ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1877/2016

Decizia nr. 1877/2016 Asupra recursului de față, Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei, constată următoarele: Prin Decizia civilă nr. 189 din 12 mai 2016, dată în Dosarul nr. x/215/2013, Tribunalul Dolj a respins contestația la executare complinită formulată de debitoarea A. în contradictoriu cu intimata B. Craiova. Pentru a hotărî astfel a reținut tribunalul că la data de 12 octombrie 2015 a fost înregistrată contestația la executare formulată de contestatoarea A., în contradictoriu cu intimata B. Craiova, împotriva tuturor actelor de executare întocmite în Dosarul nr. x/E/2010 al C., solicitând desființarea tuturor actelor de executare inclusiv a somației emisă la 28 septembrie 2015. La data de 26 noiembrie 2015, contestatoarea A. a depus cerere de complinire a contestației la executare, în sensul că înțelege să conteste și procesul verbal din 17 noiembrie 2015 întocmit de C. prin care a fost evacuată din imobil.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat și reținut că, prin Sentința civilă nr. 19151 din 09 decembrie 2009 a Judecătoriei Craiova Județul Dolj, definitivă și irevocabilă, pronunțată în Dosarul nr. x/215/2009, a fost admisă acțiunea formulată de B. Craiova împotriva pârâților A. și D., s-a dispus rezilierea contractului de închiriere nr. 4450 din 03 martie 2006 încheiat între B. Craiova și pârâți, au fost obligați pârâții la plata sumei de 255,11 lei reprezentând chirie și majorări de întârziere aferente perioadei februarie 2009 - iunie 2009, s-a dispus evacuarea pârâților din imobilul situat în Craiova.

În baza acestui titlu executoriu, la data de 12 mai 2010, B. Craiova a formulat cerere de executare silită la C., formându-se Dosarul de executare nr. x/E/2010, solicitând executarea silită a titlului executoriu nr. x/215/2009 - Sentința civilă nr. 19151 din 09 decembrie 2009, definitivă, executorie și irevocabilă, privind pe debitorii A. și D., pentru evacuare. La data de 28 septembrie 2015 s-a emis somație pentru evacuarea imobilului, iar la data de 17 noiembrie 2015 s-a încheiat procesul verbal de evacuare în Dosarul de executare nr. x/E/2010, prin care s-a pus în executare titlul executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 19151/2009, debitoarea A. declarând că nu se opune la evacuare, a eliberat imobilul și l-a predat în prezența executorului judecătoresc, creditoarei.

În ceea ce privește excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, instanța a reținut că potrivit art. 405 alin. (1) C. proc. civ., dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de trei ani, dacă legea nu prevede altfel. În cazul titlurilor emise în materia acțiunilor reale imobiliare, termenul de prescripție este de 10 ani. Având în vedere că, în speță, titlul executoriu - Sentința civilă nr. 19151/2009 a Judecătoriei Craiova, cuprinde dispoziția rezilierii contractului de închiriere, contract de închiriere rezultat în temeiul dreptului de proprietate asupra imobilului, drept de proprietate ce reprezintă drept real imobiliar, instanța a apreciat că în speță termenul de prescripție aplicabil este de 10 ani și ca atare, a reținut ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită a titlului executoriu.

Prin Decizia civilă nr. 2202 din 09 decembrie 2015, dată în Dosarul nr. x/215/2015, considerată de revizuentă a fi potrivnică Deciziei civile nr. 189/2016, Tribunalul Dolj a respins apelul formulat de reclamanta B. Craiova împotriva Sentinței civile nr. 8767 din 04 iunie 2015, pronunțată de Judecătoria Craiova, în Dosarul nr. x/215/2015, în contradictoriu cu pârâta A. Pentru a hotărî astfel, a reținut Tribunalul că prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 03 iulie 2015, sub nr. x/215/2015, reclamanta B. Craiova a chemat în judecată pârâta A., solicitând instanței să dispună evacuarea pârâtei din spațiul cu destinația de locuință situat în Craiova, pe care îl ocupă fără forme legale, cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 9942 din 05 august 2015, pronunțată de Judecătoria Craiova, în Dosarul nr. x/215/2015, a fost admisă excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâta A. și în consecință, a fost respinsă cererea de evacuare formulată de reclamanta B. Craiova, înregistrată sub nr. J16/752/1995, în contradictoriu cu pârâta A., pentru autoritate de lucru judecat, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active, invocată de pârâtă, a fost respinsă cererea reclamantei pentru acordarea cheltuielilor de judecată, a fost obligată reclamanta să plătească pârâtei cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei. Instanța a reținut că excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâta A., este întemeiată, fiind admisă, pentru următoarele considerente: Autoritatea de lucru judecat presupune o triplă identitate între elementele a două cauze civile, respectiv: identitate de părți, de obiect și de cauză.

