ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3807/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3807/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului de
față,
Din examinarea
lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
La data de 04
decembrie 2012 Asociația Familială C.N. a formulat, pe rolul Curții de Apel
Constanța, cerere de revizuire a sentinței civile nr. 30/CA din 27 octombrie
2010 a Curții de Apel Constanța, fiind invocate ca temei al cererii
dispozițiile art. 322 pct. 5 și 7 C. proc. civ.
Hotărârea instanței
de revizuire
A. Prin sentința nr. 46/CA
din 18 februarie 2013 a Curții de Apel Constanța a fost respinsă ca nefondată cererea
de revizuire formulată.
B. Motivele de fapt și
de drept care au stat la baza formării convingerii instanței.
Pentru a pronunța această
hotărâre, instanța a reținut că
motivul de revizuire întemeiat
pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ. are în vedere înscrisuri noi cauzei.
Înscrisurile
noi susținute în cererea de revizuire a reținut instanța că sunt reprezentate de
încheierile
din 13 august 2012
emise
de către Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Medgidia,
înscrisuri care nu îndeplinesc cerințele de a fi considerate înscrisuri doveditoare
pentru retractarea sentinței civile menționate.
Astfel,
a reținut instanța că încheierile de intabulare a dreptului de proprietate indicate
de revizuentă sunt înscrisuri ulterioare
sentinței civile nr. 30/CA din 27
octombrie 2010 a Curții de Apel Constanța, care nu existau la momentul pronunțării
hotărârii, astfel că acestea nu au putut fi „descoperite” după darea hotărârii.
Numai un înscris care
a existat la data pronunțării hotărârii ar fi putut să fie reținut de adversar,
iar cealaltă parte ar fi fost în imposibilitate de a-l prezenta. „Împrejurarea mai
presus de voința părții” în prezentarea înscrisului, la care face referire textul
de lege, a reținut instanța de revizuire că este reprezentată de acea situație asimilabilă
forței majore care a făcut ca partea să nu poată cunoaște despre înscrisul existent
și nu la împrejurarea inexistenței acestui înscris.
Instanța a reținut că
în încheierile de intabulare se face referire la acte existente la data hotărârii,
care puteau fi cunoscute de către revizuentă (hotărâri ale Consiliului Local Cobadin,
hotărâri ale Guvernului României) și care puteau fi invocate în cadrul judecății,
puterea de lucru judecat a hotărârii care formează obiectul revizuirii împiedicând
instanța la a administra din oficiu alte probe.
În consecință, a concluzionat
instanța că încheierile de intabulare a dreptului de proprietate intervenite după
soluționarea litigiului în fond, nu constituie un înscris nou, în condițiile
art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
În
legătură cu motivul de revizuire întemeiat pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., instanța
a reținut că i
nvocarea
acestui motiv presupune ca hotărârile definitive contradictorii să fie pronunțate
în aceeași pricină, intervenind tripla identitate de părți, obiect și cauză, iar
în cel din urmă proces să nu se fi invocat autoritatea de lucru judecat sau, dacă
a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei.
În susținerea acestui
motiv de revizuire au fost indicate mai multe hotărâri judecătorești, considerate
a fi contradictorii cu sentința civilă nr. 30/CA din 27 octombrie 2010 a Curții
de Apel Constanța, iar instanța de revizuire a constatat că niciuna dintre acestea
nu a fost pronunțată în cadrul aceleiași pricini, între aceleași părți, având același
obiect și întemeiate pe aceeași cauză.
A constatat instanța de
revizuire că două dintre hotărârile judecătorești invocate (sentința civilă nr.
1740 din 14 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. 540/36/2011
și decizia civilă nr. 332 din 04 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Constanța
în Dosarul nr. 3305/256/2009) sunt ulterioare sentinței civile nr. 30/CA din 27
octombrie 2010 a Curții de Apel Constanța, irevocabilă prin decizia nr. 485 din
27 ianuarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Recursul formulat de
Asociația Familială C.N.
Împotriva hotărârii instanței
de revizuire a formulat recurs revizuenta, criticând sentința pronunțată ca netemeinică
și nelegală.
Revizuenta a reluat apărările
formulate la instanța de revizuire, apreciind că instanța a pronunțat o hotărâre
netemeinică întrucât a considerat că încheierile de intabulare a dreptului de proprietate
indicate sunt înscrisuri ulterioare sentinței nr. 30 din 27 octombrie 2010 a Curții
de Apel Constanța. S-a susținut că acest punct de vedere nu se poate reține, întrucât
încheierile de carte funciară din anul 2012
emise de către Biroul
de Cadastru și Publicitate Imobiliară Medgidia, sunt date în baza unor Hotărâri
ale Consiliului Local Cobadin și ale Guvernului României care nu aveau valoare,
întrucât sunt acte atacabile și numai încheierile sunt cele care dovedesc existența
dreptului de proprietate.
Recurenta
a apreciat că și condiția prevăzută de dispozițiile art. 322 pct. 7 este îndeplinită,
întrucât textul de lege folosește expres termenul „potrivnice” și se presupune că
executarea unei obligații stabilită prin una dintre hotărâri exclude executarea
celeilalte prestații, stabilită prin cea de-a doua hotărâre.
II. Decizia instanței
de recurs
Înalta Curte de Casație
și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de
recurs formulate în raport cu hotărârea atacată, materialul probator și dispozițiile
legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele
ce urmează:
Argumentele de fapt
și de drept relevante
Criticile formulate de
recurentă nu pot fi primite de instanța de control judiciar, motiv pentru care constatând
că sentința instanței de revizuire este temeinică și legală, o va menține în totalitate
și, pe cale de consecință, recursul formulat va fi respins ca nefondat.
Astfel, instanța de control
judiciar reține că, în sensul dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., poate
fi invocat ca act nou pentru revizuirea hotărârii numai un înscris care a existat
la data când s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere și pe care partea
nu l-a putut prezenta instanței pentru că a fost reținut de partea adversă ori dintr-o
împrejurare de forță majoră.
Întrucât nu se poate cere
revizuirea pe baza unui înscris apărut după darea hotărârii, înseamnă că critica
formulată de recurent nu poate fi primită, întrucât încheierile de intabulare prezentate
ca înscrisuri noi, fiind emise ulterior soluționării fondului litigiului reclamat,
nu constituie temei al cererii de revizuire de față, cum corect a apreciat instanța
de fond.
De asemenea, văzând hotărârile
judecătorești invocate ca fiind potrivnice, instanța de control judiciar a reținut
că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri poate fi cerută dacă există hotărâri
ale căror dispozitive conțin prevederi de neconciliat, iar hotărârile sunt date
în aceeași pricină, între aceleași persoane având aceeași calitate. Or, văzând hotărârile
invocate ca fiind potrivnice, Înalta Curte reține că nu sunt întrunite cerințele
triplei identități, de obiect, părți și de cauză, motiv pentru care se constată
că în mod corect a apreciat instanța de fond a revizuirii cu privire la motivul
de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Temeiul legal al soluției
adoptate în recurs
Pentru
considerentele expuse,
în temeiul art. 312 alin. (1)
C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat
de Asociația Familială C.N. împotriva sentinței nr. 46/CA din 18 februarie 2013
a Curții de Apel Constanța, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 15 octombrie 2014.