ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 70/2017

Decizia nr. 70/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 08 mai 2013, reclamanta A. com. Turulung, județul Satu Mare, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B. - C., anularea Deciziei nr. 107 din 27 martie 2013 emise de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul C. de soluționare a contestației sale formulate împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 11 ianuarie 2013, privind Proiectul „Sunet drag de clopoțel”, cod SMIS, finanțat prin H., anularea notei de constatare menționate cu consecința anulării măsurii de corecție financiară de 10% dispuse pentru Contractul de lucrări din 18 ianuarie 2011.

Prin sentința nr. 124 din 5 iunie 2014, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantei.

Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., reclamanta A. com. Turulung a declarat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și, pe fond, admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.

2.1. Principalele argumente invocate;

Susține recurenta-reclamantă că, prin cererile din caietul de sarcini, nu s-a creat niciun prejudiciu altor societăți comerciale sau instituției beneficiare și nu a existat nicio contestație referitoare la procesul de achiziție, nicio societate neformulând lămuriri suplimentare pentru caietul de sarcini. Astfel, nu a existat nicio vătămare adusă vreunei persoane prin cerințele solicitate.

În ceea ce privește informațiile suplimentare solicitate cu privire la situația economică și financiară și la capacitatea tehnică sau profesională a subcontractanților, acestea au fost solicitate doar în interesul său.

Referitor la insuficienta detaliere a metodologiei de calcul pentru punctajul factorului de evaluare, în caietul de sarcini a existat o precizare clară a punctajului care se poate acorda, documentația de atribuire stabilind modalitatea concretă de atribuire a algoritmului de calcul, nefiind incident art. 199 din O.U.G. nr. 34/2006.

Mai arată recurenta-reclamantă, referindu-se la nerespectarea prevederilor cap. 5.3 privind situația economico-financiară a societății declarate câștigătoare că nu a solicitat plata unei sume pe parcursul derulării contractului de achiziție publică, iar, la momentul semnării contractului, scrisoarea de confort din 29 septembrie 2010 era pe deplin valabilă.

Prin întâmpinare, intimatul-pârât B. a solicitat, în principal, anularea recursului, pentru nemotivare. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea sentinței instanței de fond, reiterând, în esență, apărările formulate prin întâmpinare.

4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru;

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 23 iulie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin Încheierea din 30 septembrie 2015, completul de filtru a constatat, în funcție de conținutul Raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

4.2. Cu privire la fondul recursului;

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Între D., în calitate de E. prin F., în calitate de G., și A. com. Turulung, județul Satu Mare, a fost încheiat Contractul de finanțare prin H., Axa prioritară 3, Domeniul major de intervenție 3.4 nr. 784 din 30 iunie 2010, cod SMIS.

În cadrul proiectului „Sunet drag de clopoțel”, cod SMIS, finanțat prin H., având ca beneficiar A. com. Turulung, a fost încheiat Contractul de lucrări din 18 ianuarie 2011 încheiat de autoritatea contractantă A. com. Turulungi cu Asocierea SC I. SRL și SC J. SRL pentru realizarea obiectivului de investiții „Reabilitare și modernizare Școala de Arte și Meserii Turulung, județul Satu Mare - Proiect Sunet drag de clopoțel”.

În baza Mandatului din 11 octombrie 2012 emis de șeful E., s-a efectuat o verificare documentară și faptică având ca scop verificarea aspectelor menționate în sesizarea K. - L. din 17 septembrie 2012 conținând constatări cu implicații financiare cu privire la achiziționarea Contractului de lucrări din 18 ianuarie 2011.

Prin Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 11 ianuarie 2013, B. - C. - M., reținându-se încălcarea art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, art. 11 alin. (7) și art. 36 lit. b) din H.G. nr. 925/2006, s-a aplicat autorității contractante A. com. Turulung corecția maximă de 10% din valoarea Contractului de lucrări din 18 ianuarie 2011, conform subpunctelor 2.3 și subpunctelor 2.4 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011, în cuantum de 190.928,80 lei plus 45.822,91 lei T.V.A.