În speță, există această identitate, astfel că există autoritatea de lucru judecat a Sentinței civile nr. 19151 din 09 decembrie 2009 pronunțată de Judecătoria Craiova în Dosarul nr. x/215/2009, rămasă irevocabilă, cu privire la cererea de evacuare din prezenta acțiune, chiar dacă prezenta cauză se judecă potrivit unei proceduri speciale, cu atât mai mult, cu cât în sentința menționată s-a analizat fondul dreptului. Astfel, prin Sentința civilă nr. 19151 din 09 decembrie 2009, rămasă irevocabilă, Judecătoria Craiova a admis acțiunea reclamantei B. în contradictoriu cu pârâții A. și D., dispunând rezilierea contractului de închiriere nr. 4450 din 03 martie 2006, evacuarea pârâților din imobilul situat în Craiova, județul Dolj, precum și obligarea acestora la plata chiriei restante pentru perioada februarie - iunie 2009. Cauza are ca obiect tocmai evacuarea pârâtei A. din același imobil, cerere deja analizată și soluționată irevocabil.

Prin urmare, se opune autoritatea de lucru judecat iar reclamanta nu are interes să mai promoveze o astfel de acțiune, având posibilitatea de a executa sentința menționată. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, instanța a reținut că aceasta are un drept de administrare a unui bun aparținând Municipiului Craiova, drept dovedit cu Hotărârea nr. 144/2012 a Consiliului local al mun. Craiova, prin care locuința pe care pârâta o ocupă în prezent fără forme legale (ca urmare a rezilierii contractului de închiriere) a fost dată în administrarea B. Craiova, iar în virtutea acestui drept, reclamanta poate valorifica bunurile imobile date în administrare, inclusiv dreptul de a închiria locuințele respective sau de acționa în justiție pentru realizarea drepturilor și obligațiilor stabilite prin contractile de închiriere.

Întrucât instanța a admis excepția autorității de lucru judecat, a respins cererea de evacuare. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta B. Craiova susținând, în esență, că prima instanță a greșit admițând excepția autorității de lucru judecat, dat fiind că între cele două cauze nu există identitate de obiect, cauză și părți; nu s-a pus în discuție aspectul referitor la punerea în executare a respectivului titlu executoriu; a stabilit și acordat greșit cheltuielile de judecată acordate pârâtei.

Prin Decizia nr. 189 din 12 mai 2016 pronunțată în Dosarul nr. x/215/2013 Tribunalul Dolj a respins apelul ca nefondat reținându-se ca neîntemeiate criticile apelantei, în condițiile în care, potrivit procesului-verbal încheiat la data de 17 noiembrie 2015 de C., titlul executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 19151 din 09 decembrie 2009, pronunțată de Judecătoria Craiova în Dosarul nr. x/215/2009, a fost pus în executare, executarea silită fiind finalizată prin evacuarea intimatei-pârâte din respectivul imobil. S-a mai constatat că la data pronunțării apelului, apelanta nu a mai justificat niciun interes legitim, legal și actual pentru obținerea unui nou titlu executoriu de evacuare a aceleiași pârâtei din unul și același imobil locativ, situat în Craiova, jud. Dolj, de vreme ce, așa cum se atestă prin actul de executare menționat, intimata-pârâtă a fost evacuată din acel spațiu locativ.

La data de 01 iunie 2016 pe rolul Curții de Apel Craiova a fost înregistrată cererea de revizuire formulată în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865 de revizuenta B. Craiova în contradictoriu cu intimata A. În motivarea cererii sale, revizuenta a arătat că în fapt, așa cum este prevăzut în art. 322 alin. (1) pct. 7 există hotărâri definitive/irevocabile potrivnice, pronunțate de instanțe diferite, între aceleași persoane cu aceeași calitate procesuală. Prin Decizia nr. 298 din 1 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a fost respinsă cererea de revizuire a deciziei Tribunalului Dolj nr. 189 din 12 mai 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/215/2013, formulată de petentul B. în contradictoriu cu intimata A. În motivarea soluției s-a reținut că, potrivit art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., se poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive, dacă există o altă hotărâre definitivă, potrivnică cu prima, dată de o instanță de același grad sau de grad deosebit, însă, trebuie ca cele două hotărâri să fie date în una și aceeași pricină, dar și între aceleași persoane, având aceeași calitate, condiții care, în speță, nu sunt îndeplinite. Rațiunea reglementării revizuirii prevăzută în art. 322 pct. 7 C. proc. civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți. O astfel de situație nu se întâlnește în cazul de față.

