ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3452/2015

Decizia nr. 3452/2015

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia civilă nr. 1789 din 30 aprilie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a anulat recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 55 din 25 aprilie 2014 a Curții de Apel Bacău, ca netimbrat.

A reținut instanța că, deși a fost legal citat cu mențiunea timbrării recursului cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 lei și cu timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, recurentul nu și-a îndeplinit această obligație, prevăzută sub sancțiunea nulității.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare recurentul-reclamant A., susținând că nu avea obligația timbrării recursului, având în vedere obligarea pârâților la daune morale.

Ulterior, contestatorul a depus note scrise prin care a precizat că decizia contestată este rezultatul unei erori materiale, pretenția dedusă judecății decurgând din raporturile de muncă cu pârâții.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin care se cere instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și în condițiile limitativ prevăzute de lege, să își desființeze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată.

Contestatorul A. a invocat, în susținerea căii de atac, greșeala materială a instanței de recurs, apreciind că nu avea obligativitatea timbrării căii de atac, astfel că, deși nu a indicat în mod expres, susținerile sale se circumscriu dispozițiilor art. 318 teza I C. proc. civ. de la 1865, sub imperiul căruia s-a judecat cauza, respectiv:

„Art. 318 - Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”.

Prin greșeală materială se înțelege orice eroare materială evidentă pe care o săvârșește instanța, prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale ale dosarului și care este determinantă pentru soluția pronunțată.

În speță, acțiunea formulată de reclamant a fost respinsă de către instanța de fond, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă, iar, potrivit art. 11 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, în vigoare la data formulării acțiunii, se timbrează cu 4 lei cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor prin care s-a respins cererea ca prematură, inadmisibilă, prescrisă sau pentru autoritate de lucru judecat.

Prin urmare, întrucât reclamantul nu și-a îndeplinit obligația de a timbra cererea de recurs, conform dispozițiilor legale menționate, nu se poate reține incidența motivului de contestație în anulare invocat în prezenta cauză.

Față de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de dispozițiile art. 318 teza I C. proc. civ., invocate de contestator, urmând a respinge contestația în anulare ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de A. împotriva deciziei civile nr. 1789 din 30 aprilie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal‚ ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 noiembrie 2015.