CASE OF CHECHIN v. UKRAINE

RESPONDENT

UKR

HOTĂRÂRE

15.05.2008

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation of Article 6 - Right to a fair trial;Violation of Article 1 of Protocol No. 1 - Protection of property

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

CASE OF CHECHIN v. UKRAINE (CtEDO, 2008)

HUDOC · oficial

CAUZA CU CHECHIN v. UKRAINE (Depunerea nr. 6323/03) HOTĂRÂREA Strasburg 15 mai 2008 FINAL 15/08/2008 Această hotărâre poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Chechin v. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), ședința în calitate de Camera compusă din: Peer Lorenzen, Președinte, Snejana Botoucharova, Karel Jungwiert, Volodymyr Butkevych, Rait Maruste, Mark Villiger, Mirjana Lazarova Trajkovska, judecători și Claudia Westerdiek, grefierul secțiunii care a deliberat în privat la 22 aprilie 2008, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 6323/03) împotriva Ucrainei depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de un național ucrainean, dl Sergey Sergeyevich Chechin („reclamantul”), la 7 februarie 2003. Guvernul ucrainean (“ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna. La 26 mai 2005, Curtea a hotărât să anunțe cererii guvernului. În conformitate cu dispozițiile articolului 29 3 din Convenție, a hotărât să examineze meritele cererii în același timp cu admisibilitatea sa. FACTELE CIRCUMSTANCELE CAUZULUI Reclamantul s-a născut în 1948 și trăiește în Tavrisk. La 20 decembrie 2001, 27 martie 2003 și 30 martie 2004 Curtea Nova Kakhovka ( Aceste hotărâri nu au fost invocate și au devenit finale. Procedura de executare a fost instituită în ceea ce privește hotărârile din 20 decembrie 2001 și 27 martie 2003. În diferite ocazii, judecătorii au informat reclamantul că colectarea datoriilor a fost împiedicată de întârzierea procedurii de faliment împotriva Companiei. Hotărârea din cauza reclamantului nu a fost plătită pe deplin. II. HOTĂRÂREA DOMESTICĂ RESPONSABILĂ Legea internă relevantă este rezumat în hotărârile Romașov v. Ucraina (nr. 67534/01, §§ 16-19, 27 iulie 2004) și Trikhlib v. Ucraina (nr. 58312/00, §§ 25-32, 20 septembrie 2005). DREPTUL ALEGAT VIOLAȚII DE LA ARTICOLUL 6 1 AL CONVENȚIEIUNEI ȘI ARTICOLUL 1 AL PROTOCOLULUI NR. Reclamantul s-a plâns în legătură cu nerespectarea hotărârilor din stat în favoarea sa în timp util. A invocat art. 1 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1, care prevede, în măsura în care este cazul, după cum urmează: art. 6 § 1 „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere corectă și publică într-un timp rezonabil de către un tribunal independent și imparțial instituit prin lege. ...” art. 1 din Protocolul nr. „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul statului de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea proprietăților în conformitate cu interesul general ....” Admisibilitatea 10. Guvernul a susținut că reclamantul nu a epuizat căile de recurs interne în ceea ce privește plângerile sale, deoarece nu a solicitat niciodată să fie înregistrat ca creditor al societății în procedurile de faliment. În 2004, reclamantul nu a solicitat niciodată instituția procedurii de executare în ceea ce privește această hotărâre. 11. Reclamantul nu este de acord. 12. Curtea reamintește că a respins deja obiecții similare în alte cazuri privind neexecuția hotărârilor împotriva companiilor controlate de stat (a se vedea, de exemplu, Trykhlib v. Ucraina , citată mai sus, §§ 38-43 și Kozachek v. Ucraina , nr. 29508/04, §§ 19-25, 7 decembrie 2006). Curtea consideră că aceste obiecții trebuie respinse din aceleași motive. 13. Curtea constată că plângerile de mai sus nu sunt în mod manifestant nefondate în sensul articolului 35 § 3 din Convenție. Curtea observă că hotărârile din favoarea reclamantului rămân neexecute pentru perioadele cuprinse între patru și șase ani. 15. Curtea reamintește că a constatat deja încălcări ale articolului 1 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 în mai multe cazuri similare, inclusiv în cazurile referitoare la același debitor controlat de stat - OJC „Pivdenelektromash” (a se vedea, de exemplu, Trykhlib v. Ucraina , citat mai sus §§ 52-53; Chernyayev v. Ucraina , nr. 15366/03 , § 19-20 și 25-26, 26 iulie 2005 și Anatskiy v. Ucraina , nr. 10558/03, §§ 21-23, 13 decembrie 2005). 16. După examinarea tuturor materialelor în posesia sa, Curtea consideră că Guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în acest caz. 17. În consecință, a existat o încălcare a articolului 1 din Convenția și a articolului 1 din Protocolul nr. II. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei Parte contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea oferă, dacă este necesar, o satisfacție echitabilă părții vătămate.” Daune 19. Reclamantul a solicitat datoriile nerezolvate și 12.000 20. Guvernul a contestat aceste afirmații. 21. Curtea constată că guvernul ar trebui să plătească reclamantului datoriile care încă îi sunt datorate. Curtea consideră, de asemenea, că reclamantul trebuie să fi suferit prejudiciu moral. Reclamantul a susținut că a susținut costuri și cheltuielile în legătură cu prezenta cerere, dar nu a specificat niciun sumă. 23. Guvernul nu a formulat comentarii cu privire la această cerere. 24. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor numai în măsura în care s-a demonstrat că acestea au fost suportate de fapt și neapărat și au fost rezonabile în ceea ce privește cuantitatea. În acest caz, având în vedere informațiile în posesia sa și criteriile de mai sus, Curtea respinge cererea pentru costuri și cheltuieli. Curtea consideră că dobânzile implicite ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL declara admisibilă cererea; susține că a existat o încălcare a articolului 1 din convenție; deține că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. Deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine definitivă în conformitate cu art. 2 din convenție, (i) datoriile de judecată nerezolvate încă datorate acestuia și (ii) EUR 2.600 (doi mii de șase sute de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciile morale, care va fi transformat în moneda națională a statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 15 mai 2008, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Claudia Westerdiek Președintele grefierului peer Lorenzen