Prin Decizia nr. 107 din 27 martie 2013, Comisia de soluționare a contestațiilor a respins contestația formulată de A. com. Turulung împotriva notei de constatare a neregulilor.

4.2.1. În prealabil analizării motivelor de recurs, Înalta Curte reține că, prin Încheierea de ședință din data de 26 noiembrie 2015, s-a dispus suspendarea judecării recursului până la soluționarea cauzelor C-260/14 și C-261/14, aflate pe rolul Curții de Justiție a Uniunii Europene, constatându-se că este important a se cunoaște dacă, în prezenta cauză, dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011 au fost aplicate cu încălcarea principiului neretroactivității legii civile, chestiune devenită importantă după pronunțarea Deciziei Curții Constituționale nr. 66/2015.

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 66 din 26 februarie 2015 a fost admisă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, conform cărora „activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare care sunt în desfășurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se finalizează și se valorifică cu aplicarea prevederilor O.G. nr. 79/2003”.

În raport de aceste dispoziții legale, instanțele de judecată, prin interpretarea per a contrario, au aplicat dispozițiile ordonanței pentru activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare care nu sunt în curs de desfășurare la data intrării în vigoare, chiar dacă acestea au fost săvârșite sub imperiul O.G. nr. 79/2003.

Curtea Constituțională a apreciat că legiuitorul, optând numai pentru criteriul „activităților în curs de desfășurare”, a încălcat principiul neretroactivității legii, întrucât raportul juridic nu mai este guvernat de legea în vigoare la data nașterii sale, ci de o lege ulterioară, străină acesteia.

Curtea Constituțională a mai constatat că, urmare a admiterii excepției de neconstituționalitate, calificarea neregulii și stabilirea creanțelor bugetare se vor face în temeiul actului normativ în vigoare la data săvârșirii neregulii, potrivit principiului tempus regit actum, fără a se combina dispozițiile de drept substanțial din O.G. nr. 79/2003 cu cele ale O.U.G. nr. 66/2011, în vreme ce procedura urmată de organele de control va fi cea reglementată prin actul normativ în vigoare la data efectuării controlului.

În cauza de față, Contractul de lucrări din 18 ianuarie 2011 încheiat de autoritatea contractantă A. com. Turulungi cu Asocierea SC I. SRL și SC J. SRL, a fost anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, însă controlul și actele întocmite a căror anulare s-a cerut au fost demarate și, respectiv, încheiate sub imperiul O.U.G. nr. 66/2011, în anul 2012, respectiv 2013.

Întrucât pe rolul Curții de Justiție a Uniunii Europene se aflau cauzele C-260/14 și C-261/14 ce urmau să dezlege aceeași problemă a neretroactivității legii, s-a dispus suspendarea judecării recursului.

Prin Hotărârea Curții din 26 mai 2016, s-a statuat că „principiile securității juridice și protecției încrederii legitime trebuie interpretate în sensul că nu se opun aplicării de către un stat membru a unor corecții financiare reglementate printr-un act normativ intern intrat în vigoare după ce a avut loc o pretinsă încălcare a unor dispoziții în materia atribuirii unor contracte de achiziții publice, cu condiția să fie vorba despre aplicarea unor reglementări noi la efectele viitoare ale unor situații apărute sub imperiul reglementării anterioare, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere, care trebuie să țină seama de ansamblul împrejurărilor relevante din litigiile principale”.

În considerentele hotărârii, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a amintit jurisprudența sa constantă și anume, Hotărârea din 03 septembrie 2015, C-89/14, prin care s-a interpretat art. 14 din Regulamentul (Curtea Constituțională Europeană) nr. 659/1999 al Consiliului, în sensul că aplicarea unor dobânzi compuse recuperării unui ajutor de stat este compatibilă cu normele europene, deși decizia prin care acest ajutor a fost declarat incompatibil cu piața comună și prin care s-a dispus recuperarea lui a fost adoptată și notificată statului membru în cauză, înainte de intrarea în vigoare a regulamentului menționat.

