ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1336/2016
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1336/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr.
1336/2016
Asupra
recursului de față, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 366
din 16 decembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Harghita, secția
penală, s-au dispus, printre altele, următoarele:
În baza art.
334 C. proc. pen. anterior s-a dispus schimbarea încadrării juridice a
faptelor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații A.,
B. și C., din infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1)
și (2) C. pen. anterior, în infracțiunea prev. de art. 254 alin. (1)
din același cod.
În baza art.
11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. anterior a fost
achitată inculpata B. sub aspectul săvârșirii infracțiunii
de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. anterior.
În baza art.
11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior a fost
achitată aceeași inculpată sub aspectul săvârșirii
infracțiunii de primire de foloase necuvenite, prev. de art. 256 C. pen.
anterior.
Împotriva
acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul
Harghita, precum și inculpații A. și C.
Prin Decizia
penală nr. 49/A din 8 iunie 2012, Curtea de Apel Târgu Mureș,
secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a
admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita
și de către inculpații A. și C. împotriva Sentinței
penale nr. 366 din 16 decembrie 2011 a Tribunalului Harghita, a desființat,
în parte, sentința atacată și, în rejudecare, printre altele:
În baza art.
334 C. proc. pen. anterior a schimbat încadrarea juridică a faptelor
reținute în sarcina inculpaților A., B. și C., din
infracțiunea de primire de foloase necuvenite prevăzută de art.
256 C. pen. anterior, în aceeași infracțiune, dar în formă
continuată, prev. de art. 256 C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin.
(2) din același cod.
În baza art.
256 C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod, cu
reținerea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. e) C. pen. anterior, a
condamnat pe inculpata B. la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru
săvârșirea infracțiunii de primire de foloase necuvenite în
formă continuată.
În baza art.
71 C. pen. anterior s-a interzis inculpatei exercițiul drepturilor
prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) din
același cod, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.
81 C. pen. anterior s-a dispus suspendarea condiționată a
executării pedepsei aplicate inculpatei B. pe durata termenului de
încercare de 2 ani și 5 luni stabilit potrivit art. 82 din același
cod.
S-au pus în
vedere inculpatei dispozițiile art. 83 C. pen. anterior cu privire la
condițiile revocării beneficiului suspendării condiționate
a executării pedepsei.
În baza art.
71 alin. (5) C. pen. anterior s-a suspendat executarea pedepselor accesorii.
În baza art.
118 alin. (1) lit. e) și alin. (4) C. pen. anterior s-a dispus confiscarea
specială de la fiecare dintre inculpații A., B. și C. a sumei de
câte de 51,33 RON.
Au fost
obligate inculpatele B. și C. la plata sumei de câte de 250 RON fiecare,
cu titlu de cheltuieli judiciare.
Au fost
menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Împotriva
hotărârii pronunțate în apel au formulat recurs Parchetul de pe
lângă Curtea de Apel Târgu Mureș și inculpatele C., B. și
C.
Prin Decizia
penală nr. 677 din 26 februarie 2013 a Înaltei Curți de Casație
și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul
nr. x/95/2009*, cu majoritate de voturi, s-au respins, ca nefondate,
recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu
Mureș și de inculpatele C., B. și C. împotriva Deciziei penale
nr. 49/A din 8 iunie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția
penală și pentru cauze cu minori și de familie.
S-a dedus din
pedeapsa aplicată inculpatei C. și inculpatei B. durata
reținerii de 24 ore din data de 9 martie 2009.
Opinia
minoritară a fost în sensul admiterii recursurilor declarate de
inculpatele B. și C. împotriva Deciziei penale nr. 49/A din 8 iunie 2012 a
Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru
cauze cu minori și de familie, casării, în parte, a deciziei atacate
și, în parte, a Sentinței penale nr. 366 din 16 decembrie 2011
pronunțată de Tribunalul Harghita în Dosarul nr. x/95/2009, iar pe
fond, a achitării inculpatelor C. și B. pentru infracțiunea de
primire de foloase necuvenite, prevăzută de art. 256 C. pen. cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu reținerea art. 74 lit. a) și
art. 76 lit. e) C. pen., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10
lit. d) C. proc. pen., cu consecința înlăturării măsurii de
siguranță a confiscării speciale de la inculpatele C. și B.
a sumei de câte 51,33 RON, urmând a fi menținute celelalte dispoziții
ale hotărârilor atacate.
