ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 780/2017

HOTĂRÂRE

12.05.2017

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 780/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Decizia nr. 780/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 05 iulie 2016,

reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâții C. Topraisar, D. Constanța și com. Topraisar, prin primar, solicitând obligarea acestora la aplicarea dispozițiilor art. 12 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, într-un termen de maxim 90 de zile de la data pronunțării hotărârii, în vederea schimbării regimului juridic și a categoriei de folosință a izlazului în suprafață de 701 ha din domeniul privat al com. Topraisar, județul Constanța, prin inițierea procedurii de obținere a avizului prealabil al E. și organizarea unui referendum local In vederea obținerii acordului cetățenilor Com. Topraisar.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat, în esență, că prin cererea înregistrată sub nr. 289/20 ianuarie 1998 la Primăria com. Topraisar au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 30 ha situat în vatra satului Topraisar, județul Constanța, ce a aparținut bunicii și tatălui lor.

D. Constanța a emis titlurile de proprietate din 10 iunie 2002 pentru suprafața de 10 ha teren, din 01 noiembrie 2002 pentru suprafața de 12 ha și 1000 mp teren, și din mai 2004 pentru suprafața de 9.000 mp teren, rămânând de restituit o suprafață de 7 ha teren pentru care au formulat repetate cereri și notificări (cererea înregistrată la Primăria Topraisar din 27 martie 2013, notificările din 30 decembrie 2014, din 30 decembrie 2014 și din 20 august 2015, depuse la pârâtele C. Topraisar și D. Constanța, cererea înregistrată la Primăria Topraisar din 07 octombrie 2015, cererea de anchetare a C. Topraisar înregistrată la prefectul Județului Constanța din 2015) însă toate au rămas fără rezultat.

Reclamanți au mai arătat că, prin adresa din 28 decembrie 2015, emisa de prefectul Județului Constanța, li s-a comunicat că cererea din 20 ianuarie 1998 a fost înregistrată la poziția nr. 64 în lista cu cererile de restituire nesoluționate depuse la C. Topraisar, iar rezerva de fond funciar identificată la nivelul com. Topraisar este de 59,83 ha și că la nivelul com. Topraisar nu s-a organizat referendum pentru schimbarea regimului juridic și a categoriei de folosință a terenurilor prevăzute de art. 12 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 165/2013 astfel că izlazul com. nu va face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, iar atribuirea terenurilor de către comisia locala se face în ordinea de înregistrare a cererilor inițiale de restituire, cu respectarea strictă a ordinii categoriilor de teren prevăzute la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 (filele 54-55).

În urma răspunsului comunicat prin adresa emisa de prefectul Județului Constanța din 28 decembrie 2015, la data de 17 februarie 2016, reclamanții au solicitat D. Constanța inițierea procedurii de obținere a avizului prealabil al E. și organizarea unui referendum local în vederea schimbării regimului juridic și a categoriei de folosință a izlazului com. Topraisar, jud. Constanța (filele 58-60).

Prin adresa din 17 martie 2016 emisă de Primăria com. Topraisar, în vederea reconstituirii dreptului de proprietate în natură pentru suprafața de 7 ha teren extravilan după defunctul F., pentru validarea propunerii de către D., reclamanților le-a fost înaintat un exemplar al procesului-verbal de punere în posesie din 30 decembrie 2015 și li s-a solicitat să fie retransmis semnat, însoțit de o declarație cu privire Ia acceptarea amplasamentului (filele 70-71).

Prin răspunsul datat 24 martie 2016 și transmis la C. Topraisar cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, reclamanții au comunicat faptul că nu sunt de acord eu soluționarea propusă prin adresa din 2016 și au solicitat restituirea terenului pe un singur amplasament sau aplicarea procedurii prevăzute de art. 12 alin. (1) lit. d) și alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind schimbarea regimului juridic și a categoriei de folosință a izlazului în suprafață de 701 ha din domeniul privat al com. Topraisar, jud. Constanța, prin inițierea procedurii de obținere a avizului prealabil al E. și organizarea unui referendum local. Au susținut că, întrucât la data de 28 decembrie 2015 a început să curgă termenul în cadrul căruia C. Topraisar și autoritățile locale ale com. Topraisar, respectiv primarul și Consiliul Local erau obligate să facă aplicarea prevederilor art. 12 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, Iar aceștia nu s-au conformat, refuzând în mod nejustificat să răspundă solicitării lor, în cauză sunt incidente prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința civilă nr. 6676 din 22 noiembrie 2016, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mangalia.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că, în raport de obiectul acțiunii prin care reclamanții au solicitat finalizarea procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor cerute în baza Legii nr, 18/1991, prin aplicarea procedurii prevăzută de dispozițiile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, în cauză nu sunt Incidente dispozițiile Legii nr. 554/2004, întrucât pentru recunoașterea dreptului pretins există o procedură de soluționare a cererii prevăzută de legea specială.

în concluzie, tribunalul a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, art. 80 alin. (2) din Reglementul aprobat prin H.G. nr. 890/2005 și art. 52 alin. (2) din Legea nr. 18/1991.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia la data de 27 ianuarie 2017.

În ședința publică din 01 martie 2017, reclamanții au invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Mangalia, arătând că acțiunea este întemeiată pe dispozițiile art. 8, art. 10 și art. 11 din Legea nr. 554/2004 și este îndreptată împotriva refuzului pârâtelor de a le soluționa cererile de inițiere a procedurii de obținere a avizului prealabil al E. și de organizare a unui referendum local în vederea schimbării regimului juridic și a categoriei de folosința a izlazului com. Topraisar, jud. Constanța, nefiind o plângere formulată în temeiul Legii nr. 165/2013 sau al Legii nr. 18/1991.