Din cuprinsul deciziei Curții Constituționale reiese faptul că este permisă a se aplica procedura reglementată de noul act normativ, O.U.G. nr. 66/2011, dar stabilirea creanțelor bugetare este imperios necesar să se facă în temeiul actului normativ în vigoare la data săvârșirii neregulii.

Neregulile în discuție au constat în nerespectarea dispozițiilor legale din materia achizițiilor publice, reprezentate de O.U.G. nr. 34/2006.

Mai mult, la data săvârșirii neregulii, dar și în prezent era și este în vigoare Regulamentul (Curtea Europeană) nr. 1083/2006, care se aplică direct, fiind parte a legislației naționale, în temeiul acestuia fiind emisă și O.U.G. nr. 66/2011.

De asemenea, conform hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene, instanța națională va reține că suntem în prezența efectelor viitoare ale unor situații apărute sub imperiul reglementării interne anterioare, deoarece momentul descoperirii neregulilor s-a produs ulterior modificării legislației.

Deci, recurenta-reclamantă nu este prejudiciată de aplicarea corecției financiare conform O.U.G. nr. 66/2011, deoarece, cum deja s-a arătat, s-a aplicat legislația europeană care era în vigoare la data încheierii contractului de finanțare și a contractului de achiziție publică.

4.2.2. În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., instanța de recurs constată că recurenta-reclamantă nu a argumentat în niciun aspectul că hotărârea atacată nu ar cuprinde motivele pe care se întemeiază sau că ar cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Verificând considerentele hotărârii recurate, Înalta Curte apreciază că acestea îndeplinesc exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., explicând în mod convingător soluția pronunțată în dispozitiv, prin argumente de fapt și de drept care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat situația de fapt și susținerile părților, trecându-le prin filtrul propriei sale aprecieri.

4.2.3. Înalta Curte apreciază că instanța de fond a reținut corect noțiunea de „neregulă”, abatere de la legalitate, pentru care legiuitorul a impus stabilirea de corecții financiare, nefiind întemeiat nici motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 11 ianuarie 2013 s-a reținut că cerințele minime de calificare referitoare la capacitatea tehnică și/sau profesională a ofertanților, impuse de autoritatea contractantă, în fișa de date a achiziției - privind personalul minim solicitat (responsabil tehnic cu execuția-RTE, specialist/expert atestat MCC în execuția de lucrări în domeniul inginerie/consolidare și/sau restaurare structuri istorice, inspector protecția muncii și responsabil Punct Stingerea Incendiilor, inginer specialist/expert atestat MCC în domeniul instalații, șef șantier) să fie angajat al ofertantului, - privind prezentarea documentelor de calificare de către subcontractanți și cerința - privind vizitarea amplasamentelor, sunt restrictive,

disproporționate și nu prezintă relevanță în raport cu natura și complexitatea contractului de achiziție publică, fapt ce contravine art. 178 alin. (2) și art. 188 alin. (3) lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, precum și art. 8 alin. (1) și (2) din H.G. nr. 925/2006.

S-a mai reținut că autoritatea contractantă nu a detaliat punctajul pentru factorul de evaluare „planul de management SSM” și că oferta depusă de ofertantul declarat câștigător nu îndeplinea toate criteriile de selecție prevăzute în fișa de date a achiziției, aspecte ce contravin art. 14 din și art. 36 lit. b) din H.G. nr. 925/2006.

Potrivit art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 (forma în vigoare la momentul de referință), „Autoritatea contractantă nu are dreptul de a solicita îndeplinirea unor cerințe minime referitoare la situația economică și financiară și/sau la capacitatea tehnică și profesională, care ar conduce la restricționarea participării la procedura de atribuire.”

