ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 153/2018

Ședința publică din data de 25 ianuarie 2018

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați la data de 26.03.2015 sub nr. x/2015, reclamanta A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta B. S.A. să pronunțe o hotărâre prin care să constate caracterul abuziv și nulitatea unor clauze din contractul de credit de consum x/26.10.2007 după cum urmează:

- nulitatea clauzelor de la art. 4.1 care stabilesc perceperea de către bancă a unui comision de acordare a creditului de 2,50 % din credit și a unui comision de administrare lunar de 0,40% aplicat la valoarea soldului;

- nulitatea clauzei prevăzute la art. 4.3 care permite băncii stabilirea unilaterală a cuantumului dobânzii, a comisioanelor și taxelor bancare, iar în situația neacceptării de către împrumutat a modificărilor, are dreptul de a declara creditul scadent și de a trece la recuperarea creditului și a dobânzilor, cu consecința înlăturării acestei clauze;

- restituirea sumelor de bani achitate în baza clauzelor mai sus menționate, precum și la plata dobânzii legale de la data încasării sumelor până la data plății efective;

- obligarea pârâtei la eliberarea unui nou grafic de rambursare a creditului din care să fie înlăturate clauzele reținute ca fiind abuzive;

În drept, a invocat prevederile art. 4 și 6 din Legea nr. 193/200, art. 78 Codul Consumului, O.U.G. nr. 50/2010, O.G. nr. 21/1992, practica CJUE.

Prin sentința civilă nr. 11282/18.12.2015 Judecătoria Galați a admis în parte acțiunea, a constatat nulitatea absolută a paragrafului II din art. 4.1, referitoare la comisionului de acordare a împrumutului și a comisionului de administrare lunară, și a art. 4.3 din contractul de împrumut, referitoare la declararea anticipată a scadenței contractului, a obligat pârâta să restituie reclamantei suma de 3.721,81 CHF, cu titlu de comision de administrare credit și a obligat pârâta să emită un nou grafic de rambursare a ratelor lunare. Totodată, a respins restul acțiunii ca nefondată și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 1.400 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 330/A/14.09.2016 Tribunalul Galați, secția a II-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta C., a admis apelul declarat de pârâta B. S.A., a schimbat în parte sentința Judecătoriei Galați și, în rejudecare, a respins ca nefondată cererea de constatare a caracterului abuziv al clauzei de la art. 4.1 tz. a II-a din contractul de împrumut, referitoare la comisionul de administrare, și al clauzei de la art. 4.3 paragraful final din contract, referitoare la posibilitatea băncii de a declara scadența anticipată. Totodată, a menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Împotriva deciziei Tribunalului Galați a formulat recurs reclamanta-apelantă A..

La termenul de judecată din data de 6.09.2017 Curtea de Apel Galați, din oficiu, a ridicat excepția necompetenței materiale de soluționare a recursului, având în vedere disp. art. 96 pct. 3 și art. 97 pct. 1 C. proc. civ.

Instanța a reținut următoarele:

Conform disp. art. 97 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.

Conform disp. art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinare, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Alin. (4) din același text de lege menționează expres că în cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluționează de către instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată.

Conform disp. art. 96 alin. (3) C. proc. civ., Curtea de Apel judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor tribunalelor doar în cazurile prevăzute de lege, cum ar fi cele prevăzute de disp. art. 414, art. 421, art. 437 și art. 440 C. proc. civ.

Față de aceste norme de competență, considerăm că filosofia actualului C. proc. civ. în ceea ce privește calea de atac extraordinară a recursului este în sensul de a fi soluționat doar cu privire la legalitatea hotărârii recurate și doar de către Instanța Supremă de Casație.

De asemenea, din considerentele deciziei nr. 369/30.05.2017 a Curții Constituționale, obligatorie pentru instanța de judecată, rezultă (paragraful 26 din decizie) că "în viziunea actualului C. proc. civ., recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu excepțiile prevăzute de lege (art. 414, art. 421, art. 437 și art. 440 C. proc. civ. - s.n.) examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Astfel, competența de soluționare a recursului aparține, cu excepțiile prevăzute de lege, Înaltei Curți de Casație și Justiție, deoarece rolul acesteia, ca instanță de casație, este acela de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, rol consacrat prin art. 126 alin. (3) din Constituție".

Pentru aceste considerente, Curtea de Apel Galați, secția I Civilă prin decizia civilă nr. 99/R din 06 septembrie 2017 a declinat judecarea recursului declarat de reclamanta A., împotriva deciziei civile nr. 330/14.09.2016, pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimata S.C. B. S.A. București, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 22 noiembrie 2017 s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului către părți, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată ca este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prezentul recurs are ca obiect o decizie, prin care Tribunalul Galați a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta C., a admis apelul declarat de pârâta B. S.A., a schimbat în parte sentința Judecătoriei Galați și, în rejudecare, a respins ca nefondată cererea de constatare a caracterului abuziv al clauzei de la art. 4.1 tz. a II-a din contractul de împrumut, referitoare la comisionul de administrare, și al clauzei de la art. 4.3 paragraful final din contract, referitoare la posibilitatea băncii de a declara scadența anticipată. Totodată, a menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile susceptibile de recurs sunt cele date în apel, cele date potrivit legii fără drept de apel, precum și alte hotărâri prevăzute de lege.

