ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1931/2015

Decizia nr. 1931/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova sub nr. x/54/2013, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., etc. au chemat în judecată pe pârâta Uniunea de Creație Interpretativă a Muzicienilor din România, solicitând instanței ca, prin sentința ce se va pronunța, să fie obligată pârâta să acorde reclamanților calitatea de membru al acestei uniuni, cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentința nr. 476/2013 din 13 decembrie 2013, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- a respins excepția de inadmisibilitate și excepția de tardivitate, invocate de pârâtă;

- a respins acțiunea precizată, formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., etc., în contradictoriu cu pârâta Uniunea de Creație Interpretativă a Muzicienilor din România, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din Noul C. proc. civ.

În motivarea recursului declarat se arată că instanța de fond a pronunțat o soluție vădit netemeinică și nelegală, apreciind că, în cauză, culpa exclusivă pentru neacordarea calității de membru al UCIMR aparține reclamanților întrucât nu au depus documentele solicitate de pârâtă.

Recurenții arată că la soluționarea acestei cauze instanța de fond a manifestat o totală lipsă de rol activ, încălcând/ignorând normele dispozitive din art. 129 alin. (4) și (5), cu raportare la art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

Într-o primă critică, recurenții solicită instanței de control judiciar a avea în vedere faptul că instanța de fond, manifestând o totală lipsă de rol activ, transformându-se într-un veritabil apărător al intimatei a ignorat susținerile și apărările acestora.

Astfel, în opinia recurenților, în mod eronat și vădit nelegal, ignorând norme de drept imperative și probe certe administrate în cauză, instanța de fond a înlăturat în detrimentul acestora o serie de probe - documente aflate la dosarul cauzei.

Se mai arată în motivele de recurs că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din Noul C. proc. civ.

Cel de-al treilea motiv reprezintă în opinia recurenților încălcarea și respectiv violarea dispozițiilor imperative ale art. 129 C. proc. civ., sens în care judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, ceea ce în speța dedusă judecății nu s-a aplicat, motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ.

În opinia recurenților, aceștia au îndeplinit condițiile inițiale de a deveni membri ai pârâtei, cum de altfel și activitatea desfășurată de ei s-a derulat anterior și nu în momentul în care era în vigoare noul regulament, iar prin modificarea care a intervenit s-a creat o discriminare certă între persoane care au desfășurat aceeași activitate, în aceeași perioadă, același timp și aceleași condiții, pentru primii constatându-se că sunt îndeplinite condițiile de a deveni membri și ulterior acordându-li-se drepturile cuvenite, iar pentru alții solicitându-li-se să facă dovezi care ar fi imposibil de produs.

Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii cererii inițiale, cu cheltuieli de judecată.

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, având în vedere și susținerile părților, Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Instanța de control judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 488 din Noul C. proc. civ., în vederea casării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată.

Soluția primei instanțe, de respingere a acțiunii ca neîntemeiată, este legală, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar, pentru că reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Răspunzând punctual motivelor de recurs, Înalta Curte reține următoarele:

Recurenții au invocat în mod generic prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., fără să-și sistematizeze criticile în raport cu motivele de recurs menționate.

Astfel, potrivit motivului prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere atunci când "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei".

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților."

Or, în conținutul cererii de recurs nu au fost identificate susțineri referitoare la faptul că hotărârea pronunțată nu ar corespunde cerințelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. sau la existența unor considerente străine de natura cauzei.

Verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt și de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanța având posibilitatea să le grupeze și să le structureze în funcție de problemele de drept deduse judecății, putând să le răspundă prin considerente comune.

Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătorești nu se regăsesc literal toate susținerile invocate de partea reclamantă în legătură cu nelegalitatea actului administrativ contestat în cauză, sentința nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

Ca atare, toate criticile recurenților-reclamanți subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. urmează a fi apreciate ca neîntemeiate.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia este nelegală hotărârea dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, se constată că recurenții, în cadrul acestui motiv de recurs, nu au indicat normele de drept material care ar fi fost încălcate sau aplicate greșit de către instanța de fond.

Înalta Curte constată că în motivarea cererii de recurs, în lipsa unor argumente juridice pertinente și concludente, recurenții-reclamanți reiterează sub o altă formă considerentele prezentate prin cererea de chemare în judecată, fără a dezvolta un raționament juridic pentru care apreciază că sentința recurată este neîntemeiată.