Conform art. 179 din același act normativ, „Autoritatea contractantă are obligația de a respecta principiul proporționalității atunci când stabilește criteriile de calificare și selecție, iar aceste criterii trebuie să aibă o legătură concretă cu obiectul contractului care urmează a fi atribuit. În acest sens, nivelul cerințelor minime solicitate prin documentația de atribuire, precum și documentele care probează îndeplinirea unor astfel de cerințe trebuie să se limiteze numai la cele strict necesare pentru a se asigura îndeplinirea în condiții optime a contractului respectiv, luând în considerare exigențe ale specifice impuse de valoarea, natura și complexitatea acestuia.”

Art. 188 alin. (3) lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006 prevede că, „În cazul aplicării unei proceduri pentru atribuirea unui contract de lucrări, în scopul verificării capacității tehnice și/sau profesionale a ofertanților/candidaților, autoritatea contractantă are dreptul de a le solicita acestora, în funcție de specificul, de volumul și de complexitatea lucrărilor ce urmează să fie executate și numai în măsura în care aceste informații sunt relevante pentru îndeplinirea contractului, informații referitoare la personalul/organismul tehnic de specialitate de care dispune sau al cărui angajament de participare a fost obținut de către candidat/ofertant, în special pentru asigurarea controlului calității.

Interpretarea dispozițiilor normative anterior citate conduc la concluzia că scopul îndeplinirii de către operatorii economici a unor cerințe de calificare este acela de a demonstra potențialul tehnic, financiar și organizatoric al acestora, potențial care trebuie să reflecte posibilitatea concretă de a realiza un anumit contract de achiziție publică, dar și capacitatea de a rezolva eventualele probleme generate de îndeplinirea acestuia.

Relevante pe subiectul a analizat sunt și dispozițiile art. 8 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006 care statuează că autoritatea contractantă nu are dreptul de a restricționa participarea la procedura de atribuire a contractului de achiziție publică prin introducerea unor cerințe minime de calificare care nu prezintă relevanță în raport cu natura și complexitatea contractului de achiziție publică ce urmează a fi atribuit.

Dacă sunt impuse cerințe minime de calificare, autoritatea contractantă trebuie să fie în măsură să motiveze aceste cerințe, elaborând în acest sens o notă justificativă care se atașează la dosarul achiziției.

În mod indiscutabil, cerința impusă de recurenta-reclamantă, cu privire la prezentarea de către ofertanți a copiei cărții de muncă/contract individual de muncă din care să rezulte că personalul pentru execuția lucrărilor este angajat al candidatului, conduce la restricționarea participanților la procedura achiziției, care nu aveau angajați astfel de specialiști, fără nicio justificare clară/legală.

Prin Nota justificativă din 10 septembrie 2010 privind stabilirea cerințelor minime de calificare, recurenta-reclamantă a precizat că această solicitare este justificată de faptul că „execuția lucrării necesită, pentru derularea ei în perioada optimă, stabilită de către autoritatea contractantă, personalul specificat mai sus”.

Înalta Curte apreciază că recurenta-reclamantă nu a fost în măsură să justifice motivele pentru care a impus această condiție pentru personalul implicat în execuția lucrărilor. Fiecare operator economic are propria politică de personal, iar statutul de angajat al unui expert/inginer/șef șantier nu poate conferi certitudinea stabilității locului de muncă și derularea execuției lucrărilor în perioada optimă.

De asemenea, potrivit art. 188 alin. (3) lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, ofertantul putea prezenta angajament de participare, în special pentru asigurarea controlului calității.

În ceea ce privește cerința referitoare la prezentarea de către subcontractanți a documentelor de calificare în aceleași condiții ca și operatorul economic ce a depus oferta, Înalta Curte reține că, potrivit art. 11 alin. (7) din H.G. nr. 925/2006, „Autoritatea contractantă nu are dreptul de a impune îndeplinirea unor criterii de calificare pentru eventualii subcontractanți, dar resursele materiale și umane ale subcontractanților declarați se iau în considerare pentru partea lor de implicare în contractul care urmează să fie îndeplinit, dacă sunt prezentate documente relevante în acest sens”.

Instanța de control judiciar constată că, în nota justificativă menționată mai sus, recurenta-reclamantă nu a detaliat și nu a justificat în niciun fel această condiție iar, prin motivele de recurs, a susținut că aceste informații au fost solicitate doar în interesul său.

