ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 452/2017

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 452/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Decizia nr.

452

/20

17

Asupra cauzei

de față, constată următoarele;

Prin cererea de

revizuire expediată prin poștă la 27.07.2016 către Curtea de

Apel Pitești și înregistrată la data de 8.08.2016, sub nr. x/1/2016,

pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a

II-a civilă (în urma direcționării sale către această instanță),

petentele A. și B. au solicitat ca, în contradictoriu cu intimații Ministerul

Apărării Naționale, Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor

Publice, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice

Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice

Argeș și Primarul Comunei Bascov și în temeiul dispozițiilor

art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. să se dispună anularea deciziei

civile nr. 180 din 28 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Pitești

în Dosarul nr. x/46/2016, cu consecința rejudecării recursului, hotărârea

atacată fiind contrară și nesocotind autoritatea de lucru judecat

a mai multor hotărâri anterioare, cum sunt:

- decizia civilă

nr. 2238 din 15 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în

Dosarul nr. x/1259/2011 prin care a fost admis recursul împotriva sentinței

civile nr. 428 din 9 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul București

în același dosar;

- sentința

civilă nr. 79 din 16 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Argeș

în rejudecare, în Dosarul nr. x/1259/2011*, prin care a fost admisă în parte

contestația împotriva dispoziției nr. 24 din 31 ianuarie 2011 modificată

prin dispoziția nr. 398 din 26 octombrie 2011 emise de Primarul Comunei Bascov;

- decizia nr.

121 din 28 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în Dosarul

nr. x/46/2016, prin care a fost admisă contestația în anulare formulată

împotriva deciziei civile nr. 371 din 16 noiembrie 2015 a Curții de Apel Pitești.

În motivarea cererii

lor, revizuentele au susținut că hotărârea atacată a nesocotit

intrarea în puterea lucrului judecat a mai multor măsuri dispuse de Tribunalul

Argeș prin sentința civilă nr. 79/2015, în ceea ce o privește

pe Comuna Bascov, prin primar, cum ar fi anularea dispoziției nr. 24 din

31 ianuarie 2011 modificată prin dispoziția nr. 398 din 26 octombrie 2011,

emise de Primarul Comunei Bascov, obligarea Comunei Bascov să retransmită

notificarea intimatului Ministerului Apărării Naționale, ca unitate

deținătoare, împrejurarea că terenul în litigiu, în suprafață

de 7,85 ha, nu face parte din BAP-ul din 1948, că a fost preluat de la autorul

lor, numitul C., prin Decretul nr. 225/1956 și că se află situat

în incinta U.M. Bascov, aspecte recunoscute constant de intimatul Ministerul Apărării

Naționale. Intimații Primarul Comunei Bascov și Comuna Bascov au

achiesat la aceste soluții deoarece nu au formulat recurs și nici obiecțiuni

la raportul de expertiză întocmit de expert D.

Pe de altă

parte, față de intimatul Ministerul Apărării Naționale

o serie de alte aspecte au intrat în puterea lucrului judecat, cum ar fi împrejurarea

că terenul notificat a fost expropriat prin Decretul nr. 223/1956, că

acesta face obiectul Legii nr. 10/2001, că revizuentele au calitatea de persoane

îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul acestei

legi speciale.

Intrarea în puterea

de lucru judecat a acestor aspecte a fost dedusă de revizuente din soluția

primei instanțe, din motivele de recurs formulate de intimatul Ministerul Apărării

Naționale, din poziția procesuală a acestei părți manifestată

prin recunoașterile și susținerile făcute pe parcursul soluționării

cauzei în raport de pretențiile deduse judecății, dar și în

raport de concluziile expertizei întocmite de expert D.

În opinia revizuentelor,

dacă instanța de recurs ar fi avut în vedere la pronunțarea deciziei

civile nr. 180/2016 toate aspectele/faptele din celelalte cicluri procesuale ale

cauzei intrate în puterea lucrului judecat, era exclus să pronunțe o soluție

de respingere a recursului inițiat de ele.

În drept, au fost

invocate prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuentele solicitând judecarea

cauzei și în lipsă.

Apreciind că

decizia atacată pe calea revizuirii a fost pronunțată într-un litigiu

în care este incidentă Legea nr. 10/2001 și în raport de cuprinsul Hotărârii

nr. 8 din 5 aprilie 2012 a Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație

referitoare la stabilirea competenței funcționale între secțiile

I și a II-a civile, la termenul de judecată din 17.01.2017, secția

a II-a a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pe rolul căreia

fusese înregistrată inițial cererea de revizuire, a dispus scoaterea de

pe rolul său a cauzei și înaintarea acesteia secției I a aceleiași

instanțe.

Pe rolul secției

I a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cauza de revizuire

a fost înregistrată la data de 31.01.2017, iar la data de 6.03.2017 revizuentele

au depus la dosar o cerere completatoare (ce a fost comunicată intimaților

prin grija acestora) care, în realitate, cuprinde o dezvoltare a motivelor cererii

de revizuire inițiale.

