ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 50/2017

Decizia nr. 50/2017 Analizând recursul în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu aplicarea dispozițiilor art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele: Prin Decizia nr. 79 C din 14 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1403 din 16 decembrie 2015 a Tribunalului Galați, secția I civilă, hotărârea pronunțată fiind definitivă. Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a declarat recurs . Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 10 octombrie 2016 și repartizat spre soluționare completului de judecată CF 5. În aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (2) C. proc.

civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, însușit de membrii completului de judecată la data de 20 octombrie 2016, dispunându-se comunicarea acestuia către părțile din cauză. Conform dovezilor de înmânare aflate la filele 24-28 din dosar, raportul a fost comunicat recurentului-reclamant la data de 25 octombrie 2016 și intimaților-pârâți la data de 24/26 octombrie 2016. La dosar nu au fost depuse puncte de vedere cu privire la raport. Analizând excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs, sunt hotărâri definitive.

De asemenea, art. 483 alin. (2) C. proc. civ. dispune că nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) , în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 lei inclusiv. Dispozițiile anterioare se coroborează cu cele ale art. 18 alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin O.U.G.

nr. 95/08 decembrie 2016, care stipulează că dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind, republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016, termen prorogat până la data de 1 ianuarie 2019. Conform alin. (2) al aceluiași articol, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv.

De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului. Se constată că prezenta cauză are ca obiect o acțiune în pretenții în valoare de până la 1.000.000 lei, pretențiile fiind estimate de reclamant în cuprinsul cererii de chemare în judecată la suma de 350.000 lei, cu titlu de daune morale . Pentru considerentele expuse, în aplicarea prevederilor legale menționate, Decizia civilă nr. 79/C din data de 14 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Constanța este definitivă, nefiind supusă căii de atac a recursului, fiind pronunțată de curtea de apel în cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție dispunând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Față de dispozițiile legale sus-menționate, constatând că decizia atacată cu recurs nu este supusă, prin lege, cenzurii acestei căi de atac, Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 79 C din data de 14 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 ianuarie 2017.