ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2778/2015

Decizia nr. 2778/2015

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Recursul este declarat de pârâtul Statul Român prin CN A. SA prin B. Brașov împotriva Deciziei civile nr. 32 din 18 iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, fiind înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 7 septembrie 2015.

Prin rezoluția de la data de 14 septembrie 2015 s-a dispus întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului.

Raportul a fost comunicat părților, în baza rezoluției de la data de 29 septembrie 2015, așa cum rezultă de la filele 14-23 din dosar.

Cu privire la raport Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și-a exprimat opinia în sensul respingerii recursului, ca inadmisibil.

Intimații-pârâți SC C. SRL și D. și-au exprimat opinia în sensul respingerii recursului, ca inadmisibil, solicitând obligarea recurentei-intimate la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu redactarea notelor scrise.

Recurentul-pârât și-a exprimat opinia în sensul admiterii recursului.

Analizând recursul, Înalta Curte îl va respinge ca inadmisibil pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 1 august 2013 la Tribunalul Sibiu reclamantele SC C. SRL și E. (D.) au chemat în judecată pe pârâtul Statul român prin CN A. SA solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea parțială a Deciziei de expropriere nr. 1617 din 27 decembrie 2012 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 198/2004 privind cuantumul despăgubirilor, obligarea pârâtului la despăgubiri în cuantum de minim 40 euro/mp, la plata cheltuielilor cu terenul în sumă de 32.294,97 lei, cu cheltuieli de judecată.

Prin cererea precizatoare depusă la data de 19 februarie 2014 reclamantele au solicitat și constatarea nulității absolute a Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 11 din 28 noiembrie 2013, emisă de Comisia de aplicare a Legii nr. 255/2010 Șura Mică.

Prin sentința civilă nr. 542 din 23 aprilie 2014 Tribunalul Sibiu, secția civilă, a a

dmis, în parte, acțiunea precizată și a constatat nulitatea parțială a Deciziei de expropriere nr. 1617 din 27decembrie 2012 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 198/2004, în ceea ce privește cuantumul despăgubirii, de 444.081,7 lei (7 euro /mp). A obligat pârâtul la plata de despăgubiri de 24,4 euro/mp pentru terenul expropriat. A respins cererea privind obligarea la plata cheltuielilor cu terenul (achiziție, notar, CF, urbanism) în sumă de 32.294,97 lei. A obligat pârâtul la plata sumei de 11.275 lei cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamantele cât și pârâtul.

Prin Decizia civilă nr. 32 din 18 iunie 2015 Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, a admis apelul declarat de reclamantele SC C. SRL Sibiu și Rotar Simona, precum și apelul declarat de pârâtul Statul Român prin CN A. SA, prin B. Brașov. A schimbat în tot sentința apelată și, rejudecând cauza, a admis, în parte, acțiunea precizată. A anulat, parțial, Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 11 din 28 noiembrie 2013 emisă de CN A. SA, prin Consiliul Local Șura Mică, jud. Sibiu, Comisia Locală pentru aplicarea Legii nr. 255/2010, numai în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantelor pentru terenul expropriat în suprafață de 14.235 mp, situat în Șura Mică, jud. Sibiu, identificat prin parcela, având nr. cadastral. A stabilit cuantumul despăgubirilor la suma de 339.220 euro (23,83 euro/mp) și a obligat pârâtul să plătească reclamantelor această sumă, sau echivalentul în lei la data plății. A respins cererea reclamantelor de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor făcute cu achiziția terenului (carte funciară, urbanism, avize). A respins cererea reclamantelor de constatare a nulității parțiale a Deciziei de expropriere nr. 1617 din 27 decembrie 2012 emisă de CN A. SA. A obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 11.275 lei, cheltuieli de judecată la instanța de fond. A compensat cheltuielile de judecată din apel până la suma de 2.000 lei și a obligat reclamantele SC C. SRL Sibiu și D. să plătească pârâtului Statul Român prin CN A. SA suma de 2.500 lei, rest rămas după compensare.

S-

a reținut că sunt incidente dispozițiile N.C.P.C.: „având în vedere prevederile art. 24 din N.C.P.C., în conformitate cu care dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea ei în vigoare”(fila 5 a deciziei).

De asemenea, s-a mai reținut că împotriva Deciziei nr. 32 din 18 iunie 2015 părțile pot declara recurs întrucât valoarea litigiului depășește 1.000.000 lei: „Decizia este supusă recursului, conform art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, valoarea litigiului depășind suma de 1 milion de lei”. (fila 12 a deciziei)

Față de cele reținute de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, se constată că obiectul cererii de chemare în judecată, așa cum a fost precizat la data de 19 februarie 2014, este constatarea nulității parțiale a deciziei de expropriere nr. 1617 din 27 decembrie 2012, respectiv a Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 11 din 28 noiembrie 2013 emisă de Comisia de aplicare a Legii nr. 255/2010 Șura Mică.

Temeiul juridic îl reprezintă art. 44 din Constituția României și legile speciale de expropriere Legea nr. 198/2004, Legea nr. 33/1994, Legea nr. 255/2010, H.G. nr. 53/2011 și art. 453 din N.C.P.C.

Potrivit dispozițiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013: „În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1, lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere (s.n.), în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului”.

Așa fiind, rezultă că, față de obiectul cererii de chemare în judecată și de temeiul juridic invocat, instanța de apel a apreciat în mod greșit că părțile pot exercita dreptul de recurs, prin raportare la valoarea obiectului cererii, întrucât hotărârile pronunțate în materie de expropriere nu sunt supuse recursului, indiferent de valoarea obiectului cererii de chemare în judecată, decizia atacată nefiind susceptibilă de recurs.

Cum cererea de recurs este îndreptată împotriva unei decizii definitive, care, potrivit dispozițiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. nu este supusă recursului, indiferent de valoarea cererii de chemare în judecată, recursul urmează a fi respins, ca inadmisibil.

În speță, intimații-pârâți SC C. SRL și D. au solicitat, cu ocazia punctului de vedere depus la dosar, privitor la raportul întocmit în cauză, respingerea recursului, ca inadmisibil și acordarea de cheltuieli de judecată în cuantum de 2.200 lei, dovedite cu chitanța din 14 octombrie 2015 și factura fiscală aferentă (înscrisuri aflate la filele 28 și 29 ale dosarului).

Potrivit dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ.: „Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”.

Potrivit dispozițiilor art. 452: „Partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei”.

În cauză, recursul fiind respins ca inadmisibil, culpa procesuală aparține

recurentului-pârât Statul Român, prin CN A. SA prin B. Brașov, care, căzând în pretenții, la cererea

intimaților-pârâți SC C. SRL și D., urmează a fi obligat la cheltuieli de judecată, potrivit dovezilor prezentate și aflate la dosar.

Față de complexitatea cauzei și ținând seama de volumul de muncă depus de avocatul

intimaților-pârâți SC C. SRL și D., potrivit dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., cheltuielile de judecată vor fi reduse, urmând ca

recurentul-pârât să fie obligat la plata către intimații reclamanți SC C. SRL și E. (D.) la plata sumei de 1.000 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-pârât Statul Român, prin CN A. SA prin B. Brașov, împotriva Deciziei civile nr. 32 din 18 iunie 2015 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă.

Obligă pe recurentul-pârât la plata către intimații reclamanți SC C. SRL și E. (D.) la plata sumei de 1.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Decizia nu este supusă nici unei căi de atac și se comunică părților.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 decembrie 2015.