În cauză se constată că, cererea de față este evaluabilă în bani, prin care reclamanta A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta B. S.A. să pronunțe o hotărâre prin care să constate caracterul abuziv și nulitatea unor clauze din contractul de credit de consum x/26.10.2007 după cum urmează:

- nulitatea clauzelor de la art. 4.1 care stabilesc perceperea de către bancă a unui comision de acordare a creditului de 2,50 % din credit și a unui comision de administrare lunar de 0,40% aplicat la valoarea soldului

- nulitatea clauzei prevăzute la art. 4.3 care permite băncii stabilirea unilaterală a cuantumului dobânzii, a comisioanelor și taxelor bancare, iar în situația neacceptării de către împrumutat a modificărilor, are dreptul de a declara creditul scadent și de a trece la recuperarea creditului și a dobânzilor, cu consecința înlăturării acestei clauze;

- restituirea sumelor de bani achitate în baza clauzelor mai sus menționate, precum și la plata dobânzii legale de la data încasării sumelor până la data plății efective

- obligarea pârâtei la eliberarea unui nou grafic de rambursare a creditului din care să fie înlăturate clauzele reținute ca fiind abuzive.

Potrivit precizării formulată de către reclamantă în dosarul instanței de fond, capetele principale de cerere au fost cuantificate după cum urmează:

- comisionul de acordare credit, în cuantum de 2.5% din valoarea creditului este de 387,5 CHF;

- comisionul de administrare credit de 0,4% aplicat la valoarea soldului creditului și încasat de către pârâtă este de 3.495 CHF;

- dobânda încasată în plus față de față de cea inițial negociată în baza contractului dintre părți este de 1.506,84 CHF;

La data formulării cererii de chemare în judecată 26 martie 2015, valoarea CHF era 4.2173 RON.

Potrivit art. 98 C. proc. civ. "(1)Competența se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere. (2) Pentru stabilirea valorii, nu se vor avea în vedere accesoriile pretenției principale, precum dobânzile, penalitățile, fructele, cheltuielile sau altele asemenea, indiferent de data scadenței, și nici prestațiile periodice ajunse la scadență în cursul judecății".

Potrivit prevederilor art. 99 alin. (2) C. proc. civ. dacă prin cererea de chemare în judecată au fost formulate mai multe capete principale de cerere care fie sunt întemeiate pe aceeași cauză, fie sunt întemeiate pe cauze diferite, dar între care există o strânsă legătură, instanța competentă să le soluționeze pe toate se determină ținându-se cont de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.

Prin urmare, la data formulării cererii de chemare în judecată, valoarea cea mai mare a capătului principal de cerere privind comisionul de acordare credit este de 3.495CHF x 4.2173 = 14.7394 RON.

Deși pretențiile sunt întemeiate pe aceeași cauză, nu se cumulează cuantumul acestora, art. 99 alin. (2) C. proc. civ. făcând trimitere la acea pretenție care atrage competența instanței mai mare în grad, deci pretenția formulată printr-un singur capăt principal de cerere.

Având în vedere dispozițiile legale sus evocate, Înalta Curte constată că valoarea pretențiilor solicitate prin acțiune este inferioară pragului de 1.000.000 RON, menționat de art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., astfel încât decizia pronunțată de Tribunalul Galați nu este supusă controlului de legalitate prevăzut în calea extraordinară a recursului.

Potrivit art. VIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv ".

Termenul prevăzut de textul legal sus menționat a fost prorogat prin O.U.G. nr. 95/2016 până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv.

Așa fiind, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

În ceea ce privește Decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 referitoare la excepția de neconstituționalitate a sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 582 partea I, din data de 20 iulie 2017, Înalta Curte constată următoarele:

Față de data pronunțării deciziei recurate, respectiv 14 septembrie 2016, prezentul recurs nu intră sub incidența modificărilor generate de decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, potrivit căreia " Curtea constată că, efect al constatării neconstituționalității sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în condițiile prorogării de la aplicare, până la 1 ianuarie 2019, a dispozițiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., este acela că, de la data publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunțate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puțin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013."

Așa fiind, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ., motiv pentru care urmează ca recursul declarat de recurenta - reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 330/A/2016 din 14 septembrie 2016 pronunțată de Tribunalul Galați, secția a II-a civilă să fie respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta - reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 330/A/2016 din 14 septembrie 2016 pronunțată de Tribunalul Galați, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.A.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2018.