Revizuenta a susținut că Decizia nr. 189 din 12 mai 2016 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. x/215/2015 este contrară unor hotărâri definitive prin care s-a statuat asupra valabilității titlului executoriu respectiv Sentința nr. 19151 din 09 decembrie 2009 pronunțată de Judecătoria Craiova în Dosarul nr. x/215/2009, Sentința civilă nr. 2795/2014 pronunțată de Judecătoria Craiova în Dosarul nr. x/215/2013, Sentința civilă nr. 9942 din 05 08 2015 pronunțată de Judecătoria Craiova în Dosarul nr. x/215/2015, fiind încălcată autoritatea de lucru judecat a acestora. Pentru a se statua asupra admisibilității unei cereri de revizuire, în această ipoteză legală, trebuie îndeplinite următoarele condiții: să fie vorba despre hotărâri definitive contradictorii, pronunțate nu în același proces, ci în procese diferite, dar care să se refere la același litigiu, ceea ce presupune tripla identitate, de părți, obiect și cauză.

Astfel, Curtea a procedat la o analiză prin prisma acestor dispoziții, a ultimei hotărâri, Decizia nr. 189/2016 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. x/215/2015, împotriva căreia s-a formulat cerere de revizuire prin raportare la fiecare din hotărârile anterioare. Prin această decizie, s-a admis recursul, s-a modificat sentința în sensul că s-a admis contestația la executare, s-a constatat perimată executarea silită, s-a constatat prescris dreptul de a cere executarea silită și s-au anulat actele de executare întocmite în Dosarul de executare nr. x/E/2010 al C. Această hotărâre nu este contrară Sentinței nr. 19151/2009 pronunțată de Judecătoria Craiova în Dosarul nr. x/215/2009, deoarece prin aceasta s-a admis acțiunea, s-a dispus rezilierea contractului de închiriere și evacuarea pârâților din imobil, nefiind îndeplinită condiția identității de cauză și obiect.

Decizia nr. 189/2016 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. x/215/2015 nu este contrară nici Hotărârilor nr. 9942/2015 pronunțată de Judecătoria Craiova în Dosarul nr. x/215/2015 și nr. 2795 din 27 februarie 2014 pronunțată de Judecătoria Craiova în Dosarul nr. x/215/2013, deoarece prin aceste hotărâri, pronunțate în litigii având ca obiect evacuare, s-a reținut excepția autorității de lucru judecat, constatând instanțele că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 431 alin. (1) noul C. proc. civ., respectiv tripla identitate în raport de Sentința nr. 19151/2009 pronunțată de Judecătoria Craiova în Dosarul nr. x/215/2009 prin care s-a soluționat irevocabil, anterior, acțiunea în evacuare.

Așadar, a reținut Curtea, Decizia nr. 189/2016 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. x/215/2015 nu contravine acestor hotărâri în sensul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., deoarece nu este îndeplinită condiția triplei identități, neavând același obiect sau aceeași cauză, prin aceste hotărâri nu s-a tranșat de instanțe problema puterii executorii a titlului executoriu reprezentat de Sentința nr. 19151/2009 pronunțată de Judecătoria Craiova, astfel încât să se poată spune că s-a încălcat autoritatea de lucru judecat a acestora și astfel să fie îndeplinite condițiile impuse de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. În baza art. 274 C. proc. civ. de la 1865, a obligat revizuenta la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimată în cuantum de 700 lei, reprezentând onorariu de avocat.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs B. Craiova invocând dispozițiile art. 304 pct. 7,8 și 9 C. proc. civ. solicitând să se constate că sunt îndeplinite condițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Susține recurenta că autoritatea de lucru judecat care s-a opus tuturor acțiunilor formulate ulterior cauzei cu nr. x/215/2009, nu este o autoritate de lucru judecat temporară sau specială ci una permanentă tocmai pentru faptul că instanțele au reținut valabilitatea puterii executorii a titlului executoriu reprezentat de Sentința nr. 19151/2009 care putea fi pusă în executare. Nu ar fi putut fi opusă o autoritate de lucru judecat în lipsa unei triple identități de părți, obiect și cauza cum de altfel nu putea fi opusă această autoritate de lucru judecat în prezența intervenirii unei prescripții generale de 3 ani, în speță fiind vorba de un titlu executoriu emis în materia unei acțiuni reale imobiliare, caz în care operează prescripția specială de 10 ani.

Arată recurenta că în Dosarul nr. x/215/2015 chiar B. Craiova a ridicat excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită în baza titlului executoriu reprezentat de Sentința nr. 19151/2009, ca fiind supus prescripției de 3 ani, această excepție fiind respinsă de instanța de judecată care s-a pronunțat cu privire la termenul de prescripție de 10 ani la care se încadrează titlul executoriu deținut, statuând asupra valabilității acestui titlu ce poate fi pus în executare. Curtea a constatat și reținut pe finalul considerentelor deciziei că prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., nu se întâlnesc în speța de față, nu este îndeplinită tripla identitate și nu s-a tranșat de către instanțe problema puterii executorii a titlului executoriu reprezentat de Sentința nr. 19151/2009, acesta fiind singura motivare ce stă la baza respingerii cererii de revizuire ca fiind nefondată.

