ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 452/2017

Decizia nr. 452 /20 17 Asupra cauzei de față, constată următoarele; Prin cererea de revizuire expediată prin poștă la 27.07.2016 către Curtea de Apel Pitești și înregistrată la data de 8.08.2016, sub nr. x/1/2016, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă (în urma direcționării sale către această instanță), petentele A. și B. au solicitat ca, în contradictoriu cu intimații Ministerul Apărării Naționale, Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș și Primarul Comunei Bascov și în temeiul dispozițiilor art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.

să se dispună anularea deciziei civile nr. 180 din 28 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în Dosarul nr. x/46/2016, cu consecința rejudecării recursului, hotărârea atacată fiind contrară și nesocotind autoritatea de lucru judecat a mai multor hotărâri anterioare, cum sunt: - decizia civilă nr. 2238 din 15 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în Dosarul nr. x/1259/2011 prin care a fost admis recursul împotriva sentinței civile nr. 428 din 9 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul București în același dosar; - sentința civilă nr. 79 din 16 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Argeș în rejudecare, în Dosarul nr. x/1259/2011*, prin care a fost admisă în parte contestația împotriva dispoziției nr. 24 din 31 ianuarie 2011 modificată prin dispoziția nr. 398 din 26 octombrie 2011 emise de Primarul Comunei Bascov; - decizia nr. 121 din 28 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în Dosarul nr. x/46/2016, prin care a fost admisă contestația în anulare formulată împotriva deciziei civile nr. 371 din 16 noiembrie 2015 a Curții de Apel Pitești.

În motivarea cererii lor, revizuentele au susținut că hotărârea atacată a nesocotit intrarea în puterea lucrului judecat a mai multor măsuri dispuse de Tribunalul Argeș prin sentința civilă nr. 79/2015, în ceea ce o privește pe Comuna Bascov, prin primar, cum ar fi anularea dispoziției nr. 24 din 31 ianuarie 2011 modificată prin dispoziția nr. 398 din 26 octombrie 2011, emise de Primarul Comunei Bascov, obligarea Comunei Bascov să retransmită notificarea intimatului Ministerului Apărării Naționale, ca unitate deținătoare, împrejurarea că terenul în litigiu, în suprafață de 7,85 ha, nu face parte din BAP-ul din 1948, că a fost preluat de la autorul lor, numitul C., prin Decretul nr. 225/1956 și că se află situat în incinta U.M.

Bascov, aspecte recunoscute constant de intimatul Ministerul Apărării Naționale. Intimații Primarul Comunei Bascov și Comuna Bascov au achiesat la aceste soluții deoarece nu au formulat recurs și nici obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit de expert D. Pe de altă parte, față de intimatul Ministerul Apărării Naționale o serie de alte aspecte au intrat în puterea lucrului judecat, cum ar fi împrejurarea că terenul notificat a fost expropriat prin Decretul nr. 223/1956, că acesta face obiectul Legii nr. 10/2001, că revizuentele au calitatea de persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul acestei legi speciale.

Intrarea în puterea de lucru judecat a acestor aspecte a fost dedusă de revizuente din soluția primei instanțe, din motivele de recurs formulate de intimatul Ministerul Apărării Naționale, din poziția procesuală a acestei părți manifestată prin recunoașterile și susținerile făcute pe parcursul soluționării cauzei în raport de pretențiile deduse judecății, dar și în raport de concluziile expertizei întocmite de expert D. În opinia revizuentelor, dacă instanța de recurs ar fi avut în vedere la pronunțarea deciziei civile nr. 180/2016 toate aspectele/faptele din celelalte cicluri procesuale ale cauzei intrate în puterea lucrului judecat, era exclus să pronunțe o soluție de respingere a recursului inițiat de ele.

În drept, au fost invocate prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuentele solicitând judecarea cauzei și în lipsă. Apreciind că decizia atacată pe calea revizuirii a fost pronunțată într-un litigiu în care este incidentă Legea nr. 10/2001 și în raport de cuprinsul Hotărârii nr. 8 din 5 aprilie 2012 a Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație referitoare la stabilirea competenței funcționale între secțiile I și a II-a civile, la termenul de judecată din 17.01.2017, secția a II-a a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pe rolul căreia fusese înregistrată inițial cererea de revizuire, a dispus scoaterea de pe rolul său a cauzei și înaintarea acesteia secției I a aceleiași instanțe.

