cheltuielilor de

judecată la instanța de fond, întrucât prin admiterea doar în partea

pretențiile reclamanților, cheltuielile de judecată au fost acordate parțial,

conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

Cu privire la apelul

pârâților, nefiind motivat, instanța de apel l-a respins, ca nefondat, pentru

considerentele reținute în apelul reclamanților.

Împotriva acestei

decizii au formulat recurs reclamanții.

Au solicitat

admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, admiterea apelului și

modificarea sentinței primei instanțe în sensul stabilirii dreptului de

despăgubire în favoarea lui A. în cuantum de 50.000 euro; obligarea pârâților

la plata acestei sume la cursul oficial din ziua plății, stabilirea dreptului

de despăgubire a SC C. SRL la suma de 177.788,23 lei și la plata cheltuielilor

de judecată, respectiv 4.000 lei onorariu avocat, 2.100 lei expertiză evaluare,

1.700 lei expertiză contabilăși cele ocazionate în recurs.

După ce au detaliat

istoricul cauzei, reclamanții au susținut că decizia atacată nu este legală și

temeinică întrucât considerentele sunt foarte superficiale.

Instanța de apel a

înlăturat toate criticile aduse sentinței tribunalului, dar nu a motivat în

niciun fel de ce le-a înlăturat.

Reclamanții au

criticat modul de evaluare a despăgubirilor. Astfel, sub aspectul stabilirii

despăgubirii cuvenite lui A., instanțaa arătat doar că opinia experților F. și G.,

care au stabilit o valoare a imobilului de 164 600 lei, este temeinică întrucât

este majoritară și că toți experții trebuiau să realizeze evaluarea imobilului

în urma demolării. În opinia experților F. și G. valoarea de circulație a

imobilului expropriat este de 39.000 euro, sumă pe care experții au convertit-o

în lei la cursul din ziua exproprierii, respectiv 4,22 lei. Astfel a rezultat o

valoare de 164.600 lei. Prima instanță nu a mai verificat acest curs de schimb

aplicat de experți, apreciind doar că această sumă este corectă. În egală

măsura, nici instanța de apel nu a făcut nicio referire la înlăturarea acestei

apărări în cuprinsul considerentelor.

Este real ca

evaluarea imobilului se raportează la momentul exproprierii, experții stabilind

o valoare la nivelul anului 2011 de 39.000 euro. Ceea ce s-a criticat în apel

și nu s-a avut în vedere este faptul că această sumă a fost transformată în lei

la cursul din 2011, instanța dispunând plata sumei în lei. În atare situație,s-a

creat un prejudiciu evident, raportat la faptul că în prezent cursul de schimb

este de aproximativ 4,5 lei/l euro, respectiv un prejudiciude aproximativ 10.900

lei. Dacă experții au folosit ca monedă în stabilirea valorii de circulație a

clădirii, moneda europeană, atunci plata acestei despăgubiri trebuie să se facă

la cursul Băncii Naționale Române din ziua plății, nicidecum la cursul

Băncii Naționale din România din ziua exproprierii.

În opinia

recurenților este nefiresc ca evaluarea să fie făcută într-o monedă și plata

efectivă în altă monedă, convertită la un curs stabilit după bunul plac al

experților.De altfel, cei doi experți au făcut numeroase greșeli de calcul

matematic elementar în stabilirea valorii de circulație, aspecte ce au fost evidențiate

în obiecțiunile la expertiză, însă experții nu au corectat aceste erori și au

refuzat să răspundă la obiecțiunile referitoare la faptul că s-a omis evaluarea

fundației clădirii, a mansardei, a instalațiilor de apa și canalizare, toate

acestea fiind lucrări existente și necuprinse în raportul de evaluare, deși

conform cărților de specialitate în materia evaluării trebuiau cuprinse în

raport.De asemenea, corecțiile aplicate de cei doi experți au fost eronate.

Instanța de apel a înlăturat

greșit apărările cu privire la erorile de calcul matematic, afirmând ca acestea

puteau fi îndreptare in condițiile art. 281 C. proc. civ., deși recurenții s-au

referit ca omisiuni vădite din raportul de expertiză care a fost avut în vedere

la soluționarea cauzei. Prima instanță a refuzat să îi citeze pe cei doi

experți pentru a oferi lămuriri.

Metoda de cost

utilizată de expertul H. nu este relevantă sub aspectul valorii de circulație a

imobilului. Această metodă de cost nu ține cont de destinația imobilului, de

zona în care se află, aspecte care în mod evident ar fi determinat o valoare

mai mare, conformă de altfel cu prevederile legale în materie. Valoarea

stabilită de experți este complet nerealistă, nefiind respectat principiul

„reparării integrale a prejudiciului”, ceea ce înseamnă acoperirea nu numai a

prejudiciului efectiv (damnumemergens), dar și a beneficiului nerealizat

(lucrumcessans).

În înțelesul Legii nr.