Obligațiile impuse subcontractanților reprezintă cerințe de calificare, pe care autoritatea contractantă nu are dreptul să le solicite decât operatorilor economici care au calitatea de candidat/ofertant la procedura de achiziție.

De asemenea, conform art. 188 alin. (3) lit. g) din O.U.G. nr. 34/2006, autoritatea contractantă are dreptul de a solicita ofertanților, în funcție de specificul, de volumul și de complexitatea serviciilor ce urmează să fie prestate și numai în măsura în care aceste informații sunt relevante pentru îndeplinirea contractului, „informații privind partea din contract pe care operatorul economic are, eventual, intenția să o subcontracteze”.

Din cele enunțate mai sus, reiese faptul că autoritatea contractantă a impus condiții sau criterii de calificare pentru eventualii subcontractanți, în sensul obligării acestora de a depune acte/documente de calificare, deși în cauză avea dreptul de a solicita numai informații despre posibilii subcontractanți (respectiv partea/părțile din contract pe care urmează să le subcontracteze și datele de recunoaștere ale subcontractanților propuși), fără a putea impune obligația de a depune alte documente suplimentare, nici chiar pentru uzul/interesul său.

Referitor la cerința minimă obligatorie de vizitare a amplasamentelor, prin motivele de recurs, recurenta-reclamantă nu aduce nicio critică celor reținute de prima instanță asupra acestui aspect.

Prin urmare, au fost încălcate normele privind derularea procedurii achiziției publice, dispozițiile art. 178 alin. (2) și art. 188 alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006 coroborate cu art. 8 din H.G. nr. 925/2006, fiind impuse condiții/cerințe de calificare restrictive, care conduc la restrângerea concurenței și încălcarea principiilor instituite de art. 2 din O.U.G. nr. 34/2006.

În ceea ce privește insuficiența detaliere a metodologiei de calcul al punctajului pentru factorul de evaluare „planul de management SSM”, recurenta-reclamantă, în fișa de date a achiziției, s-a limitat la a preciza că planul de management SSM se va întocmi conform cerințelor din caietul de sarcini avându-se în vedere prevederile Legii nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă, Normele metodologice nr. 1425/2006 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 319/2006, prevederile H.G. nr. 1048/2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate.

Înalta Curte reține, contrar susținerilor recurentei, că nu au fost precizate, în mod clar și detaliat, conform exigențelor art. 199 alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006, punctajul tehnic aferent acestui factor de evaluare, algoritmul de calcul și metodologia concretă de punctare a avantajelor care vor rezulta din propunerile tehnice prezentate de ofertanți.

Referitor la nerespectarea de către oferta depusă de ofertantul declarat câștigător a criteriilor de selecție prevăzute în fișa de date a achiziției, instanța de control judiciar constată că autoritatea contractantă a solicitat prezentarea unui document bancar de confirmare de fonduri, din care să rezulte existența și disponibilitatea în contul candidatului a unei sume de cel puțin 300.000 lei, sumă disponibilizată pe o perioadă de cel puțin 3 luni, cu posibilitatea prelungirii acestui termen la solicitarea autorității contractante, dacă situația o va impune. De asemenea, din documentul bancar de confirmare de fonduri, trebuia să rezulte că suma respectivă va fi folosită în scopul îndeplinirii contractului care face obiectul procedurii.

În cauză, ofertantul câștigător a fost declarată Asocierea SC I. SRL Satu Mare și SC J. SRL Satu Mare, lider al asocierii fiind SC I. SRL.

Situație neconstatată de către recurenta-reclamantă, Scrisoarea de confort din 29 septembrie 2010 prezentată de asociere a fost valabilă până la semnarea Contractului de lucrări din 18 ianuarie 2011, contrar cerinței solicitate chiar de recurentă prin fișa de date a achiziției, ca suma respectivă să fie disponibilizată pe o perioadă de cel puțin 3 luni, cu posibilitatea prelungirii acestui termen, și să poată fi folosită în scopul îndeplinirii contractului.