Pe rolul secției I a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cauza de revizuire a fost înregistrată la data de 31.01.2017, iar la data de 6.03.2017 revizuentele au depus la dosar o cerere completatoare (ce a fost comunicată intimaților prin grija acestora) care, în realitate, cuprinde o dezvoltare a motivelor cererii de revizuire inițiale. Revizuentele au atașat acestei cereri completatoare copii ale sentinței civile nr. 79 din 16 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Argeș și a deciziei nr. 180 din 28 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Pitești și înscrisuri din Dosarul nr. x/1259/2011*. Intimații nu au formulat întâmpinare. Analizând cererea de revizuire, astfel cum a fost formulată și completată sub aspectul motivării, în raport de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., Înalta Curte apreciază că aceasta este inadmisibilă. Revizuentele din prezenta cauză au inițiat calea extraordinară de atac a revizuirii pentru motivul prevăzut de dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. potrivit căruia „Revizuirea (…) unei hotărâri dată de o instanță de recurs, se poate cere (…) dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate”. Cazul de revizuire prevăzut de art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. se întemeiază pe autoritatea de lucru judecat și are în vedere situația în care, prin cea de-a doua hotărâre, pronunțată în una și aceeași pricină, între aceleași persoane și având aceeași calitate, se încalcă cele stabilite printr-o hotărâre anterioară, aspect ce semnifică faptul că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri reprezintă „constatarea cu întârziere a autorității lucrului judecat”.

Înalta Curte apreciază că în cauză nu sunt întrunite condițiile limitative de admisibilitate a cererii de revizuire la care se referă dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., observându-se că, în realitate, revizuentele au invocat existența contrarietății între decizia nr. 180 din 28 iunie 2016 a Curții de Apel Pitești, a cărei anulare au solicitat-o și care constituie hotărârea ce a finalizat în recurs judecata acțiunii de Legea nr. 10/2001 inițiată de acestea, și alte hotărâri judecătorești pronunțate în una și aceeași pricină, în diverse etape procesuale parcurse de litigiu.

Astfel, potrivit acestora, decizia civilă nr. 180 din 28 iunie 2016 a Curții de Apel Pitești ar fi, în primul rând, contrară deciziei civile nr. 2238 din 15 mai 2013 pronunțată de aceeași instanță, în aceeași cauză, în primul ciclu procesual de soluționare a litigiului, hotărâre prin care, admițându-se recursul reclamantelor (actuale revizuente) exercitat împotriva sentinței civile nr. 428 din 9 noiembrie 2012 (care constituie cea dintâi hotărâre de judecare în fond a litigiului), a fost casată sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

Argumentele ce au fost avute în vedere de instanța de recurs la pronunțarea deciziei civile nr. 2238 din 15 mai 2013 au vizat soluționarea cauzei de către prima instanță, pe de o parte, pe baza unor motive contradictorii, iar pe de altă parte, fără lămurirea și cercetarea în tot a fondului cauzei, prin neanalizarea dispozițiilor legale aplicabile litigiului raportat la probele necesare și utile soluționării legale și temeinice a cauzei. Astfel fiind, nicio contrarietate nu este de conceput a exista între o hotărâre de recurs care rezolvă aspecte ce țin de probleme de fond ale cauzei, cum este decizia nr. 180 din 28 iunie 2013 și hotărârea de casare intermediară pronunțată în același proces, pentru argumente de ordin procedural-formal, cum ar fi existența unor motive contradictorii și necercetarea fondului litigiului.

Revizuentele au afirmat, de asemenea, existența unei contrarietăți a deciziei civile nr. 180 din 28 iunie 2016 a Curții de Apel Pitești în raport cu decizia civilă nr. 121 din 28 aprilie 2016 pronunțată de aceeași instanță în soluționarea contestației în anulare inițiată de reclamante împotriva deciziei de recurs nr. 371 din 16 noiembrie 2015 a Curții de Apel Pitești, care constituie cea de-a doua hotărâre de soluționare în recurs a aceleiași pricini, ulterior casării cu trimitere dispuse la finalul celui dintâi ciclu procesual, prin decizia civilă nr. 2238 din 15 mai 2013 a Curții de Apel Pitești.

Cel de-al doilea ciclu procesual parcurs de litigiu a fost finalizat în primă instanță prin pronunțarea sentinței civile nr. 79 din 16 martie 2015 a Tribunalului Argeș, care a admis în parte acțiunea reclamantelor, iar în recurs, prin pronunțarea deciziei civile nr. 371 din 16 noiembrie 2015 a Curții de Apel Pitești, care a respins recursul reclamantelor, a admis recursul pârâtului Ministerul Apărării Naționale și a modificat sentința în sensul respingerii în tot a acțiunii.