Prin sentința civilă nr. 454 din 29 martie 2017, Judecătoria Mangalia, la rândul său, și-a declinat competența în favoarea Tribunalului București, Secția contencios administrativ și fiscal

și, constatând ivit un conflict negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

În motivarea sentinței, instanța a reținut că reclamanții nu au formulat plângere împotriva propunerii formulate de C. Topraisar prin adresa din 2016 nu au contestat vreuna dintre celelalte măsuri dispuse de pârâte în vederea soluționării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate potrivit prevederilor art. 53 -54 din Legea nr. 18/1991 și nici nu au invocat potrivit art. 11 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, neîndeplinirea de către pârâtele C. Topraisar și D. Constanța a obligației de a soluționa toate cererile de restituire, de a efectua punerile în posesie și de a elibera titlurile de proprietate în termenul prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, ci, prin cererea dedusă judecății, au solicitat instanței de contencios administrativ, în temeiul art. 8, art. 10 și art. 11 din Legea nr. 554/2004, numai obligarea pârâtelor la efectuarea unor proceduri administrative ca urmare a pretinsului refuz al acestora de a le soluționa în termenul lega! cererile referitoare la un drept sau la un interes legitim, respectiv cererile de inițiere a procedurii de obținere a avizului prealabil al E. și de organizare a unui referendum local în vederea schimbării regimului juridic și a categoriei de folosință a izlazului com. Topraisar, jud. Constanța.

În consecință, s-a reținut că față de obiectul acțiunii, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 1 și art. 8 din Lege nr. 554/2004 care instituie posibilitatea celui care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său, prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare, de a se adresa instanței de contencios administrativ.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte constată că instanța competentă în cauză a soluționa acțiunea este Tribunalul București, secția a ll-a contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Conflictul negativ de competență ivit în cauză a fost generat de modul diferit în care cele două instanțe au stabilit obiectul acțiunii deduse judecății.

Cu privire Ia demersul judiciar inițiat de reclamați, în raport de care s-a stabilit competența instanței de soluționare a cauzei, Tribunalul București, secția contencios administrativ și fiscal, a reținut că acțiunea vizează finalitatea procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor, în urma unor cereri formulate în baza legii fondului funciar, prin aplicarea procedurii prevăzute de art. 12 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, iar judecătoria Mangalia a reținut că obiectul acțiunii este reprezentat de obligarea pârâtelor la efectuarea unor proceduri administrative ca urmare a pretinsului refuz al acestora de a le soluționa în termenul legal cererile referitoare la inițierea procedurii de obținere a avizului prealabil ai E. șl de organizare a unui referendum local în vederea schimbării regimului juridic și a categoriei de folosință a izlazului com. Topraisar.

Înalta Curte reține că în stabilirea instanței competentă material să soluționeze prezenta cauză, trebuie avut în vedere raportul juridic dedus judecății.

Astfel, prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată prin răspunsul ia întâmpinare depus în dosarul Tribunalului București și prin notele scrise depuse în dosarul Judecătoriei Mangalia, reclamanții au solicitat, în temeiul art. 8, art. 10 și art. 11 din Legea nr. 554/2004, obligarea pârâtelor să facă aplicarea într-un termen de maxim 90 de zile de la data pronunțării hotărârii, a dispozițiilor art. 12 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, ca urmare a pretinsului refuz al acestora de a le soluționa în termenul legal cererea de inițiere a procedurii de obținere a avizului prealabil al E. și organizare a unui referendum local în vederea schimbării regimului juridic și a categoriei de folosință a izlazului com. Topraisar, jud. Constanța în vederea schimbării regimului juridic și a categoriei de folosință a izlazului în suprafață de 701 ha din domeniul privat al com. Topraisar, jud. Constanța.

Or, inițierea procedurii de obținere a avizului prealabil al E. și organizare a unui referendum local în vederea schimbării regimului juridic și a categoriei de folosință a izlazului com. Topraisar, reprezintă atribuții legale ale autorităților publice locale în limitele prevăzute de Legea nr. 215/2001, iar nu îndeplinirea unor atribuții reglementate prin legile reparatorii, astfel cum este Legea nr. 18/1991 sau Legea nr. 165/2013.

Prin cererea de chemare în judecată reclamanții tind la sancționarea conduitei omisive sau a refuzului autorităților publice locale de îndeplinire a unor obligații prevăzute de lege, în ipostaza primordială a acestora din perspectiva Legii nr. 215/2001, ceea ce determină incidența art. 1 și a art. 8 din Legea nr. 554/2004.

În concret, obiectul prezentului litigiu se referă la solicitarea reclamanților de obligare a pârâtelor la efectuarea unor proceduri administrative prevăzute de art. 12 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 ca urmare a refuzului acestora de a le soluționa în termenul legal cererea de inițiere a procedurii de obținere a avizului prealabil al E. și de organizare a unui referendum local în vederea schimbării regimului juridic și a categoriei de folosință a izlazului com. Topraisar și nu la finalizarea procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor, prin aplicarea procedurii reglementate de art. 12 alin. (2) din Legea nr. 165/2013

Ca atare, se reține că în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, în cauză sunt aplicabile prevederile Legii nr. 554/2001 a contenciosului administrativ.

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 reglementează prin art. 1 alin. (1) posibilitatea oricărei persoane, care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Aceste reglementări sunt cuprinse și în art. 8 alin. (1) ultima teză din lege care instituie posibilitatea celui care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său, prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare, de a se adresa instanței de contencios administrativ.

Prin urmare, în raport de obiectul cererii de chemare în judecata și de dispozițiile legale menționate, Înalta Curte, în baza art. 135 C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.