ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1229/2016

Decizia nr. 1229/2016

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin încheierea

camerei de consiliu din data de 30 mai 2013, pronunțată în Dosarul

nr. x/314/2013, Judecătoria Suceava a admis, în parte, cererea formulată

de creditorul A. SA, prin executor judecătoresc B., a încuviințat executarea

silită în baza titlului executoriu reprezentat de sentința comercială

nr. 3242 din 22 martie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția

a VI-a comercială, în Dosar nr. x/3/2010,

împotriva debitorului C.

, pentru suma de 3.690 RON reprezentând cheltuieli

de judecată, la

care urmează a se

adăuga

cheltuielile de executare și a a

utorizat creditorul să treacă la executarea silită a obligației

cuprinse în titlul executoriu, prin toate formele de executare prevăzute de

lege.

Prin decizia

nr. 306 din data de 6 septembrie 2013, Tribunalul Suceava, secția civilă,

a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de debitorul C. împotriva încheierii

de ședință din 30 mai 2013 pronunțată de Judecătoria

Suceava în Dosar nr. x/314/2013.

Decizia pronunțată

de către instanța de apel a fost atacată cu recurs de către

debitorul C., care a fost respins, ca inadmisibil, prin decizia nr. 1173 din 10

octombrie 2013 a Curții de Apel Suceava (Dosar nr. x/314/2013).

Împotriva acestei

din urmă decizii, s-a formulat contestație în anulare, ce a fost înregistrată

sub nr. x/39/2013 pe rolul Curții de Apel Suceava, secția I civilă,

fiind soluționată prin decizia nr. 1447 din data de 10 decembrie 2013,

prin care s-a dispus respingerea acesteia, ca nefondată.

Ulterior, împotriva

deciziei nr. 1447 din 10 decembrie 2013, debitorul C. a promovat contestație

în anulare, ce a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava sub

nr. x/39/2013 și care a fost anulată, ca netimbrată, prin decizia

nr. 160 din 26 martie 2014.

La data de 28

aprilie 2014, debitorul C. a formulat o nouă cerere prin care nu a indicat

în concret obiectul acesteia, făcând referire la dosarul de fond, privind încuviințarea

executării silite, precum și la toate hotărârile pronunțate

ulterior hotărârii primei instanțe, inclusiv decizia nr. 160 din 26 martie

2014 (din Dosarul nr. x/39/2014), pe care le consideră nule de fapt și

de drept, cerere care a fost înregistrată sub nr. x/39/2014, pe rolul Curții

de Apel Suceava, secția I civilă, secție care, prin încheierea din

data de 24 septembrie 2014, a constatat incompatibilitatea tuturor judecătorilor

secției, dispunând scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea acesteia,

în vederea repartizării unui complet specializat în soluționarea litigiilor

cu profesioniști, secției a II-a civile a Curții de Apel Suceava,

unde cauza a fost înregistrată sub nr. x/39/2014*.

Prin decizia

nr. 31 din data de 22 ianuarie 2016, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a

civilă, a constatat perimată cererea formulată de către petentul

C. împotriva încuviințării silite din 30 mai 2013, pronunțată

de Judecătoria Suceava în Dosarul nr. x/314/2013, intimată fiind creditoarea

A. SA - Sucursala Suceava.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, a declarat recurs pârâtul C., dosarul fiind înregistrat

pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 10

februarie 2016 și repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 7.

Învestită

cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția I civilă, a procedat, la data de 14 aprilie 2016, la întocmirea

raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport

constatându-se că recursul este admisibil în principiu.

Completul de filtru

C7, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3)

C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția din 15 aprilie 2016, comunicarea raportului

părților, pentru ca acestea să depună punctele de vedere, așa

cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor

aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu

a recursului a fost comunicat părților.