Revizuentele au

atașat acestei cereri completatoare copii ale sentinței civile nr. 79

din 16 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Argeș și a deciziei

nr. 180 din 28 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Pitești și

înscrisuri din Dosarul nr. x/1259/2011*.

Intimații

nu au formulat întâmpinare.

Analizând cererea

de revizuire, astfel cum a fost formulată și completată sub aspectul

motivării, în raport de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta

Curte apreciază că aceasta este inadmisibilă.

Revizuentele din

prezenta cauză au inițiat calea extraordinară de atac a revizuirii

pentru motivul prevăzut de dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C.

proc. civ. potrivit căruia „Revizuirea (…) unei hotărâri dată de

o instanță de recurs, se poate cere (…) dacă există hotărâri

definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau grade deosebite,

în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași

calitate”.

Cazul de revizuire

prevăzut de art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. se întemeiază pe autoritatea

de lucru judecat și are în vedere situația în care, prin cea de-a doua

hotărâre, pronunțată în una și aceeași pricină, între

aceleași persoane și având aceeași calitate, se încalcă cele

stabilite printr-o hotărâre anterioară, aspect ce semnifică faptul

că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri reprezintă „constatarea

cu întârziere a autorității lucrului judecat”.

Înalta Curte apreciază

că în cauză nu sunt întrunite condițiile limitative de admisibilitate

a cererii de revizuire la care se referă dispozițiile art. 322 pct. 7

C. proc. civ., observându-se că, în realitate, revizuentele au invocat existența

contrarietății între decizia nr. 180 din 28 iunie 2016 a Curții de

Apel Pitești, a cărei anulare au solicitat-o și care constituie hotărârea

ce a finalizat în recurs judecata acțiunii de Legea nr. 10/2001 inițiată

de acestea, și alte hotărâri judecătorești pronunțate în

una și aceeași pricină, în diverse etape procesuale parcurse de litigiu.

Astfel, potrivit

acestora, decizia civilă nr. 180 din 28 iunie 2016 a Curții de Apel Pitești

ar fi, în primul rând, contrară deciziei civile nr. 2238 din 15 mai 2013 pronunțată

de aceeași instanță, în aceeași cauză, în primul ciclu

procesual de soluționare a litigiului, hotărâre prin care, admițându-se

recursul reclamantelor (actuale revizuente) exercitat împotriva sentinței civile

nr. 428 din 9 noiembrie 2012 (care constituie cea dintâi hotărâre de judecare

în fond a litigiului), a fost casată sentința cu trimiterea cauzei spre

rejudecare.

Argumentele ce

au fost avute în vedere de instanța de recurs la pronunțarea deciziei

civile nr. 2238 din 15 mai 2013 au vizat soluționarea cauzei de către

prima instanță, pe de o parte, pe baza unor motive contradictorii, iar

pe de altă parte, fără lămurirea și cercetarea în tot a

fondului cauzei, prin neanalizarea dispozițiilor legale aplicabile litigiului

raportat la probele necesare și utile soluționării legale și

temeinice a cauzei.

Astfel fiind,

nicio contrarietate nu este de conceput a exista între o hotărâre de recurs

care rezolvă aspecte ce țin de probleme de fond ale cauzei, cum este decizia

nr. 180 din 28 iunie 2013 și hotărârea de casare intermediară pronunțată

în același proces, pentru argumente de ordin procedural-formal, cum ar fi existența

unor motive contradictorii și necercetarea fondului litigiului.

Revizuentele au

afirmat, de asemenea, existența unei contrarietăți a deciziei civile

nr. 180 din 28 iunie 2016 a Curții de Apel Pitești în raport cu decizia

civilă nr. 121 din 28 aprilie 2016 pronunțată de aceeași instanță

în soluționarea contestației în anulare inițiată de reclamante

împotriva deciziei de recurs nr. 371 din 16 noiembrie 2015 a Curții de Apel

Pitești, care constituie cea de-a doua hotărâre de soluționare în

recurs a aceleiași pricini, ulterior casării cu trimitere dispuse la finalul

celui dintâi ciclu procesual, prin decizia civilă nr. 2238 din 15 mai 2013

a Curții de Apel Pitești.

Cel de-al doilea

ciclu procesual parcurs de litigiu a fost finalizat în primă instanță

prin pronunțarea sentinței civile nr. 79 din 16 martie 2015 a Tribunalului

Argeș, care a admis în parte acțiunea reclamantelor, iar în recurs, prin

pronunțarea deciziei civile nr. 371 din 16 noiembrie 2015 a Curții de

Apel Pitești, care a respins recursul reclamantelor, a admis recursul pârâtului

Ministerul Apărării Naționale și a modificat sentința în

sensul respingerii în tot a acțiunii.