33/1994, despăgubirea acordată în caz de expropriere a unui imobil, se compune

din „valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului”, iar

evaluarea trebuie să se facă ținând cont de aspecte legate de zona în care

se află construcția, de destinația acesteia, de prețul cu care se vând în mod

obișnuit imobile similare în localitate. Consideră că valoarea stabilită de expertul

H., anume de 50.000 euroeste realistă mai apropiată de valoarea reală a

construcției expropriate, raportat la prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1996

și trebuie avută în vedere.

Cu privire la

prejudiciul suferit de SC. SRL, care a fost stabilit prin expertiza contabilă

la o sumă totală de 177.788,23 lei, prin valorizarea doar a costurilor cu

transportul bunurilor la noul spațiu, amenajarea noului punct de lucru și

prejudiciul pentru nefuncționare în perioada 08 august 2012 - până la

redeschidere, instanța a înlăturat prejudiciul constând în imposibilitatea de

utilizare a vechilor dotări din lipsa spațiului, ceea ce a determinat

necesitatea achiziționării altor dotări potrivite noului spațiu, apreciind ca

societatea le poate valorifica pe altă cale. Aceste dotări reprezentau, însă,

în mare parte mobilier și vitrine frigorifice, al căror preț nu este de

neglijat și care nu pot fi ușor valorificate, întrucât nu există cerere pentru

asemenea bunuri folosite. Orice nou comerciant este nevoit să își

achiziționeze asemenea dotări potrivite spațiului de care dispune, acestea

neputând fi adaptate. De asemenea, instanța a înlăturat și prejudiciul constând

în plata dobânzilor bancare, în cuantum de 53.309 lei și 9.800 lei comision

acordare credit. Acestea sunt costuri efectiv suportate de societate, sunt

prejudicii certe datorate exproprierii, sunt prejudicii pe care societatea nu,

le-ar fi avut dacă nu s-ar fi expropriat construcția. Societatea a pierdut mult

in urma mutării punctului de lucru și sub aspectul încasărilor realizate, expertul

contabil stabilind un prejudiciu constând în beneficiu nerealizat prin pierderea

vadului comercial de 79.753,06 lei. Astfel, deși prejudiciul cert stabilit prin

expertiza contabilă se ridică la suma de 177.788,23 lei, instanța a apreciat în

mod netemeinic că suma de 30.938 lei este îndestulătoare, restul prejudiciilor

putând fi acoperite din suma acordată cu titlu de despăgubiri pentru imobil.

Recurenții susțin că o asemenea interpretare este nelegală, întrucât suma care

reprezintă despăgubiri pentru valoarea construcției nu este suficientă pentru a

acoperi și prejudiciile de altă natură.Interpretarea conform căreia despăgubirea

reprezentând valoarea construcției poate avea destinația acoperirii și a

prejudiciilor de altă natură nu este în conformitate cu dispozițiile legale,

care sunt clare în sensul ca despăgubirea trebuie să fie integrală, cuprinzând

nu doar valoarea construcției, ci și valoarea prejudiciului efectiv suferit.

Prejudiciul persoanei

juridice este dovedit tocmai prin expertiza contabilă efectuată în cauză,

expertiză efectuată în baza unor obiective încuviințate de instanța de

fond. Cu toate că la momentul încuviințării lor, aceste obiective păreau

justificate, ulterior s-a apreciat că acele prejudicii nu sunt cuvenite.

Prin urmare, decizia

atacată este nelegală, raportat la faptul că au fost ignorate prevederile Legii

nr. 33/1994 privind caracterul integral al despăgubirilor.

Analizând recursul

formulat, în raport de criticile menționate, Înalta Curte constată următoarele:

În primul rând

trebuie subliniat că nu pot forma obiect al analizei acestei instanțe decât

acele critici care vizează nelegalitatea deciziei recurate. Aceasta deoarece, în

actuala reglementare, art. 304 C. proc. civ. permite reformarea unei hotărâri

în recurs numai pentru motive de nelegalitate, nu și de netemeinicie, astfel că

instanța de recurs nu mai are competența de a cenzura situația de fapt

stabilită prin hotărârea atacată și de a reevalua în acest scop probele, ci

doar de a verifica legalitatea hotărârii prin raportare la situația de fapt pe

care aceasta o constată.

Modul în care

instanțele de fond au interpretat probele administrate și au stabilit pe baza

acestora o anumită situație de fapt nu mai constituie motiv de recurs în

actuala reglementare a art. 304 C. proc. civ., deoarece pct. 11 al art. 304 C.

proc. civ., singurul care permitea cenzurarea în recurs a modului de apreciere

a probelor în faza procesuală anterioară, a fost abrogat la data de 2 mai 2001,

odată cu intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 138/2000.

Așa fiind, criticile

care vizează situația de fapt sau aprecierea probelor, respectivcriticile

referitoare la expertiză, neacordarea contravalorii prejudiciului cauzat prin pierderea

vadului comercial și dotărilor, nu vor fi supuse analizei instanței de recurs.

