ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2115/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2115/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Decizia nr. 2115/2015
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Hotărârea primei instanțe Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 239 din 29 octombrie 2013, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, având ca obiect anularea Raportului de evaluare nr. 32420/G/II/18 iulie 2013 emisă de pârâtă.
Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A. invocând în drept dispozițiile art. 488 pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.
2.1. Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii .
Recurentul susține că instanța de fond nu a analizat toate argumentele prezentate prin acțiunea introdusă și prin răspunsul la întâmpinare, înțelegând să-și întemeieze convingerea numai pe aspectele învederate de intimat.
Recurentul susține că pe perioada mandatului de primar nu a deținut funcția de administrator la nicio societate comercială, iar achizițiile Primăriei N. s-au făcut conform legii. Aprecierea noțiunii de "pagubă" sau "prejudiciu" s-a făcut în mod subiectiv și nu obiectiv, nu s-a ținut seama că prin achiziționarea bunurilor, de valoare redusă, nu s-a produs niciun prejudiciu, ci, dimpotrivă, s-a încercat limitarea cheltuielilor ocazionate cu o eventuală deplasare la alte magazine, în alte localități.
Mai consideră că nu a emis un act administrativ, nu a încheiat un act juridic și nu a emis o dispoziție în exercitarea funcției de primar.
Conflictul de interese a fost cercetat în cadrul unui proces penal ce a avut ca obiect și cercetarea acestor achiziții, ajungându-se la concluzia că în comună nu mai există un alt agent economic.
În speță, mai susține recurentul, s-a extins sfera acțiunilor indicate de legiuitor prin dispozițiile art. 76 și s-a încadrat în mod nepermis în prevederea legală a formulei bun de plată, pentru cele trei facturi, deși pe facturile în discuție apare formula ștampilei se aprobă, primar.
2.2. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.
Instanța de fond a încălcat prevederile art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 și a extins sfera de aplicare.
Formula se aprobă, primar nu este prin natura ei aptă să producă efecte juridice.
O altă încălcare a normelor de drept material, susține recurentul este aceea a încălcării dispozițiilor art. 70 din Legea nr. 161/2003, apreciindu-se asupra existenței unui conflict de interese numai din perspectiva interesului patrimonial, fără a se pune în discuție și natura acestui interes patrimonial care trebuie să fie de natură a influențeze îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi reveneau.
Procedura de examinare a recursului în completul de filtru
Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 7 octombrie 2014, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., pronunțând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 26 martie 2015.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Analiza motivelor de casare
1.1. Cu privire la incidența dispozițiilor art. 488 pct. 6 Noul C. proc. civ.
Art. 488 pct. 6 din Noul C. proc. civ. vizează cazul în care lipsesc cu desăvârșire considerentele hotărârii recurate, acestea sunt contradictorii ori nu au legătură cu natura cauzei.
Recurentul, deși își întemeiază cererea de recurs pe acest motiv de casare, nu indică ce teză este aplicabilă speței.
Verificând considerentele sentinței pronunțate de prima instanță, se constată că nu este îndeplinită niciuna dintre cele trei ipoteze avute în vedere de textul analizat.
Judecătorul fondului și-a motivat soluția adoptată din perspectiva celor dispuse de art. 76 din Legea nr. 161/2003, arătând că celelalte aspecte invocate de reclamant nu au relevanță sau sunt nefondate, respectiv: extinderea sferei acțiunilor indicate de legiuitor și asupra semnării unor facturi de achiziție, de valoare redusă; inexistența unui alt punct de desfacere pentru respectivele produse; faptul că pentru achiziționarea unor produse cu o valoare mai mare, Primăria comunei N. s-a adresat altor societăți comerciale; inexistența intenției, renunțarea la funcția de administrator deținută la o societate comercială; existența adresei nr. 9611/24 iulie 2013.
Faptul existenței mai multor sesizări adresate intimatei ori soluția dată într-un dosar penal, de asemenea nu au relevanță în aprecierea asupra conflictului de interese de natură administrativă, răspunderile având o natură juridică diferită.
1.2. În ceea ce privește întrunirea motivului de casare întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 8 Noul C. proc. civ..
Prevederile art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 se interpretează în sensul ca primarii/viceprimarii să nu emită/încheie acte administrative/juridice în exercitarea funcției, care pot să producă un folos natural pentru aceștia, pentru soțul sau rudele de gradul I.
Din lecturarea înscrisurilor depuse la dosar, rezultă că în timpul exercitării mandatului de primar al com. N., județul Buzău, recurentul-reclamant a semnat cu mențiunea "bun de plată" 3(trei) facturi emise de SC B. SRL, în sumă de 3.532,03 lei.
La această societate recurentul este asociat unic, iar soția sa este administrator.
Semnătura recurentului pe cele trei facturi are semnificația aprobării plății de către unitatea administrativ-teritorială pe care o reprezenta.
Fără această formulă, actul juridic încheiat, de vânzare-cumpărare, nu își producea efectele, de unde rezultă că sfera noțiunii prevăzută de art. 67 nu a fost extinsă, așa cum pretinde recurentul.
Interesul patrimoniul există fără putință de tăgadă, neavând relevanță cuantumul sumei în discuție.
De asemenea, nu interesează, în economia dispozițiilor art. 76 din Legea nr. 161/2003, atitudinea subiectivă a recurentului și împrejurarea că în alte situații, s-a apelat la un alt agent economic.
Mai mult, producerea unui prejudiciu nu reprezintă o condiție cerută de dispozițiile Legii nr. 161/2003, pentru a se putea constata conflictul de interese.
Prevederile art. 70 din Legea nr. 161/2003 au fost aplicate în mod corect de judecătorul fondului, ținând seama că această normă legală conține definiția conflictului de interese, iar în aplicarea în concret a cazului particular de conflict de interese nu este necesar a se aprecia asupra naturii interesului patrimonial, deoarece legiuitorul însuși face această interpretare prin interdicția existentă la art. 76 alin. (1) din actul normativ sus-menționat.
Față de acestea, în temeiul art. 497 Noul C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 239 din 29 octombrie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 mai 2015.
Procesat de GGC - ED