Consideră recurenta că instanța s-a pronunțat în mod nelegal în această speță, ignorând aspecte fundamentale, legale, de care a luat cunoștință pe parcursul desfășurării procesului, le-a constatat existența, menționându-le în considerentele deciziei pronunțate dispunând în totală contradicție cu acestea. Înalta Curte, analizând cererea de recurs prin prisma criticilor formulate constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: În susținerea recursului au fost indicate motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

Conform art. 304 pct. 7, 8 și 9 modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii; când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia; când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Recurenta a invocat aspectul contradictoriu al deciziei atacate în sensul că, deși instanța a reținut aspectele fundamentale ale cauzei, a dispus în totală contradicție cu acestea. Critica este nefondată întrucât nu vizează aspectul contradictoriu al deciziei ci modalitatea de interpretare și de aplicare a legii la situația de fapt, atributul instanței de judecată.

Din examinarea considerentelor deciziei rezultă că instanța a respins cererea de revizuire reținând că nu este îndeplinită condiția triplei identități, sub aspectul obiectului și cauzei, prin hotărârile pretins contradictorii nefiind tranșată problema puterii executorii a titlului executoriu reprezentat de Sentința nr. 19151/2009 pronunțată de Judecătoria Craiova. Referitor la invocarea art. 304 pct. 8, respectiv că prin hotărârea recurată a fost interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a fost schimbată natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, Înalta Curte nu a putut identifica critici care să susțină acest motiv de nelegalitate. Recurenta a invocat și motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 susținând că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

Aspectul esențial pe care îl critică recurenta se referă la faptul că instanța a reținut greșit că nu este întrunită tripla identitate de părți, obiect și cauză, motiv pentru care a considerat că nu sunt îndeplinite condițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Înalta Curte, reține că și această critică este nefondată.

Între părți a avut loc un prim litigiu soluționat prin Sentința civilă nr. 19151 din 09 decembrie 2009, rămasă irevocabilă, prin care Judecătoria Craiova a admis acțiunea reclamantei B. în contradictoriu cu pârâții A. și D., dispunând rezilierea contractului de închiriere nr. 4450 din 03 martie 2006, evacuarea pârâților din imobilul situat în Craiova, județul Dolj, precum și obligarea acestora la plata chiriei restante pentru perioada februarie - iunie 2009. Această sentință a fost pusă în executare silită de către creditoare însă prin Decizia nr. 189/2016 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. x/215/2015, s-a admis recursul contestatoarei, s-a modificat sentința în sensul că s-a admis contestația la executare, s-a constatat perimată executarea silită, s-a constatat prescris dreptul de a cere executarea silită și s-au anulat actele de executare întocmite în Dosarul de executare nr. x/E/2010 al C. Reclamanta a formulat o nouă cerere de evacuare a aceleiași pârâte iar prin Sentința nr. 9942/2015 din 05 august 2015 dată în Dosarul nr. x/215/2015 - Judecătoria Craiova această a fost respinsă reținându-se autoritatea de lucru judecat, pe considerentul existenței triplei identități de părți, obiect și cauză.

Analizând istoricul litigios și dispozitivele deciziilor pretins contradictorii, Curtea de apel Craiova a respins în mod corect cererea de revizuire reținând că în speță, nu s-a dezlegat de către instanțe problema puterii executorii a titlului executoriu reprezentat de Sentința nr. 19151/2009 pronunțată de Judecătoria Craiova, astfel încât să se poată spune că s-a încălcat autoritatea de lucru judecat a acesteia. Într-adevăr, soluția dată prin decizia supusă revizuirii nu are influență asupra puterii executorii a titlului executoriu reprezentat de Sentința nr. 19151/2009 pronunțată de Judecătoria Craiova ci doar asupra executării silite pornite în Dosarul de executare nr. x/E/2010 față de care a intervenit perimarea executării silite.

Faptul că s-a constatat perimarea executării silite într-un dosar de executare nu constituie un impediment legal pentru înregistrarea unui nou dosar de executare silită înăuntrul termenului de prescripție a dreptului de a solicita executarea silită. În aceste condiții, rezultă cu evidență că, în mod corect s-a constatat prin decizia atacată că nu este îndeplinită tripla identitate de părți, obiect și cauză sub aspectul obiectului și cauzei. Față de aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE

CONSIDERENTE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge recursul declarat de recurenta B. Craiova reprezentată de E. împotriva Deciziei nr. 298 din 1 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2016. Procesat de GGC - DE