Prin punctul de

vedere formulat cu privire la raportul vizând admisibilitatea în principiu, recurentul

a solicitat casarea încuviințării silite pronunțate de Judecătoria

Suceava în data de 30 mai 2013 în Dosarul nr. x/314/2013 și anularea popririlor

bancare pentru suma de 4.089 RON, popriri bancare instituite de executorul judecătoresc

B. prin adresele din data de 20 decembrie 2013, dosar de executare nr. x/2013, către

D., E. și A.

Analizând recursul

declarat în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nul pentru

următoarele considerente:

Recursul este

o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul

și condițiile expres prevăzute de lege.

Potrivit dispozițiilor

imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde

motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea

lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un

memoriu separat, iar în conformitate cu prevederile art. 488 din același cod,

casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ

prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Prevederile

art. 489 alin. (2) C. proc. civ. statuează că recursul este nul dacă

motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la

art. 488 din același cod.

În plus, pe lângă

cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute

de art. 488 C. proc. civ., se reține că aceste critici trebuie să

vizeze argumentele instanței de apel în soluționarea cauzei, în caz contrar

neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Instanța

învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc

eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și

dezvoltate într-o formă concretă și se referă la una dintre

situațiile prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin cererea de

recurs formulată împotriva deciziei nr. 31 din data de 22 ianuarie 2016 a Curții

de Apel Suceava, secția a II-a civilă, recurentul apreciază că

hotărârea atacată este nelegală, netemeinică și abuzivă

și precizează că acțiunea s-a aflat mereu pe rolul instanțelor

de judecată, începând cu anul 2013.

Totodată,

recurentul solicită a se judeca cauza pe fond în raport de cerințele sale

pe care le-a formulat pe parcursul procesului și consideră că, datorită

relațiilor speciale ale executorului judecătoresc cu instanțele de

judecată, se refuză judecarea cu adevărat a fondului cauzei.

Prin completarea

motivelor de recurs, depusă la data de 5 februarie 2016, recurentul reiterează

susținerea potrivit căreia hotărârea atacată este nelegală,

netemeinică și abuzivă, precum și solicitarea de a se judeca

pricina pe fond.

Recurentul arată

că instanța a uzat de tertipuri procedurale pentru a respinge acțiunea,

neținând cont de viciile pe care le-a invocat și pe care le-a demonstrat

pe parcursul judecării pricinii, fiind influențată de legătura

specială cu executorul judecătoresc.

În speță,

se reține că, prin motivele de recurs formulate și neîncadrate de

către parte în dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurentul,

în esență, își exprimă nemulțumirea cu privire la nesoluționarea

pe fond a cauzei de către instanțe și invocă o pretinsă

relație specială a acestora cu executorul judecătoresc, fără

a aduce critici concrete hotărârii atacate.

Se constată

că motivele de recurs nu indică greșeli anume imputate instanței

de apel care să poată fi încadrate în prevederile exprese ale art. 488

alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., nefiind redate argumentări juridice referitoare

la nelegalitatea și netemeinicia invocate cu privire la hotărârea atacată.

Afirmația

recurentului în sensul că pricina s-a aflat mereu pe rolul instanțelor,

fără ca acesta să aducă critici explicite hotărârii pronunțate

în apel, nu poate determina incidența vreunuia dintre cazurile de casare prevăzute

de textul legal anterior menționat.

Așa fiind,

cum aspectele invocate de recurent nu se încadrează în prevederile art. 488

alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., nu se grefează pe conținutul hotărârii

atacate și cum, în cauză, nu pot fi reținute, în raport de prevederile

art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va

aplica sancțiunea expres prevăzută într-o asemenea situație

de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv aceea a nulității recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată

nul recursul declarat de pârâtul C., cu domiciliul în localitatea Gălănești,

județul Suceava, împotriva deciziei nr. 31 din 22 ianuarie 2016 a Curții

de Apel Suceava, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu reclamanta-creditoare

A. SA - Sucursala Suceava, cu sediul în localitatea Suceava, județul Suceava,

și prin executor judecătoresc B., Suceava, județul Suceava.

Fără

cale de atac.

Pronunțată

în ședință publică astăzi, 27 mai 2016.