Plângerea
prin care condamnata B. a invocat caracterul inechitabil al procedurii în
fața instanțelor naționale a fost soluționată de
Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Decizia din 29 septembrie 2015,
prin care s-a luat act de înțelegerea amiabilă intervenită între
reclamantă și Statul Român, stabilindu-se acordarea sumei de 2400
euro cu titlu de compensație către reclamantă.
În
incidența hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului
anterior menționată, condamnata B. a formulat cerere de revizuire a
Deciziei penale nr. 677 din 26 februarie 2013 a Înaltei Curți de Casație
și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul
nr. x/95/2009*, solicitând admiterea căii de atac, desființarea
hotărârii instanței de recurs, iar în rejudecare, admiterea
recursului formulat împotriva Deciziei penale nr. 49/A din 8 iunie 2012 a Curții
de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu
minori și de familie, și casarea hotărârii recurate, cu
consecința menținerii hotărârii instanței de fond prin care
s-a dispus achitarea sa pentru toate infracțiunile ce fac obiectul
acuzației ce i se aduce în cauză.
Cererea de
revizuire a fost înregistrată inițial pe rolul Înaltei Curți de
Casație și Justiție, secția penală, la data de 14
ianuarie 2016, sub nr. x/1/2016.
Prin Decizia
penală nr. 505 din 11 aprilie 2016, instanța supremă a trimis
cauza, spre competentă soluționare, la Curtea de Apel Târgu
Mureș, constatând că, raportat la dispozițiile art. 465 alin.
(3) C. proc. pen., aceasta este instanța în fața căreia s-a
produs încălcarea drepturilor fundamentale ale revizuentei.
Ca urmare,
cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș,
secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, la
data de 28 aprilie 2016, sub nr. x/1/2016 și a fost soluționată
prin Decizia penală nr. 383 din 16 iunie 2016 prin care s-a respins, ca
nefondată, cererea de revizuire formulată de petenta B. împotriva
Deciziei penale nr. 49/A din 8 iunie 2012 pronunțată de Curtea de
Apel Târgu Mureș în Dosarul nr. x/95/2009, definitivă prin Decizia
penală nr. 677 din 26 februarie 2013 pronunțată de Înalta Curte
de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr.
x/95/2009*.
În
argumentarea acestei hotărâri, instanța a reținut, în
esență, că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile
prevăzute de art. 465 alin. (1) C. proc. pen. întrucât, deși petenta
a fost condamnată în apel exclusiv pe baza probelor avute în vedere de
prima instanță la pronunțarea soluției de achitare,
fără administrarea de noi probe sau readministrarea celor
reținute de tribunal, iar soluția de condamnare a fost
menținută în recurs, consecințele acestei încălcări a
art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu se mai produc
în prezent întrucât a intervenit reabilitarea de drept a revizuentei.
Totodată,
reținând aplicabilitatea în cauză a Deciziei nr. 2 din 2 februarie
2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și
Justiție, completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie
penală, instanța a apreciat că hotărârea
pronunțată este supusă căii de atac a recursului, făcând
mențiunea de rigoare în minuta și dispozitivul deciziei pronunțate.
În acest
context, împotriva Deciziei penale nr. 383 din 16 iunie 2016
pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția
penală și pentru cauze cu minori și de familie, la data de 23
iunie 2016, a formulat recurs revizuenta B.
Cauza a fost
înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și
Justiție, secția penală, la data de 1 august 2016, sub nr.
x/1/2016, fixându-se termen de judecată la data de 14 octombrie 2016.
La termenul
acordat, Înalta Curte, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 465 C.
proc. pen., din oficiu, a pus în discuție admisibilitatea căii de
atac declarate de revizuenta B.
Examinând
cauza cu prioritate din perspectiva admisibilității căii de
atac, Înalta Curte constată următoarele:
O
hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte
căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte,
căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista
în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional,
dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că
mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt
cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în
condițiile legii.
