ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 50/2017

Decizia nr. 50/2017

Analizând recursul în condițiile art.

493 alin. (5) C. proc. civ., cu aplicarea dispozițiilor art. 499 C. proc.

civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără

a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea

soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare,

Înalta Curte constată următoarele:

Prin Decizia nr. 79 C din 14 iunie 2016

pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă,

a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamantul A. împotriva

sentinței

civile nr. 1403 din 16 decembrie 2015 a Tribunalului Galați, secția I

civilă,

hotărârea

pronunțată fiind definitivă.

Împotriva acestei decizii, reclamantul

A.

a declarat recurs

.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă,

la data de 10 octombrie 2016 și repartizat spre soluționare

completului de judecată CF 5.

În aplicarea dispozițiilor art. 493

alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra

admisibilității în principiu a recursului, însușit de membrii

completului de judecată la data de 20 octombrie 2016,

dispunându-se

comunicarea acestuia către părțile din cauză.

Conform dovezilor de înmânare aflate

la filele 24-28 din dosar, raportul a fost comunicat recurentului-reclamant la

data de 25 octombrie 2016 și intimaților-pârâți la data de 24/26

octombrie 2016.

La dosar nu

au fost depuse puncte de vedere cu privire la raport.

Analizând excepția

inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte

reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 634 alin.

(1) pct. 4 C. proc. civ., hotărârile date în apel, fără drept de

recurs, precum și cele neatacate cu recurs, sunt hotărâri definitive.

De asemenea, art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

dispune că

nu

sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile

prevăzute la art. 94 pct. 1

lit. a) -

i)

, în cele

privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele

de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în

cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum

și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000

lei inclusiv.

Dispozițiile

anterioare se coroborează cu cele ale art. 18 alin. (1) din Legea nr. 2/2013

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor

judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în

aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.,

astfel cum au fost

modificate prin O.U.G. nr. 95/08 decembrie 2016,

care stipulează

că

dispozițiile

art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind, republicată, se

aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016, termen

prorogat până la data de 1 ianuarie 2019.

Conform

alin. (2) al aceluiași articol, în procesele pornite începând cu data

intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31

decembrie 2018 inclusiv, nu sunt supuse recursului hotărârile

pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din

Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind

navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de

muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în

cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum

și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000

lei inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului

hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea

prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse

numai apelului.

Se constată

că prezenta cauză are ca obiect o acțiune în pretenții în

valoare de până la 1.000.000 lei, pretențiile fiind estimate de

reclamant în cuprinsul cererii de chemare în judecată la suma de 350.000

lei, cu titlu de daune morale

.

Pentru

considerentele expuse, în aplicarea prevederilor legale menționate, Decizia

civilă nr. 79/C din data de 14 iunie 2016 pronunțată de Curtea

de Apel Constanța este definitivă, nefiind supusă căii de

atac a recursului,

fiind pronunțată de curtea de apel în cadrul

soluționării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse

numai apelului.

Legalitatea căilor de atac

prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc.

civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi

supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în

condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Prin urmare, în

afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi

alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau

retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această

regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art.

129 din Constituție dispunând că mijloacele procesuale prin care

poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele

prevăzute de lege, iar exercitarea acestora trebuie făcută în

condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Față de dispozițiile legale

sus-menționate, constatând că decizia atacată cu recurs nu este

supusă, prin lege, cenzurii acestei căi de atac, Înalta Curte urmează

a respinge, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 79 C din data de 14

iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I

civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 12 ianuarie 2017.