Prin decizia civilă

nr. 121 din 28 aprilie 2016 a Curții de Apel Pitești a fost admisă

contestația în anulare formulată împotriva deciziei de recurs nr. 371

din 16 noiembrie 2015 a aceleiași instanțe, pe care a anulat-o, fixându-se

termen pentru rejudecarea recursurilor, considerentele ce au stat la baza pronunțării

acestei hotărâri sancționând eroarea materială în care s-ar fi aflat

instanța ce a judecat recursurile împotriva sentinței civile nr. 79

din 16 martie 2015 a Tribunalului Argeș, eroare materială constând în

confundarea involuntară a elementelor de fapt ale dosarului privitoare la locul

situării imobilului (în intravilan și nu în extravilanul localității

Bascov).

Văzând aspectele

asupra cărora a purtat judecata înfăptuită prin decizia civilă

nr. 121 din 28 aprilie 2016 a Curții de Apel Pitești, Înalta Curte apreciază

că este, de asemenea, de neconceput existența unei contrarietăți

între o hotărâre chiar pronunțată în recurs asupra chestiunilor ce

țin de dezlegarea în fond a cauzei și o hotărâre ce soluționează

o cale extraordinară de atac cum este cea a contestației în anulare.

Cea din urmă

hotărâre în legătură cu care s-a susținut aspectul de încălcare

a puterii de lucru judecat prin pronunțarea deciziei de recurs nr. 180 din

28 iunie 2016 a Curții de Apel Pitești, a fost sentința civilă

nr. 79 din 16 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Argeș.

Trebuie precizat

că sentința civilă nr. 79 din 16 martie 2015 a Tribunalului Argeș

și decizia nr. 180 din 28 iunie 2016 a Curții de Apel Pitești constituie

singurele hotărâri, dintre cele evocate în cererea revizuentelor, care au dezlegat

problemele de fond ale litigiului și în privința cărora, doar din

acest punct de vedere și doar sub acest aspect pur teoretic s-ar putea ridica

problema contrarietății dezlegărilor date litigiului or unora din

chestiunile sale litigioase.

Totuși, contrarietatea

lor în sensul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este exclusă,

dat fiind că acestea nu conțin altceva decât rezolvări date unuia

și aceluiași litigiu în etapa judecății de fond (în cazul sentinței

civile nr. 79 din 16 martie 2015 a Tribunalului Argeș) și respectiv, în

etapa judecății de recurs (decizia nr. 180 din 28 iunie 2016 a Curții

de Apel Pitești).

Sentința

nr. 79 din 16 martie 2015 a Tribunalului Argeș constituie - în istoricul litigiului

înregistrat inițial sub nr. x/1259/2011 pe rolul Tribunalului Argeș -

hotărârea care a evocat fondul litigiului în cel de-al doilea ciclu procesual,

după casarea dispusă prin decizia de recurs nr. 2238 din 15 mai 2013 a

Curții de Apel Pitești, iar controlul său judiciar, realizat inițial

prin decizia nr. 371 din 16 noiembrie 2015, a fost reluat - în urma admiterii contestației

în anulare inițiate de reclamante (prin decizia nr. 121 din 28 aprilie 2016)

și anulării acestei din urmă hotărâri de recurs -, fiind înfăptuit

prin chiar decizia nr. 180 din 28 iunie 2016 a cărei anulare s-a cerut pe calea

prezentei revizuirii.

În alte cuvinte,

ceea ce se reclamă prin cererea revizuentelor întemeiată pe dispozițiile

art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este încălcarea puterii de lucru judecat a hotărârii

de primă instanță, prin hotărârea instanței de recurs care

a exercitat controlul judiciar asupra acesteia, pretinzându-se eronat de către

revizuente că o hotărâre de primă instanță ar putea impune

vreo autoritate de lucru judecat, în ceea ce privește aspectele litigioase

tranșate, instanței ierarhic superioare chemată prin lege să

exercite controlul judiciar asupra acesteia.

Tot astfel, poziția

revizuentelor nesocotește aspectul că o hotărâre de fond modificată

în căile de atac - așa cum este sentința civilă nr. 79 din

16 martie 2015 ce a fost modificată prin decizia civilă nr. 180 din

28 iunie 2016 a Curții de Apel Pitești - și-a pierdut unul din efectele

sale, anume acela de a exprima puterea lucrului judecat, ulterior exercitării

controlului judiciar soldat cu modificarea acesteia nemaiputându-se vorbi de puterea

de lucru judecat a hotărârii reformată în calea de atac.

Nu numai că,

în situația dată, o astfel de hotărâre nu mai este înzestrată

cu forța lucrului judecat, dar despre un caz de revizuire pe temeiul art. 322

pct. 7 C. proc. civ. nici nu poate fi vorba întrucât ceea ce intră în autoritatea

de lucru judecat și se impune cu forță obligatorie părților

litigante sunt acele statuări ale instanței de recurs care exercită

controlul judiciar, pe baza cărora reformează hotărârea greșită

a primei instanțe și se dă în mod definitiv o rezolvare tuturor chestiunilor

litigioase ale cauzei.

În considerarea

tuturor acestor motive, apreciind că nu se poate regăsi în speță

un caz de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.,

Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă,

cererea de revizuire formulată de B. și A. împotriva deciziei nr. 180

din 28 iunie 2016 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică astăzi, 15 martie 2017.