ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3309/2016

Decizia nr. 3309/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 8.04.2014, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea raportului de evaluare nr. 12099/G/II/2014 întocmit la data de 20.03.2014 de către pârâtă, în care s-a reținut faptul că, în perioada 19.06.2012-prezent, a deținut simultan funcția de primar și pe cea de membru în consiliul de administrație al Spitalului de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță Săpoca.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 198 din 14 octombrie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantului A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțată de instanța de fond a formulat recurs reclamantul A., criticând hotărârea atacată, pentru motivele de recurs prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. instanța de fond nu a motivat hotărârea pronunțată în ceea ce privește argumentele esențiale în dezlegarea pricinii, aceasta rezumându-se să constate în mod formal că niciuna dintre susținerile reclamantului nu sunt întemeiate. S-a arătat că instanța de fond nu a expus un raționament propriu cu privire la fondul raportului juridic litigios.

Recurentul a arătat că, din întreg materialul probator depus la dosarul cauzei, Agenția Națională de Integritate nu a dovedit și nu a analizat starea de incompatibilitate prin prisma unui eventual conflict de interese public-privat, recurentul exercitând de fapt în consiliul consultativ al Spitalului Săpoca, redenumit ulterior consiliu de administrație, o funcție impusă de prevederile art. 186 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 95/2006, cu aprobarea consiliului local, dar și a Ministerului Sănătății, potrivit Ordinului nr. 264 din 20 martie 2012.

Cu privire la motivul 2 de recurs referitor la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, recurentul a arătat că din coroborarea prevederilor art. 31 alin. (3) lit. a) din O.U.G. nr. 48/2010 cu prevederile art. 186 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 95/2006 nu rezultă că primarii nu pot face parte din consiliul de administrație, apreciind că instanța de fond a făcut o interpretare greșită a acestor texte de lege, reținând în mod nelegal că sunt inaplicabile.

2.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 16.03.2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din data de 28.09.2016, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

2.2. Cu privire la fondul recursului. Soluția instanței de recurs.

Analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată și actele și lucrările cauzei, instanța de control judiciar reține ca fiind nefondate motivele de recurs formulate.

2.2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Recurentul-reclamant a supus controlului de legalitate, pe calea prevăzută de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, raportul de evaluare nr. 12099/G/II/2014 întocmit de Agenția Națională de Integritate la data de 20.03.2014.

Instanța de control judiciar constată că, în cauză, nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., întrucât hotărârea pronunțată de instanța de fond satisface cerințele prevăzute de dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., republicat, în considerentele acesteia regăsindu-se motivele de fapt și de drept care au determinat formarea convingerii instanței, fiind examinate efectiv toate problemele esențiale ridicate de părți.

De asemenea, motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este nefondat, sentința atacată fiind pronunțată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente la circumstanțele de fapt ale cauzei.

Detaliind problemele de drept supuse judecății și răspunzând criticilor de nelegalitate ce sunt subsumate motivelor de casare prevăzute de art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Înalta Curte, în acord cu prima instanță, reține că prin raportul de evaluare contestat a fost constatată starea de incompatibilitate a recurentului-reclamant în perioada 19.06.2012-prezent, pentru mandatul 2012-2016, timp în care a deținut simultan funcția de primar și membru în Consiliul de Administrație al Spitalului de Psihiatrie și pentru măsuri de siguranță Săpoca, fiind încălcate dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, referitor la nerespectarea regimului juridic al incompatibilităților.

În ceea ce privește susținerile recurentului-reclamant potrivit cărora a deținut calitatea de membru în consiliul de administrație al Spitalului de Psihiatrie și pentru măsuri de siguranță Săpoca și anterior perioadei analizate, întrucât a deținut calitatea de membru în consiliul consultativ, conform art. 186 din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate. Modificarea denumirii consiliului consultativ în consiliul de administrație, potrivit O.U.G. nr. 48/2010 nu este o modificare nerelevantă, ci determină încadrarea în situația de incompatibilitate prevăzută de Legea nr. 161/2003, întrucât starea de incompatibilitate este determinată prin simpla deținere simultană a două funcții/calități incompatibile potrivit legii, fără a fi nevoie de îndeplinirea altor condiții.

Nu poate fi reținută de instanța de recurs nici apărarea recurentului, care susține că nu s-a aflat în stare de incompatibilitate, întrucât îi erau aplicabile dispozițiile art. 94 alin. (2

1

) din Legea nr. 161/2003, care, pentru cazurile prevăzute de art. 94 alin. (2) lit. a) și c) dispune că „nu se află în situație de incompatibilitate, funcționarul public care: exercită un mandat de reprezentare, pe baza desemnării de către o autoritate sau instituție publică, în condițiile expres prevăzute de actele normative în vigoare”. Or, recurentul-reclamant nu s-a aflat în situația reglementată de dispoziția art. 94 alin. (2) lit. a) și c), întrucât dispozițiile din O.U.G. nr. 48/2010 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul sănătății în vederea descentralizării prevăd la pct. 31 faptul că art. 186 se modifică, iar art. 186 alin. (3) lit. b) are următoarele dispoziții: „Pentru spitalele publice din rețeaua Ministerului Sănătății (…), membrii consiliului de administrație sunt: un reprezentant numit de consiliul județean ori consiliul local, (...);” astfel încât nu este desemnat de lege ca reprezentant însuși primarul, ci poate fi desemnată o altă persoană în calitatea de membru în consiliul de administrație al spitalului.

Dispozițiile legale prevăd posibilitatea persoanei de a alege între funcțiile prevăzute ca fiind incompatibile, astfel încât numai deținerea simultană a funcțiilor incompatibile poate atrage starea de incompatibilitate prevăzută de lege. Or, în perioada investigată s-a constatat existența deținerii simultane a funcțiilor prevăzute de lege ca incompatibile, situație care nu este negată de recurentul-reclamant.

Recurentul-reclamant arată că a renunțat la data de 24.12.2013 la funcția de reprezentant al consiliului local Săpoca în consiliul de administrație al Spitalului de Psihiatrie Săpoca și, din analiza actelor dosarului, instanța de recurs constată că se află la dosarul cauzei, cererea primarului, înregistrată la Primăria Comunei Săpoca cu nr. 4191 din 24 decembrie 2013 de renunțare la funcția menționată.

Critica recurentului, în sensul că în mod greșit a fost reținută starea de incompatibilitate în raportul de evaluare și pentru prezent, adică până la data întocmirii raportului de evaluare, 20 martie 2014, nu poate fi reținută de Înalta Curte, întrucât acest înscris nu este susținut probatoriu de niciun alt act. Adresa emisă de Spitalul de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță Săpoca către Agenția Națională de Integritate, cu nr. 21164 din data de 23.12.2013, confirmă faptul că recurentul face parte din Consiliul de administrație al spitalului, iar ulterior datei de 24.12.2013, Spitalul nu a revenit să comunice Agenției Naționale de Integritate o modificare în sensul susținut de recurent, astfel încât se poate aprecia că cererea formulată de recurent la 24.12.2013 nu a fost înregistrată la Spitalul de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță Săpoca, pentru a putea produce efecte în acest sens.

Ca atare, instanța de control judiciar apreciază că este legală soluția pronunțată de instanța de fond, în sensul existenței stării de incompatibilitate în privința recurentului.

2.2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 198 din 14 octombrie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 noiembrie 2016.