ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 868/2017

Decizia nr. 868/2017

Asupra cauzei

penale de față, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 70 din 28

iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală,

a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare

formulată de contestatorul A. împotriva Încheierii penale nr. 45/CP din 16

februarie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. x/57/2016

și împotriva Încheierii penale nr. 197/CP din 26 octombrie 2016

pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. x/57/2016,

reținându-se, în esență, că motivele invocate de

contestator nu se circumscriu nici unui caz de contestație în anulare

dintre cele expres și limitativ prevăzute de art. 426 C. proc. pen.

Împotriva

acestei hotărâri, contestatorul A. a promovat calea de atac a

contestației.

La termenul

din data de 21 septembrie 2017, Înalta Curte, din oficiu, a pus în

discuție admisibilitatea căii de atac formulate împotriva Deciziei penale

nr. 70 din 28 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția

penală.

Examinând

contestația, prin prisma excepției invocate, Înalta Curte

constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele

considerente:

În prezenta

cauză, cererea introductivă este reprezentată de

contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Încheierii

penale nr. 45/CP din 16 februarie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Alba

Iulia în Dosarul nr. x/57/2016 (prin care a fost respinsă, ca

nefondată, plângerea promovată în condițiile art. 341 C. proc.

pen., încheiere definitivă în raport de dispozițiile alin. (8) al

acestui articol) și împotriva Încheierii penale nr. 197/CP din 26

octombrie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. x/57/2016

(prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire

formulată împotriva primei încheieri, hotărâre definitivă,

potrivit dispozițiilor art. 459 alin. (7) raportat la art. 341 alin. (8) C.

proc. pen.). Așadar, dispozițiile legale incidente în cauză sunt

cele prevăzute de art. 426-432 C. proc. pen., referitoare la calea

extraordinară de atac a contestației în anulare, cu trimitere la art.

341 C. proc. pen.

Analizând

dispozițiile cuprinse în Secțiunea I a cap. V din Titlul III C. proc.

pen., se constată că împotriva hotărârilor penale definitive se

poate face contestație în anulare în cazurile menționate la art. 426 C.

proc. pen., iar dispozițiile art. 431 C. proc. pen. nu prevăd nicio

cale de atac împotriva soluției pronunțate în faza examinării în

principiu a admisibilității a acestei căi extraordinare de atac.

Mai mult, potrivit art. 432 alin. (1) C. proc. pen., după ce a fost

depășită faza admisibilității în principiu, dacă

găsește contestația în anulare întemeiată, instanța

desființează prin decizie hotărârea a cărei anulare se cere

și procedează de îndată la rejudecarea apelului sau la

rejudecarea cauzei după desființare. Totodată, dispozițiile

art. 432 alin. (4) C. proc. pen. prevăd că sentința dată în

contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în

apel este definitivă.

Pe de

altă parte, Înalta Curte constată că, potrivit

dispozițiilor art. 425

1

alin. (1) C. proc. pen., calea de atac

a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres,

ceea ce nu este cazul în speță, în procedura guvernată de

dispozițiile art. 341 C. proc. pen. ori într-o cale extraordinară de

atac.

În aceste

condiții, raportat la dispozițiile legale anterior menționate,

se constată că numitul A. a promovat calea de atac a

contestației împotriva unei hotărâri definitive (decizia

pronunțată în contestația în anulare ce a vizat două

încheieri definitive), investind Înalta Curte de Casație și

Justiție cu soluționarea acesteia, deși nu întrunește cerințele

legale.

Or, atâta

timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii

exercitării căilor de atac și împotriva hotărârilor

definitive pronunțate în contestație în anulare, o asemenea

procedură nu este admisibilă, întrucât în situația contrară

s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituția

României, potrivit căruia „împotriva hotărârilor

judecătorești, părțile (…) pot exercita căile de atac,

în condițiile legii”. În consecință, recunoașterea unei

căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală

penală constituie o încălcare a principiului legalității

căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă

în ordinea de drept.

Având

în vedere considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 425

1

alin.

(7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca

inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A.

împotriva Deciziei penale nr. 70 din 28 iunie 2017 pronunțată de

Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, iar, în temeiul art. 275 alin.

(2) C. proc. pen., având în vedere că acesta se află în culpă

procesuală, îl va obliga la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A.

împotriva Deciziei penale nr. 70

din 28 iunie 2017

pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală.

Obligă

contestatorul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi, 21 septembrie 2017.