ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 831/2015

Decizia nr. 831/2015 Dosar nr. 1041/33/2013 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei ; 1.1. Cererea de chemare în judecată; Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., obligarea acestuia să elaboreze ordinul de acordare a distincției „x”, în anul școlar 2010 - 2011, prevăzută de art. 13 pct. 8 din Regulamentul privind acordarea de distincții și premii personalului didactic din învățământul preuniversitar de stat, aprobat prin Ordinului nr. 5435/2006. Prin întâmpinare, autoritatea pârâtă a invocat excepția neîndeplinirii procedurii prealabile și a tardivității formulării acțiunii.

Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. 1.2. Soluția primei instanțe; Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 489 din 8 octombrie 2013, a respins acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu B., reținând că este inadmisibilă, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile. 1.3. Cererea de recurs; Împotriva sentinței civile nr. 489 din 8 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A. În motivarea căii de atac, recurenta invocă dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, solicitând casarea sentinței și trimiterea spre rejudecare aceleiași instanțe pentru a se pronunța asupra fondului cauzei.

În dezvoltarea motivului de recurs susține că, în mod greșit, prima instanță a respins acțiunea pentru lipsa procedurii prealabile, având în vedere că, în speță, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. În acest sens arată că obiectul acțiunii îl constituie obligarea autorității la emiterea unui act administrativ normativ și nu anularea vreunui act administrativ individual. Prin Încheierea Camerei de Consiliu din 18 noiembrie 2014 a Completului de filtru s-a admis în principiu recursul declarat de A., constatându-se îndeplinirea condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 486 și art. 487 C. proc. civ., republicat. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți; Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor dezvoltate în cererea de recurs, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, pentru considerentele expuse în continuare.

Obiectul demersului judiciar al reclamantei constă în obligarea pârâtului B. să elaboreze ordinul de acordare a distincției „x”, în anul școlar 2010 - 2011, prevăzută de art. 13 pct. 8 din Regulamentul privind acordarea de distincții și premii personalului didactic din învățământul preuniversitar de stat, aprobat prin Ordinului nr. 5435/2006 . În motivarea pretențiilor deduse judecății, reclamanta a invocat, în fapt, refuzul nejustificat al autorității pârâte de a emite actul administrativ menționat, deși celelalte autorități cu atribuții premergătoare în acordarea acestei distincții au întocmit, la solicitarea reclamantei, dosarul cu documentația și necesarul de fonduri pentru plata distincțiilor „x”, astfel cum rezultă din probele administrate în cauză.

În acest context, Înalta Curte constată că instanța de fond nu a stabilit, în mod corect, situația de fapt dedusă judecății, aplicând, în mod nelegal, dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ privitoare la îndeplinirea procedurii prealabile. Față de obiectul cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată că instanța de contencios administrativ a fost învestită cu cercetarea unui act administrativ asimilat, sub forma refuzului nejustificat al B. de a emite un act administrativ, situație în care incidente în cauză sunt prevederile art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora: „În cazul acțiunilor (…) care privesc cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe, precum și în cazurile prevăzute la art. 2 alin. (2) și la art. 4, nu este obligatorie plângerea prealabilă”.

Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (2) din actul normativ menționat „Se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal”. Prin urmare, ceea ce trebuia să analizeze instanța de fond era faptul dacă neemiterea ordinului pentru acordarea distincției x, în ceea ce o privește pe reclamantă, reprezintă un refuz nejustificat din partea ministerului pârât, astfel cum această noțiune este definită prin art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004. În aceste condiții, Înalta Curte constată că, motivul de recurs invocat și dezvoltat de recurenta-reclamantă, în sensul că prima instanță a încălcat normele de drept material, este întemeiat, prima instanță pronunțând o hotărâre nelegală, prin faptul că nu a intrat în cercetarea fondului.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 496 raportate la cele ale art. 498 alin. (2) din C. proc., civ., republicat, va admite recursului, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru a soluționa cererea de chemare în judecată pe fondul acesteia. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 489 din 08 octombrie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 februarie 2015.