ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1047/2015

Decizia nr. 1047/2015

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 4204 din 7 noiembrie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a anulat recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 136/2013 din 15 martie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Împotriva acestei hotărâri, A., a formulat contestație în anulare.

Contestația în anulare este întemeiată pe dispozițiile art. 317 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

Contestatoare arată că procedura de citare nu a fost îndeplinită pentru termenul de recurs astfel încât obligația de a achita taxa de timbru nu i-ar fi fost comunicată.

De asemenea, se mai arată că soluționarea recursului de către instanța de recurs a presupus doar un termen intermediar, în care părțile nu au fost citate și care a vizat o eventuală preschimbare de termen. Se mai reține că instanța de recurs, în mod greșit la termenul din 07 noiembrie 2014, a soluționat fără cercetarea pe fond a motivelor de recurs, prin anularea recursului ca netimbrat.

Excepția procesuală a timbrajului ce reprezintă un incident procedural care poate conduce la finalizarea litigiului fără cercetarea pe fond a cauzei presupune respectarea principiului contradictorialități, ce generează dreptul părților de a pune concluzii asupra excepției.

Ori, la termenul din 07 noiembrie 2014 așa cum reiese din practicaua deciziei contestate și din considerentele acesteia instanța de recurs nu a respectat dreptul recurentei - reclamante de a pune concluzii asupra excepției ridicate, din oficiu, de către instanță și a soluționat recursul fără a analiza motivele invocate de către reclamantă.

De asemenea, soluționarea recursului s-a făcut eronat prin admiterea excepției lipsei timbrajului în condițiile în care taxa judiciară de timbru în cuantum de 2 lei fusese achitată.

Înalta Curte, examinând cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, constată că prezenta contestație în anulare este nefondată, pentru considerentele în continuare arătate.

În conformitate cu dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 1 și 2 C. proc. civ. „Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii, când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului”.

Potrivit alin. (2) al aceluiași articol: „contestația poate fi primită pentru motivele mai sus-arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond”.

Cu alte cuvinte, prin această cale de atac se urmărește repararea neregularităților evidente privind actele de procedură, în afara problemelor de fond legate de probele administrate și a stării de fapt la care se referă litigiul.

Deci, în cadrul contestației în anulare nu se analizează temeinicia soluției cu privire la drepturile subiective deduse judecății, ci se verifică incidența vreunuia dintre motivele prevăzute de normele menționate anterior.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres prevăzute de lege.

Susținerile contestatoarei nu pot fi primite, deoarece din actele și lucrările dosarului rezultă, fără putință de tăgadă, că recurenta a fost legal citată pentru termenul de judecată din 07 noiembrie 2014, conform dovezii de îndeplinire a procedurii aflate la fila 11 din dosarul de recurs, iar prin Încheierea din 15 noiembrie 2013 a fost respinsă cererea de preschimbare.

De asemenea, instanța

constată că, deși recurenta susține că a depus dovada achitării taxelor de timbru aferente căi de atac exercitată, acestea nu se regăsesc la dosarul cauzei.

Prin urmare, instanța de recurs în mod corect a constatat că procedura de citare este legal îndeplinită cu toate părțile și constatând pricina în stare de judecată a soluționat cauza, pe excepție, având în vedere că recurenta nu și-a îndeplinit obligația legală de a timbra cererea de recurs.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile formulate sunt neîntemeiate, instanța de recurs pronunțând o hotărâre temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de A. împotriva Deciziei civile nr. 4204 din 07 noiembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal

, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 martie 2015.