ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 996/2015

Decizia nr. 996/2014

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2522 din 20 mai 2014, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2012 a fost respinsă cererea formulată de reclamanta SC A. SRL, prin administrator judiciar Societatea de Practicieni în Insolvență B., în contradictoriu cu pârâtele SC C. SRL, și SC D. SA, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta SC A. SRL prin administrator judiciar Societatea de Practicieni în Insolvență B.

Prin decizia nr. 1048 din 10 noiembrie 2014 Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a respins apelul, ca nefondat, reținând, în esență, legalitatea și temeinicia sentinței apelate din perspectiva criticilor formulate.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC A. SRL, prin administrator judiciar Societatea de Practicieni în Insolvență B., solicitând, în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea deciziei recurate și a sentinței civile nr. 2522 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, la data de 20 mai 2014, iar în rejudecare, admiterea acțiunii promovate de societatea reclamantă.

În cuprinsul cererii recurenta-reclamantă face o prezentare a parcursului procesual al cauzei, a modului în care s-au desfășurat raporturile contractuale dintre părțile în litigiu și precizează că, deși a depus, în cadrul probei cu înscrisuri, contractele comerciale aflate în derulare la momentul producerii incidentului, atât instanța de fond, cât și cea de apel au ignorat existența acestora apreciind în mod superficial că „simpla depunere a unor contracte de vânzare-cumpărare la dosar nu dovedesc întinderea prejudiciului pretins”.

Arată recurenta-reclamantă că a solicitat și a fost încuviințată proba cu expertiză contabilă, probă în cadrul căreia urma a fi stabilită tocmai întinderea prejudiciului, dar din motive străine de obiectul cererii, cele două instanțe au respins această probă achiesând fără temei la susținerile făcute de pârâta D. Bank, susțineri potrivit cărora societatea recurentă este singura vinovată de nerespectarea prevederilor legale referitoare la emiterea cecului, vinovăția rezultând din lipsa disponibilului bănesc necesar acoperirii filei cec, la momentul introducerii acesteia de către pârâta SC C. SRL.

Recurenta-reclamantă solicită instanței să constate că cele două hotărâri sunt netemeinice și nelegale, întrucât astfel din întreg materialul probator administrat în cauză, cele două pârâte se fac vinovate de producerea incidentului bancar.

Astfel, se arată, SC C. SRL se face vinovată de introducerea în mod prematur și cu rea credință a filei cec lăsată de societatea recurentă cu titlu de garanție și nicidecum ca instrument de plată, iar pârâta D. Bank este vinovată pentru aceea că a procedat fără temei la emiterea somației și a cererii pentru înscrierea incidentului de plată.

În ceea ce privește întinderea prejudiciului pretins, recurenta-reclamantă precizează că aceasta este lesne de stabilit dacă cele două instanțe nu ar fi respins, fără temei proba cu expertiză contabilă care viza în principal acest obiectiv.

Prin întâmpinare intimata-pârâtă SC C. SRL a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimata-pârâtă SC D. Bank SA, prin întâmpinare formulată la rândul său a invocat excepțiile lipsei dovezii calității de reprezentant convențional al avocatului semnatar al cererii de recurs și excepția tardivității recursului.

Prima excepție urmează a fi respinsă întrucât prin adresa înregistrată la dosarul cauzei la data de 30 martie 2015 administratorul judiciar al recurentei precizează că își însușește recursul declarat de avocat.

De asemenea, cea de-a doua excepție este neîntemeiată întrucât recursul a fost formulat în termenul procedural reglementat de art. 301 C. proc. civ., decizia atacată fiind primită de recurentă la 15 ianuarie 2015 iar recursul declarat la 2 februarie 2015.

Înalta Curte, examinând cererea de recurs formulată de reclamanta SC A. SRL, prin administrator judiciar Societatea de Practicieni în Insolvență B., reține nemotivarea în drept a acesteia în raport de reglementarea cuprinsă în art. 302

1

lit. c) C. proc. civ. Recursul, cale extraordinară de atac, poate fi exercitat numai pentru motivele de nelegalitate, în reglementarea expresă și limitativă redată în art. 304 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă își întemeiază cererea pe motivul de nelegalitate reglementat de dispozițiile art. 304 pct. 7, 9 C. proc. civ., raportându-se în argumentație la hotărârea instanței de control judiciar și a celei de fond exclusiv din perspectiva situației de fapt reținută și a probatoriului administrat.

Așadar, simpla prezentare a motivelor de netemeinicie de către recurentă, reiterarea unor situații de fapt, repunerea în discuție a probatoriilor administrate, în lipsa unei argumentații în drept care să situeze criticile în sfera temeiurilor de modificare indicate, fac imposibilă exercitarea efectivă a controlului de legalitate al instanței de recurs, din cuprinsul argumentației neputându-se desprinde elemente relevante care să permită verificarea legalității deciziei recurate.

Practic, prin criticile invocate recurenta-reclamantă își exprimă nemulțumirea cu privire la soluțiile pronunțate de instanțe, dar aduce în susținere argumente ce își propun să repună în clarificarea situației de fapt proprie speței precum și reinterpretarea probatoriului, împrejurare care situează analiza acestora în sfera controlului de temeinicie și nu în aceea a controlului de legalitate configurat expres și limitativ de art. 304 C. proc. civ.

În considerarea celor ce preced, constatând că recurenta-reclamantă nu s-a conformat obligației reglementată de dispozițiile art. 302

1

lit. c) C. proc. civ. potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de recurs și dezvoltarea lor, Înalta Curte, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea cererii de recurs în temeiul art. 302

1

lit. c) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a avocatului semnatar al recursului și excepția tardivității recursului, invocate de intimată.

Constată nulitatea cererii de recurs declarat de recurenta-reclamantă SC A. SRL prin administrator judiciar Societatea de Practicieni în Insolvență B. împotriva deciziei nr. 1048 din 10 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în temeiul art. 302

1

lit. c) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi, 31 martie 2015.