ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 865/2017

Decizia nr. 865/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin rezoluția pusă, în procedura prealabilă, din data de 21 iulie 2016 în Dosarul nr. x/59/2016 aflat pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, s-a stabilit ca reclamantul A. să achite taxa de timbru în cuantum de 100 lei, în temeiul art. 26 din O.U.G. nr. 80/2013, sub sancțiunea anulării cererii ca netimbrată.

Prin încheierea de ședință din data de 10 august 2016, instanța a pus în discuție recalificarea cererii formulate de contestator cu privire la taxa judiciară de timbru, ca fiind o cerere de reexaminare a acesteia și de acordare ajutor public judiciar, în condițiile O.U.G. nr. 51/2008. Contestatorul precizează că nu datorează taxa judiciară de timbru întrucât a achita această taxă atât la fond, cât și în recurs, astfel că nu se mai impune achitarea unei noi taxe în aceasta faza procesuală.

Prin încheierea pronunțată în data de 6 septembrie 2016, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, respins ca neîntemeiată cererea de reexaminare formulată de contestatorul A., împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru în recurs.

Împotriva încheierii din 6 septembrie 2016 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., care a solicitat casarea hotărârii și reținându-se cauza spre rejudecare să se constate că nu mai are de achitat nici o taxă.

A precizat că a îndeplinit toate dispozițiile date de instanță și a achitat taxă de timbru la cele trei instanțe, astfel: la Judecătoria Arad suma de 20 lei, la Tribunalul Arad suma de 30 de lei și la Curtea de Apel Timișoara suma de 100 de lei.

Potrivit art. 129 din Constituția României "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii".

Conform art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

În raport cu principiile statuate prin textele menționate, admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate, este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii.

În speță, însă, se constată că aceste condiții nu sunt îndeplinite.

Astfel, recursul a fost declarat împotriva încheierii pronunțată în data de 5 septembrie 2014 de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, prin care s-a respins ca neîntemeiată cererea de reexaminare.

Având în vedere dispozițiile art. 43 alin. (5) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora, "Cererea de reexaminare se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, instanța pronunțându-se prin încheiere irevocabilă", încheierea atacată nemaiputând fi supusă reformării, recursul dedus judecății nu este admisibil.

Se constată, așadar, că recursul nu îndeplinește condiția prevăzută de art. 483 C. proc. civ., respectiv existența unei hotărâri susceptibile de reformare pe această cale, determinată ca tare de lege.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 6 septembrie 2016 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 martie 2017.

Procesat de GGC - GV