ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3807/2014

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual La data de 04 decembrie 2012 Asociația Familială C.N. a formulat, pe rolul Curții de Apel Constanța, cerere de revizuire a sentinței civile nr. 30/CA din 27 octombrie 2010 a Curții de Apel Constanța, fiind invocate ca temei al cererii dispozițiile art. 322 pct. 5 și 7 C. proc. civ. 2. Hotărârea instanței de revizuire A. Prin sentința nr. 46/CA din 18 februarie 2013 a Curții de Apel Constanța a fost respinsă ca nefondată cererea de revizuire formulată. B. Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formării convingerii instanței. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că motivul de revizuire întemeiat pe art. 322 pct. 5 C. proc.

civ. are în vedere înscrisuri noi cauzei. Înscrisurile noi susținute în cererea de revizuire a reținut instanța că sunt reprezentate de încheierile din 13 august 2012 emise de către Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Medgidia, înscrisuri care nu îndeplinesc cerințele de a fi considerate înscrisuri doveditoare pentru retractarea sentinței civile menționate. Astfel, a reținut instanța că încheierile de intabulare a dreptului de proprietate indicate de revizuentă sunt înscrisuri ulterioare sentinței civile nr. 30/CA din 27 octombrie 2010 a Curții de Apel Constanța, care nu existau la momentul pronunțării hotărârii, astfel că acestea nu au putut fi „descoperite” după darea hotărârii. Numai un înscris care a existat la data pronunțării hotărârii ar fi putut să fie reținut de adversar, iar cealaltă parte ar fi fost în imposibilitate de a-l prezenta.

„Împrejurarea mai presus de voința părții” în prezentarea înscrisului, la care face referire textul de lege, a reținut instanța de revizuire că este reprezentată de acea situație asimilabilă forței majore care a făcut ca partea să nu poată cunoaște despre înscrisul existent și nu la împrejurarea inexistenței acestui înscris. Instanța a reținut că în încheierile de intabulare se face referire la acte existente la data hotărârii, care puteau fi cunoscute de către revizuentă (hotărâri ale Consiliului Local Cobadin, hotărâri ale Guvernului României) și care puteau fi invocate în cadrul judecății, puterea de lucru judecat a hotărârii care formează obiectul revizuirii împiedicând instanța la a administra din oficiu alte probe.

În consecință, a concluzionat instanța că încheierile de intabulare a dreptului de proprietate intervenite după soluționarea litigiului în fond, nu constituie un înscris nou, în condițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. În legătură cu motivul de revizuire întemeiat pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., instanța a reținut că i nvocarea acestui motiv presupune ca hotărârile definitive contradictorii să fie pronunțate în aceeași pricină, intervenind tripla identitate de părți, obiect și cauză, iar în cel din urmă proces să nu se fi invocat autoritatea de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei.

În susținerea acestui motiv de revizuire au fost indicate mai multe hotărâri judecătorești, considerate a fi contradictorii cu sentința civilă nr. 30/CA din 27 octombrie 2010 a Curții de Apel Constanța, iar instanța de revizuire a constatat că niciuna dintre acestea nu a fost pronunțată în cadrul aceleiași pricini, între aceleași părți, având același obiect și întemeiate pe aceeași cauză. A constatat instanța de revizuire că două dintre hotărârile judecătorești invocate (sentința civilă nr. 1740 din 14 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. 540/36/2011 și decizia civilă nr. 332 din 04 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. 3305/256/2009) sunt ulterioare sentinței civile nr. 30/CA din 27 octombrie 2010 a Curții de Apel Constanța, irevocabilă prin decizia nr. 485 din 27 ianuarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

3. Recursul formulat de Asociația Familială C.N. Împotriva hotărârii instanței de revizuire a formulat recurs revizuenta, criticând sentința pronunțată ca netemeinică și nelegală. Revizuenta a reluat apărările formulate la instanța de revizuire, apreciind că instanța a pronunțat o hotărâre netemeinică întrucât a considerat că încheierile de intabulare a dreptului de proprietate indicate sunt înscrisuri ulterioare sentinței nr. 30 din 27 octombrie 2010 a Curții de Apel Constanța. S-a susținut că acest punct de vedere nu se poate reține, întrucât încheierile de carte funciară din anul 2012 emise de către Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Medgidia, sunt date în baza unor Hotărâri ale Consiliului Local Cobadin și ale Guvernului României care nu aveau valoare, întrucât sunt acte atacabile și numai încheierile sunt cele care dovedesc existența dreptului de proprietate.

Recurenta a apreciat că și condiția prevăzută de dispozițiile art. 322 pct. 7 este îndeplinită, întrucât textul de lege folosește expres termenul „potrivnice” și se presupune că executarea unei obligații stabilită prin una dintre hotărâri exclude executarea celeilalte prestații, stabilită prin cea de-a doua hotărâre. II. Decizia instanței de recurs Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu hotărârea atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează: 1. Argumentele de fapt și de drept relevante Criticile formulate de recurentă nu pot fi primite de instanța de control judiciar, motiv pentru care constatând că sentința instanței de revizuire este temeinică și legală, o va menține în totalitate și, pe cale de consecință, recursul formulat va fi respins ca nefondat.

Astfel, instanța de control judiciar reține că, în sensul dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., poate fi invocat ca act nou pentru revizuirea hotărârii numai un înscris care a existat la data când s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere și pe care partea nu l-a putut prezenta instanței pentru că a fost reținut de partea adversă ori dintr-o împrejurare de forță majoră. Întrucât nu se poate cere revizuirea pe baza unui înscris apărut după darea hotărârii, înseamnă că critica formulată de recurent nu poate fi primită, întrucât încheierile de intabulare prezentate ca înscrisuri noi, fiind emise ulterior soluționării fondului litigiului reclamat, nu constituie temei al cererii de revizuire de față, cum corect a apreciat instanța de fond.

De asemenea, văzând hotărârile judecătorești invocate ca fiind potrivnice, instanța de control judiciar a reținut că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri poate fi cerută dacă există hotărâri ale căror dispozitive conțin prevederi de neconciliat, iar hotărârile sunt date în aceeași pricină, între aceleași persoane având aceeași calitate. Or, văzând hotărârile invocate ca fiind potrivnice, Înalta Curte reține că nu sunt întrunite cerințele triplei identități, de obiect, părți și de cauză, motiv pentru care se constată că în mod corect a apreciat instanța de fond a revizuirii cu privire la motivul de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de Asociația Familială C.N. împotriva sentinței nr. 46/CA din 18 februarie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2014.