ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1770/2015

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Decizia nr. 2210 din 14 mai 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a anulat recursul declarat de SC A. SRL (fostă SC B. SRL) împotriva Sentinței civile nr. 1025 din 2 noiembrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca insuficient timbrat, și a respins recursul declarat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mehedinți împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.

PENTru a pronunța această soluție, în ceea ce privește recursul SC A. SRL, instanța de control judiciar a reținut că recurenta nu și-a îndeplinit obligația de plată pentru diferența de taxă judiciară de timbru în sumă de 15,50 RON pentru calea de atac exercitată, potrivit art. 3 lit. m) și art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997.

Împotriva acestei decizii, SC A. SRL a formulat contestație în anulare, invocând art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ., solicitând anularea, în parte, a deciziei, respectiv în ceea ce privește recursul său și rejudecarea pe fond a recursului.

A motivat contestatoarea, în susținerea cererii, că, anterior soluționării recursului, a depus cerere de amânare, având anexată și dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 de RON prin chitanța seria DTS nr. x din 07.05.2014.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra contestației în anulare

Înalta Curte, examinând contestația în anulare, în raport cu motivele invocate, o apreciază ca întemeiată, în cauză fiind îndeplinite condițiile motivului contestației în anulare speciale, prevăzute de art. 318 C. proc. civ., respectiv "dezlegarea dată prin hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale".

Prin decizia contestată, s-a anulat, ca insuficient timbrat, recursul formulat de recurenta-reclamantă SC A. SRL împotriva Sentinței nr. 1025 din 2 noiembrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reținându-se că recurenta nu a făcut dovada achitării diferenței taxei judiciare de timbru de 15,50 RON.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că, anexată plicului prin care s-a înaintat cererea de amânare de către recurenta-reclamantă SC A. SRL, pentru termenul de judecată din 14.05.2014, s-a depus și chitanța seria DTS nr. x din 07.05.2014, prin care reclamanta și-a îndeplinit obligația completării taxei judiciare de timbru, aferentă cererii de recurs.

Astfel, din eroare instanța de recurs a apreciat ca insuficient timbrat recursul, neobservându-se dovada achitării în integralitate a taxei judiciare de timbru de către recurenta-reclamantă.

Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 320 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite contestația în anulare, va anula, în parte, Decizia nr. 2210 din 14 mai 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, numai în ceea ce privește recursul declarat de SC A. SRL, și va fixa termen pentru judecarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația în anulare formulată de SC A. SRL (fostă SC B. SRL ) împotriva Deciziei nr. 2210 din 14 mai 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

Anulează în parte decizia contestată, numai în ceea ce privește recursul declarat de reclamanta SC A. SRL împotriva Sentinței nr. 1025 din 2 noiembrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Fixează termen la data de 23 septembrie 2015, cu citarea părților,pentru judecarea recursului declarat de SC A. SRL împotriva Sentinței nr. 1025 din 2 noiembrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 aprilie 2015.

Procesat de GGC - CL