Prin urmare, nu pot fi reținute susținerile recurentei, în sensul că nu a solicitat plata unei sume pe parcursul derulării contractului de achiziție publică și că, la momentul semnării contractului, scrisoarea de confort din 29 septembrie 2010 era pe deplin valabilă.

Potrivit art. 36 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 925/2006, oferta este considerată inacceptabilă în cazul în care a fost depusă de un ofertant care nu îndeplinește una sau mai multe dintre cerințele de calificare stabilite în documentația de atribuire.

Astfel, acceptarea ofertei asocierii declarate câștigătoare, ofertă care nu îndeplinea cerințele de calificare, constituie o neregulă care impunea aplicarea corecției financiare.

Înalta Curte găsește neîntemeiată susținerea recurentei-reclamante că nu s-ar fi creat niciun prejudiciu altor societăți comerciale sau instituției beneficiare și nu a existat nicio contestație referitoare la procesul de achiziție, nicio societate neformulând lămuriri suplimentare pentru caietul de sarcini.

Faptul că nu a existat nicio contestație din partea unui operator economic care să se fi simțit lezat de aceste condiții sau că posibilii ofertanții nu au înțeles să-și exercite acest drept legal nu înseamnă, implicit, că abaterea nu există și că nu a fost produs niciun prejudiciu.

Potrivit Regulamentului (Curtea Europeană) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iunie 2006 de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Sociale European și Fondul de coeziune, statele membre sunt responsabile în prevenirea, detectarea și corectarea neregularităților, precum și în recuperarea sumelor plătite în mod necorespunzător. Deci, structurile de control din sistemul național de management și control al fondurilor europene au obligația de a constata neregulile apărute în utilizarea fondurilor comunitare și de cofinanțare aferente, potrivit O.U.G. nr. 66/2011.

Aprecierile recurentei referitoare la lipsa vătămării sau prejudiciului autorității, sunt eronate și nefondate, întrucât obligația de restituire sau recuperare a fondurilor Uniunii Europene există în toate cazurile în care s-au constatat nereguli, fără a fi necesară probarea existenței sau producerii unui prejudiciu.

Calificarea ca neregulă a unei abateri săvârșite în procedura de achiziție publică nu este condiționată la modul absolut de producerea efectivă a unui prejudiciu.

Noțiunea de neregulă este definită, de asemenea, în art. 2 pct. 7 din Regulamentul Comisiei Europene nr. 1083/2006, dispoziții care au aplicabilitate directă în legislația națională, ca fiind „orice încălcare a unei dispoziții a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui ofertant economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene, prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general”.

La rândul său, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în jurisprudența sa, a apreciat că „și abaterile care nu au un impact financiar precis pot afecta interesele financiare ale Uniunii (C-465/10 pct. 47), „statul fiind în măsură să solicite beneficiarului în cauză rambursarea finanțării” (C-465/10 pct. 32), regula generală fiind aceea că orice abatere trebuie să conducă la retragerea avantajului obținut prin comiterea unei nereguli (C-199/03 pct. 15), dar cu aplicarea principiului proporționalității, principiu consacrat de jurisprudența acestei curți.

În raport de cele ce preced, rezultă că aplicarea corecției financiare pentru recuperarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora nu este condiționată de existența unui prejudiciu asupra bugetului Uniunii Europene/fondurilor publice naționale, cu excepția situațiilor expres și limitativ prevăzute în anexa la ordonanța de urgență în care aplicarea corecției financiare este condiționată de existența prejudiciului. De altfel, în acest sens este și jurisprudența consolidată a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, (e.g. Deciziile nr. 2133/2015, nr. 2685/2015, nr. 3090/2015, nr. 3189/2015, nr. 1797/2016).

4.3. Soluția instanței de recurs;

Față de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, va respinge recursul formulat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. com. Turulung împotriva sentinței nr. 124 din 5 iunie 2014 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 ianuarie 2017.