Prin decizia civilă nr. 121 din 28 aprilie 2016 a Curții de Apel Pitești a fost admisă contestația în anulare formulată împotriva deciziei de recurs nr. 371 din 16 noiembrie 2015 a aceleiași instanțe, pe care a anulat-o, fixându-se termen pentru rejudecarea recursurilor, considerentele ce au stat la baza pronunțării acestei hotărâri sancționând eroarea materială în care s-ar fi aflat instanța ce a judecat recursurile împotriva sentinței civile nr. 79 din 16 martie 2015 a Tribunalului Argeș, eroare materială constând în confundarea involuntară a elementelor de fapt ale dosarului privitoare la locul situării imobilului (în intravilan și nu în extravilanul localității Bascov).

Văzând aspectele asupra cărora a purtat judecata înfăptuită prin decizia civilă nr. 121 din 28 aprilie 2016 a Curții de Apel Pitești, Înalta Curte apreciază că este, de asemenea, de neconceput existența unei contrarietăți între o hotărâre chiar pronunțată în recurs asupra chestiunilor ce țin de dezlegarea în fond a cauzei și o hotărâre ce soluționează o cale extraordinară de atac cum este cea a contestației în anulare. Cea din urmă hotărâre în legătură cu care s-a susținut aspectul de încălcare a puterii de lucru judecat prin pronunțarea deciziei de recurs nr. 180 din 28 iunie 2016 a Curții de Apel Pitești, a fost sentința civilă nr. 79 din 16 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Argeș.

Trebuie precizat că sentința civilă nr. 79 din 16 martie 2015 a Tribunalului Argeș și decizia nr. 180 din 28 iunie 2016 a Curții de Apel Pitești constituie singurele hotărâri, dintre cele evocate în cererea revizuentelor, care au dezlegat problemele de fond ale litigiului și în privința cărora, doar din acest punct de vedere și doar sub acest aspect pur teoretic s-ar putea ridica problema contrarietății dezlegărilor date litigiului or unora din chestiunile sale litigioase. Totuși, contrarietatea lor în sensul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este exclusă, dat fiind că acestea nu conțin altceva decât rezolvări date unuia și aceluiași litigiu în etapa judecății de fond (în cazul sentinței civile nr. 79 din 16 martie 2015 a Tribunalului Argeș) și respectiv, în etapa judecății de recurs (decizia nr. 180 din 28 iunie 2016 a Curții de Apel Pitești).

Sentința nr. 79 din 16 martie 2015 a Tribunalului Argeș constituie - în istoricul litigiului înregistrat inițial sub nr. x/1259/2011 pe rolul Tribunalului Argeș - hotărârea care a evocat fondul litigiului în cel de-al doilea ciclu procesual, după casarea dispusă prin decizia de recurs nr. 2238 din 15 mai 2013 a Curții de Apel Pitești, iar controlul său judiciar, realizat inițial prin decizia nr. 371 din 16 noiembrie 2015, a fost reluat - în urma admiterii contestației în anulare inițiate de reclamante (prin decizia nr. 121 din 28 aprilie 2016) și anulării acestei din urmă hotărâri de recurs -, fiind înfăptuit prin chiar decizia nr. 180 din 28 iunie 2016 a cărei anulare s-a cerut pe calea prezentei revizuirii.

În alte cuvinte, ceea ce se reclamă prin cererea revizuentelor întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este încălcarea puterii de lucru judecat a hotărârii de primă instanță, prin hotărârea instanței de recurs care a exercitat controlul judiciar asupra acesteia, pretinzându-se eronat de către revizuente că o hotărâre de primă instanță ar putea impune vreo autoritate de lucru judecat, în ceea ce privește aspectele litigioase tranșate, instanței ierarhic superioare chemată prin lege să exercite controlul judiciar asupra acesteia.

Tot astfel, poziția revizuentelor nesocotește aspectul că o hotărâre de fond modificată în căile de atac - așa cum este sentința civilă nr. 79 din 16 martie 2015 ce a fost modificată prin decizia civilă nr. 180 din 28 iunie 2016 a Curții de Apel Pitești - și-a pierdut unul din efectele sale, anume acela de a exprima puterea lucrului judecat, ulterior exercitării controlului judiciar soldat cu modificarea acesteia nemaiputându-se vorbi de puterea de lucru judecat a hotărârii reformată în calea de atac. Nu numai că, în situația dată, o astfel de hotărâre nu mai este înzestrată cu forța lucrului judecat, dar despre un caz de revizuire pe temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

nici nu poate fi vorba întrucât ceea ce intră în autoritatea de lucru judecat și se impune cu forță obligatorie părților litigante sunt acele statuări ale instanței de recurs care exercită controlul judiciar, pe baza cărora reformează hotărârea greșită a primei instanțe și se dă în mod definitiv o rezolvare tuturor chestiunilor litigioase ale cauzei. În considerarea tuturor acestor motive, apreciind că nu se poate regăsi în speță un caz de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de B. și A. împotriva deciziei nr. 180 din 28 iunie 2016 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 martie 2017.