ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3162/2015

Decizia nr. 3162/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Soluția instanței de fond

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată

pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

reclamanta SC A. România SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, anularea notificărilor transmise pe e-mail la data de 05 mai 2012, 02 august 2012 și respectiv 02 noiembrie 2012.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 250 din 28 ianuarie 2014, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC A. România SRL în calitate de reprezentant legal al deținătorilor de APP: A. EUROPE MA EEIG, A. LIMITED, B. EUROPA LIMITED, B. LEDERLE VACCINES SA și A. CORPORATION AUSTRIA GMBH, în contradictoriu cu pârâta Casa Natională de Asigurări de Sănătate și a anulat notificarea din data de 05 mai 2012 intitulată „date claw-back T 1 2012 și anul 2011”, notificarea C.N.A.S. din 31 iulie 2012 transmisă pe e-mail la data de 02 august 2012 intitulată „Clawback trim. II 2012” și notificarea din 31 octombrie 2012 transmisă prin email la data de 02 noiembrie 2012 și intitulată „Clawback T3 2012”.

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Casa Națională de Asigurări de Sănătate, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat.

În motivarea căii de atac, recurenta a arătat, în esență, că în mod greșit prima instanță a apreciat incidența în cauză a Deciziei nr. 39 din 05 februarie 2013, prin care Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3

1

alin. (5) al O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății și a statuat că sintagma „care include și taxa pe valoarea adăugată” din cuprinsul prevederilor sus menționate, este neconstituțională, întrucât la data emiterii notificărilor avea obligația legală de a face aplicarea prevederilor legale în vigoare, astfel că în baza art. 3

1

alin. (5) al O.U.G. nr. 77/2011 a procedat la includerea taxei pe valoare adăugată în valoarea medicamentelor.

Totodată, a susținut că obligația de stabilire, calculare și declarare a contribuției trimestriale nu incumbă în sarcina sa, ci în sarcina persoanelor care au obligația plății ei, conform art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare.

De asemenea, a susținut că datele transmise de Casa Națională sunt conforme cu realitatea, iar veniturile realizate ca urmare a aplicării contribuției trimestriale potrivit art. 7 din O.U.G. nr. 77/2011, respectiv pentru trimestrul I și II 2012, constituie venituri la bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate și sunt folosite pentru medicamente incluse în programele naționale de sănătate, pentru medicamentele cu sau fără contribuție personală și pentru servicii medicale.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și pe fond respingerea cererii de anulare a notificării din 31 iulie 2012, aferentă trimestrului II al anului 2012, transmise de pârâtă în format electronic la data de 02 august 2012 și notificării „Date clawback”, transmise prin e-mail la data de 05 mai 2012, aferentă trimestrului I 2012, emise de Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, în termen legal, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea hotărârii atacate.

Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

Înalta Curte, analizând recursul formulat apreciază că acesta este fondat în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, anularea notificărilor din data de 05 mai 2012 și 02 august 2012, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 77/2011, privind valoarea vânzărilor de medicamente pentru trimestrele I și II ale anului 2012, invocând ca temei legal dispozițiile art. 9 alin. (4) și (5) din Legea nr. 554/2004.

Notificările au vizat taxa/ contribuția clawback pentru trimestrul I și II ale anului 2012, fiind necontestat că taxa pe valoare adăugată a fost avută în vedere la stabilirea contribuției menționată.

Contribuția clawback a fost calculată în conformitate cu prevederile art. 31 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011, dispoziții ce au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 39/2013 a Curții Constituționale. Legea nr. 554/2004 modificată și completată, a instituit procedura prevăzută de dispozițiile art. 9 alin. (4) care permite ca acțiunea în contencios administrativ prin care se solicită anularea unui act administrativ nelegal emis în baza unei ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe declarate neconstituționale să fie introdusă într-un termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Cererea formulată de reclamantă a fost analizată în raport de această procedură, astfel că prima instanță avea obligația să țină seama de decizia Curții Constituționale și să analizeze dacă se impune anularea parțială sau totală a actului administrativ atacat.

Este adevărat că deciziile Curții Constituționale au putere numai pentru viitor, dar interpretarea corectă a prevederii este aceea conform căreia decizia se aplică în toate cazurile în care nu s-a hotărât definitiv/irevocabil cu privire la actele administrative a căror anulare s-a cerut și care au fost întemeiate tocmai pe acele dispoziții legale care au fost constatate ca fiind neconstituționale.

În cauză, astfel cum rezultă din atitudinea procesuală a părților, se pune problema contribuției clawback, impusă intimatei-reclamante, la stabilirea căreia s-a avut în vedere taxa pe valoare adăugată inclusă în baza de impunere.

Decizia Curții Constituționale nr. 39/2013, astfel cum s-a reținut anterior, are efect direct în cauza de față întemeiată pe dispozițiile art. 9 alin. (4) și (5) din Legea nr. 554/2004, în ceea ce privește legalitatea actelor administrative emise în baza dispozițiilor legale declarate neconstituționale.

Însă, instanța de fond în mod eronat a anulat în integralitate notificările contestate vizând contribuția clawback pentru trimestrele I și II din 2012, fără a ține seama că a fost contestată această contribuție doar în ceea ce privește cuantumul acesteia, din perspectiva includerii nelegale a taxei pe valoare adăugată în valoarea medicamentelor/ valoarea vânzărilor/ baza de impunere.

Din această perspectivă, se impune casarea sentinței atacate și analiza acțiunii formulată de reclamantă, respectiv stabilirea contribuției clawback fără a fi inclusă TVA în valoarea medicamentelor, în raport și de prevederile Deciziei nr. 39/2013 a Curții Constituționale.

În consecință, Înalta Curte, față de toate aceste considerente, în temeiul art. 496 și 497 Cod procedura civilă coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, va admite recursul declarat, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinței nr. 279 din 29 ianuarie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2015.