ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 546/2017

HOTĂRÂRE

23.03.2017

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 546/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Decizia nr.

546

/2017

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Pe rolul Curții de Apel Iași au fost înregistrate, la data de 25.02.2016, apelurile declarate de reclamanții A. și B. și de pârâta A.N.R.P. împotriva sentinței civile nr. 1694 din 08 decembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Vaslui, cauza având ca obiect Legea nr. 10/2001.

Prin încheierea din data de 02 iunie 2016, Curtea de Apel Iași, secția civilă, a dispus suspendarea judecății cauzei în temeiul dispozițiile art. 242 alin. (1) C. proc. civ. până la îndeplinirea de către reclamanții-apelanți a obligațiilor dispuse prin încheierea de ședință din 12.05.2016, referitoare la depunerea de precizări cu privire la solicitările făcute prin cererea de apel (care sunt actele administrative a căror anulare s-a solicitat; dacă se contestă dispoziția instanței de fond referitoare la anularea actelor administrative; care este instanța de fond competentă și care sunt solicitările concrete adresate instanței de apel).

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs reclamanții, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 02.08.2016. În motivare aceștia au arătat, în esență, că nu au solicitat judecata cauzei în lipsa părților, pentru a fi incidente dispozițiile art. 242 C. proc. civ., astfel încât, în mod eronat instanța de apel a dispus suspendarea judecății cauzei, mai mult cu cât formulase și cerere de ajutor public judiciar sub forma asistenței gratuite.

Analizând recursul, Înalta Curte urmează a-l respinge, ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Criticile formulate privind nelegalitatea încheierii atacate pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., urmând a fi analizate din această perspectivă.

Potrivit art. 482 C. proc. civ., „dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță se aplică și în instanța de apel, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezentul capitol”.

Potrivit art. 242 alin. (1) C. proc. civ., instanța poate suspenda judecata „

când constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligațiilor stabilite în cursul judecății”.

Suspendarea reglementată de art. 242 C. proc. civ. este un caz de suspendare judecătorească, facultativă, și constituie o sancțiune procedurală, instituind condiția culpei reclamantului pentru neîndeplinirea unor obligații stabilite în sarcina sa în cursul judecății, iar corespondentul acestuia în faza apelului, cu aplicarea art. 482 C. proc. civ., este apelantul.

Funcția acestui caz de suspendare este aceea de a sancționa pasivitatea reclamantului în îndeplinirea acelor obligații care împiedică instanța să finalizeze procesul.

În cauză, prin încheierea recurată. Curtea de Apel Iași, secția civilă, având în vedere că reclamanții nu au îndeplinit cerința instituită prin încheierea

de ședință din 12.05.2016, referitoare la depunerea de precizări cu privire la solicitările făcute prin cererea de apel (care sunt actele administrative a căror anulare s-a solicitat; dacă se contestă dispoziția instanței de fond referitoare la anularea actelor administrative; care este instanța de fond competentă și care sunt solicitările concrete adresate instanței de apel), a dispus suspendarea judecării cauzei, în baza dispozițiilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ., iar nu pentru lipsa părților, cum susțin recurenții.

Așadar, sancțiunea procedurală dispusă prin încheierea atacată cu recurs a vizat neîndeplinirea de către reclamanți a obligațiilor stabilite de instanță în sarcina acestora.

Drept urmare, culpa procesuală aparține reclamanților, context în care în mod corect s-a constatat incidența dispozițiilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ.

Judecarea cauzei după suspendarea aplicată potrivit acestor dispoziții legale va putea fi reluată la cererea părții, dacă obligațiile pentru neîndeplinirea cărora sancțiunea a fost aplicată au fost aduse la îndeplinire și judecata poate continua.

În considerarea celor expuse anterior, Înalta Curte,

în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ.,

va respinge recursul, ca nefondat.