Criticile referitoare

la dobândă și comisionnu pot fi primite întrucât nuvizează argumentele

instanței de apel, care a reținut că acestea nu pot fi apreciate ca prejudiciu

separat, fiind acoperite prin acordarea valorii actuale a imobilului

expropriat. Cum în calea de atac extraordinară a recursului nu are loc o

devoluare a fondului cauzei, ceea ce poate constitui obiect al judecății este

exclusiv legalitatea hotărârii pronunțate în apel.

Aceste critici, care

nu precizează în ce constă greșita aplicare a legii și sunt străine de

considerentele hotărârii atacate, întrucât se referă la împrejurări ce nu pot

fi configurate ca fiind critici de nelegalitate, nu potfi încadrate în motivele

de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Cu privire la

criticile vizând superficialitatea motivării, acestea vor fi analizate din

perspectiva cazului de modificare fondat pe prevederile pct. 7 al art. 304 C.

proc. civ. și nu ale art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel cum a fost invocat

de recurenți.

Se observă că,pe

acest aspect, susținerile recurenților nu sunt fondate, hotărârea recurată

fiind corect și amplu argumentată în fapt și în drept, neexistând nicio

contradictorialitate în motivarea soluției, dezlegarea dată de instanța de apel

problemelor de drept deduse judecății, fiind pe deplin și coerent susținută de

considerente ce nu se contrazic și care conduc la soluția din dispozitiv.

Argumentele

recurenților în sensul că hotărârea ar fi superficial motivată, întrucât

instanța de apel a preluat argumentele primei instanțe este nefondată. Instanța

de control judiciar poate să-și însușească argumentele instanței anterioare,

fără ca aceasta să semnifice o nemotivare a hotărârii. Pe de altă parte, faptul

că instanța de apel, urmare a probelor administrate, a ajuns la concluzia

primei instanțe, nu echivalează cu o nemotivare a hotărârii. De altfel,

instanța de apel a argumentat de ce prima instanță a procedat corect atunci

când a valorificatopinia majoritară a experților F. și G., întrucât

aceștia au avut în vedere la stabilirea valorii de circulație a

imobilului și cazul specific al construcției, iar suma pe care

reclamanții au înțeles să o conteste, ca fiind eroare de calcul, vizează proba

cu expertiză, efectuată în cauză.

Analizând din

perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. critica

privitoare laprejudiciul creat reclamanților prin neraportarea cuantumului

despăgubirilor la cursul de schimb din ziua plății efective, aceasta se

privește ca fiind nefondată.

Așa cum rezultă din lucrarea

de specialitate întocmită în cauză, respectiv raportul de expertiză tehnică de

evaluare întocmit de experții F. și G., filele 264-266 dosar Tribunal, valoarea

de circulație a imobilului la data exproprierii a fost stabilită în lei,

respectiv 153.699 lei.

Este adevărat că

această sumă a fost exprimată și în moneda europeană, echivalență stabilită la

cursul de la data exproprierii la suma de 36.422 euro, dar acest calcul a avut

în vedere cuantumul despăgubirii stabilit în raportul de expertizăla data

exproprierii,ce a fost exprimat în moneda națională.

Prin urmare, nu se

poate reține că reclamanții au suferit un prejudiciu ca urmare a jocului cursului

de schimb valutar, atât timp cât cuantumul despăgubirii nu a fost calculat în

euro și convertit apoi în lei, ci a fost stabilit în lei și, apoi, exprimat și în

moneda europeană, prin echivalarea sumei de 153.699 lei. În acest context, fluctuațiilede

schimb valutar nu pot influența negativ plata sumei datorate cu titlu de

despăgubire.

De altfel, critica de

nelegalitate nu poate fi reținută și din perspectiva faptului că actul normativ

ce reglementează în acest moment plățile și încasările pe teritoriul României,

este Regulamentul nr. 4/2005, republicat 2007, completat și modificat prin

Regulamentul nr. 6 din 9 mai 2012, iar potrivit acestui regulament, pe

teritoriul României, încasările, plățile, compensările, transferurile,

creditările, precum și alte tranzacții financiare și de capitaluri între

persoanele juridice rezidente și între acestea și persoane fizice rezidente se

realizează numai în moneda națională.

Cât privește

solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată majorate în raport cu ceea ce

a acordat prima instanță, se reține că recurenții nu au formulat și argumentat critică

pe acest aspect în recurs, astfel încât instanța nu se poate pronunța pe acest

aspect.

În consecință,

constatându-se că instanța de apel a efectuat o corectă aplicare și

interpretare a dispozițiilor legale ce guvernează materia, Înalta Curte va

constata netemeinicia motivelor de recurs, drept pentru care în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamanții A., B. și SC C. SRL Oradea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamanții A., B. și SC C. SRL Oradea împotriva

Deciziei nr. 1014/A din 13 noiembrie 2015 a Curții de Apel Oradea, secția I

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 martie 2016.