În fapt, recurenții-reclamanți au supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ refuzul intimatei-pârâte de a le acorda calitatea de membru al Uniunii, considerându-l nejustificat.

Curtea a reținut în mod corect că fiecare reclamant în parte s-a adresat pârâtei solicitând să fie înscris și deci să devină membru al acesteia, motivând că au fost membri ai Corului Corpului Profesoral din orașul Balș, anterior Revoluției din decembrie 1989 și, în acea perioadă au fost obligați ca, pe lângă atribuțiile de serviciu să participe și la activități extrașcolare, respectiv la pregătirile și repetițiile pentru diferite concursuri și festivaluri ce se organizau la nivel de oraș, județ și țară și pentru care nu erau niciodată remunerați.

Din adresele depuse la dosar rezultă, astfel cum s-a reținut în considerentele hotărârii atacate, că pârâta a răspuns cererii fiecărui reclamant în parte, comunicându-le acestora că dosarele nu sunt complete, respectiv că trebuie să transmită documente oficiale care să ateste calitatea de personalitate de excepție a artei interpretative românești, iar reclamanții nu au depus vreun astfel de înscris.

Înalta Curte constată, în acord cu instanța de fond, că în cauză nu există un refuz nejustificat de soluționare a cererilor reclamanților, câtă vreme pârâta nu și-a exprimat explicit, cu exces de putere, voința de a nu rezolva aceste cereri.

Potrivit dispozițiilor art. 3 din Regulamentul de aderare la UCIMR: "Pot deveni membri ai UCIMR cadrele didactice care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții: a) Au desfășurat o activitate artistică interpretativă individuală; b) Au activat în învățământul artistic liceal sau universitar minimum 10 ani; c) Au activat în instituții profesioniste de cultură de recunoaștere națională.", iar, potrivit art. 4, "Nu pot deveni membri ai UCIMR următoarele categorii de persoane: a) persoanele care au activat sporadic în cadrul grupurilor de amatori (cor, fanfară etc.); b) regizorii, coregrafii, instructorii."

Conform art. 5 din Regulament, artiștii amatori pot dobândi calitatea de membru al UCIMR doar dacă sunt personalități de excepție ale artei interpretative muzicale românești și dovedesc aceasta prin documente oficiale.

Art. 7 lit. C. din Regulamentul de aderare la UCIMR prevede că dosarul personal trebuie să conțină documente doveditoare ale activității solicitantului astfel: "C. ARTIȘTII AMATORI: 1. Acte de studii în specialități muzicale sau conexe acestora (balet/dans, etc) cum ar fi: Diplomă de liceu de muzică, Diplomă de liceu de coregrafie, Conservator, Diplomă de Școala Populară de Artă etc. 2. Adeverință în original emisă de instituția /instituțiile la care artistul a cântat/colaborat, care atestă perioada de activitate și funcția artistică; 3. Anexe doveditoare ale activității declarate (fotografii, afișe, programe de sală, cronici, diplome nominale sau ale grupului artistic din care solicitantul a făcut parte, coperte CD/DVD etc. 4. Dovezi ale înregistrărilor radio realizate la Societatea Română de Radiodifuziune și păstrate în arhiva instituției; (...)".

Or, prin corespondența purtată de pârâtă cu reclamanții, aflată la dosar, aceasta le-a comunicat deficiențele documentației depuse de aceștia în vederea aderării la uniune - documentație care face parte din cea cerută expres prin Regulamentul de aderare - iar reclamanții nu au înțeles să le remedieze, astfel că pârâtei nu-i poate fi imputat refuzul de soluționare a unor astfel de cereri.

Aceste aspecte dovedesc intenția pârâtei de a rezolva solicitarea formulată de recurenți, neexistând premisele unui refuz nejustificat de soluționare a cererii, în sensul legii contenciosului administrativ.

Având în vedere că nesoluționarea cererilor de către pârâtă este consecința directă a pasivității reclamanților, care nu au înțeles să completeze dosarul personal cu înscrisurile solicitate, Înalta Curte constată că acțiunea nu este fondată, astfel cum în mod corect a apreciat curtea de apel în hotărârea atacată.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurenților-reclamanți sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar hotărârea instanței de fond este legală, nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din Noul C. proc. civ.

În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 496 alin. (1) din Noul C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanți ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., etc., împotriva Sentinței nr. 476/2013 din 13 decembrie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 mai 2015.

Procesat de GGC - CL