Astfel, dând
eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție
privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual
penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat
prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13
din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului
și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un
sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele
aflate în situații juridice identice.
În aceste
condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații
decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o
încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a
principiului constituțional al egalității în fața legii
și autorităților, și din acest motiv, apare ca o
situație inadmisibilă în ordinea de drept.
Normele
procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și
soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege
sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art.
126 din Constituția României, iar încălcarea acestora atrage sancțiunea
inadmisibilității.
Inadmisibilitatea
reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când
părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu
îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se
încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale
procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.
Raportând
aceste considerații teoretice la datele concrete ale speței, Înalta
Curte constată că a fost învestită cu soluționarea
recursului formulat de revizuenta B. împotriva Deciziei penale nr. 383 din data
de 16 iunie 2016 prin care, în procedura prevăzută de art. 465 C.
proc. pen., în temeiul alin. (10) al textului de lege precitat, Curtea de Apel
Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori
și de familie, a respins, ca nefondată, cererea de revizuire
formulată de revizuentă împotriva Deciziei penale nr. 49/A din 8
iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș în Dosarul
nr. x/95/2009, definitivă prin Decizia penală nr. 677 din 26
februarie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și
Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/95/2009*.
Din
interpretarea dispozițiilor art. 465 C. proc. pen. rezultă că
hotărârea pronunțată conform alin. (10), prin care se respinge
cererea de revizuire (ca tardivă, inadmisibilă sau nefondată),
nu este supusă căilor de atac la care face referire alin. (12).
Aceasta
deoarece interpretarea sistematică a acestui ultim text relevă
că este aplicabil doar hotărârilor pronunțate în urma admiterii
cererii de revizuire și aplicării, după caz, a
dispozițiilor art. 465 alin. (11) C. proc. pen. Numai în această
situație se produce o nouă judecată asupra unor chestiuni de
fond și se justifică, prin urmare, controlul judiciar într-o
jurisdicție superioară, în condițiile prevăzute de lege
pentru hotărârea revizuită.
În
consecință, hotărârea prin care se respinge cererea de
revizuire, în oricare dintre cele trei variante prevăzute de art. 465
alin. (10) C. proc. pen., nu este susceptibilă a fi atacată în
condițiile art. 465 alin. (12) C. proc. pen., deoarece, în acest caz, rațiunile
anterior evocate nu sunt aplicabile.
Nici Decizia
nr. 2 din 2 februarie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație
și Justiție, completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în
materie penală, nu poate constitui temei pentru supunerea hotărârii
pronunțate conform art. 465 alin. (10) C. proc. pen. căii de atac a
recursului, întrucât prin aceasta instanța supremă nu a statuat
asupra posibilității supunerii hotărârilor de respingere a
cererii de revizuire căilor de atac prevăzute de alin. (12) al
aceluiași text de lege, ci a stabilit care este calea de atac împotriva
hotărârii prin care, într-o cauză care a parcurs trei grade de
jurisdicție (primă instanță, apel și recurs), se
admite cererea de revizuire conform art. 465 alin. (11) lit. a) C. proc. pen.,
se desființează decizia pronunțată în recurs și se
procedează la rejudecarea căii de atac, ipoteză neincidentă
în cauză.
În
consecință, și în lipsa oricărei alte dispoziții
legale care să prevadă vreo cale de atac împotriva acesteia,
hotărârea de respingere a cererii de revizuire, pronunțată
conform art. 465 alin. (10) C. proc. pen., este definitivă.
Ca urmare,
constatând că revizuenta B. a formulat recurs împotriva unei hotărâri
definitive, nesusceptibile de reformare prin promovarea unei căi de atac,
Înalta Curte, va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac exercitată
de aceasta, dispunând obligarea părții la plata cheltuielilor
judiciare către stat și plata onorariului cuvenit
apărătorului desemnat din oficiu conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
inadmisibil, recursul formulat de revizuenta B. împotriva Deciziei penale nr.
383 din data de 16 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Târgu
Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de
familie.
Obligă
recurenta revizuentă la plata sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli
judiciare către stat.
Onorariul
cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 260 RON, se
plătește din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi, 19 octombrie 2016.
Procesat de