ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1229/2016

Decizia nr. 1229/2016 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin încheierea camerei de consiliu din data de 30 mai 2013, pronunțată în Dosarul nr. x/314/2013, Judecătoria Suceava a admis, în parte, cererea formulată de creditorul A. SA, prin executor judecătoresc B., a încuviințat executarea silită în baza titlului executoriu reprezentat de sentința comercială nr. 3242 din 22 martie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în Dosar nr. x/3/2010, împotriva debitorului C. , pentru suma de 3.690 RON reprezentând cheltuieli de judecată, la care urmează a se adăuga cheltuielile de executare și a a utorizat creditorul să treacă la executarea silită a obligației cuprinse în titlul executoriu, prin toate formele de executare prevăzute de lege.

Prin decizia nr. 306 din data de 6 septembrie 2013, Tribunalul Suceava, secția civilă, a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de debitorul C. împotriva încheierii de ședință din 30 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Suceava în Dosar nr. x/314/2013. Decizia pronunțată de către instanța de apel a fost atacată cu recurs de către debitorul C., care a fost respins, ca inadmisibil, prin decizia nr. 1173 din 10 octombrie 2013 a Curții de Apel Suceava (Dosar nr. x/314/2013). Împotriva acestei din urmă decizii, s-a formulat contestație în anulare, ce a fost înregistrată sub nr. x/39/2013 pe rolul Curții de Apel Suceava, secția I civilă, fiind soluționată prin decizia nr. 1447 din data de 10 decembrie 2013, prin care s-a dispus respingerea acesteia, ca nefondată.

Ulterior, împotriva deciziei nr. 1447 din 10 decembrie 2013, debitorul C. a promovat contestație în anulare, ce a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava sub nr. x/39/2013 și care a fost anulată, ca netimbrată, prin decizia nr. 160 din 26 martie 2014. La data de 28 aprilie 2014, debitorul C. a formulat o nouă cerere prin care nu a indicat în concret obiectul acesteia, făcând referire la dosarul de fond, privind încuviințarea executării silite, precum și la toate hotărârile pronunțate ulterior hotărârii primei instanțe, inclusiv decizia nr. 160 din 26 martie 2014 (din Dosarul nr. x/39/2014), pe care le consideră nule de fapt și de drept, cerere care a fost înregistrată sub nr. x/39/2014, pe rolul Curții de Apel Suceava, secția I civilă, secție care, prin încheierea din data de 24 septembrie 2014, a constatat incompatibilitatea tuturor judecătorilor secției, dispunând scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea acesteia, în vederea repartizării unui complet specializat în soluționarea litigiilor cu profesioniști, secției a II-a civile a Curții de Apel Suceava, unde cauza a fost înregistrată sub nr. x/39/2014*.

Prin decizia nr. 31 din data de 22 ianuarie 2016, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, a constatat perimată cererea formulată de către petentul C. împotriva încuviințării silite din 30 mai 2013, pronunțată de Judecătoria Suceava în Dosarul nr. x/314/2013, intimată fiind creditoarea A. SA - Sucursala Suceava. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs pârâtul C., dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 10 februarie 2016 și repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 7. Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat, la data de 14 aprilie 2016, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recursul este admisibil în principiu.

Completul de filtru C7, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția din 15 aprilie 2016, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună punctele de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.

Prin punctul de vedere formulat cu privire la raportul vizând admisibilitatea în principiu, recurentul a solicitat casarea încuviințării silite pronunțate de Judecătoria Suceava în data de 30 mai 2013 în Dosarul nr. x/314/2013 și anularea popririlor bancare pentru suma de 4.089 RON, popriri bancare instituite de executorul judecătoresc B. prin adresele din data de 20 decembrie 2013, dosar de executare nr. x/2013, către D., E. și A. Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nul pentru următoarele considerente: Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul și condițiile expres prevăzute de lege. Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc.

civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar în conformitate cu prevederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol. Prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. statuează că recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod. În plus, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., se reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței de apel în soluționarea cauzei, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la una dintre situațiile prevăzute de art. 488 C. proc. civ. Prin cererea de recurs formulată împotriva deciziei nr. 31 din data de 22 ianuarie 2016 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, recurentul apreciază că hotărârea atacată este nelegală, netemeinică și abuzivă și precizează că acțiunea s-a aflat mereu pe rolul instanțelor de judecată, începând cu anul 2013. Totodată, recurentul solicită a se judeca cauza pe fond în raport de cerințele sale pe care le-a formulat pe parcursul procesului și consideră că, datorită relațiilor speciale ale executorului judecătoresc cu instanțele de judecată, se refuză judecarea cu adevărat a fondului cauzei.

Prin completarea motivelor de recurs, depusă la data de 5 februarie 2016, recurentul reiterează susținerea potrivit căreia hotărârea atacată este nelegală, netemeinică și abuzivă, precum și solicitarea de a se judeca pricina pe fond. Recurentul arată că instanța a uzat de tertipuri procedurale pentru a respinge acțiunea, neținând cont de viciile pe care le-a invocat și pe care le-a demonstrat pe parcursul judecării pricinii, fiind influențată de legătura specială cu executorul judecătoresc. În speță, se reține că, prin motivele de recurs formulate și neîncadrate de către parte în dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurentul, în esență, își exprimă nemulțumirea cu privire la nesoluționarea pe fond a cauzei de către instanțe și invocă o pretinsă relație specială a acestora cu executorul judecătoresc, fără a aduce critici concrete hotărârii atacate.

Se constată că motivele de recurs nu indică greșeli anume imputate instanței de apel care să poată fi încadrate în prevederile exprese ale art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., nefiind redate argumentări juridice referitoare la nelegalitatea și netemeinicia invocate cu privire la hotărârea atacată. Afirmația recurentului în sensul că pricina s-a aflat mereu pe rolul instanțelor, fără ca acesta să aducă critici explicite hotărârii pronunțate în apel, nu poate determina incidența vreunuia dintre cazurile de casare prevăzute de textul legal anterior menționat. Așa fiind, cum aspectele invocate de recurent nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., nu se grefează pe conținutul hotărârii atacate și cum, în cauză, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc.

civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută într-o asemenea situație de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv aceea a nulității recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de pârâtul C., cu domiciliul în localitatea Gălănești, județul Suceava, împotriva deciziei nr. 31 din 22 ianuarie 2016 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu reclamanta-creditoare A. SA - Sucursala Suceava, cu sediul în localitatea Suceava, județul Suceava, și prin executor judecătoresc B., Suceava, județul Suceava. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 mai 2016.