ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 940/2017

Decizia nr. 940/2017 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Decizia nr. 1799 din 6 octombrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/176/2009**, s-a constatat ca fiind nul recursul formulat de reclamanții A. și B. împotriva Deciziei nr. 547 din data de 7 aprilie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Alba lulia, secția I civilă. În considerentele deciziei s-a reținut că recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv impus de art. 304 C. proc. civ. iar criticile formulate nu se circumscriu acestui cadru legal și nici nu pot fi reținute motive de ordine publică. Împotriva acestei decizii au formulat contestație în anulare contestatorii A. și B., indicând prevederile art. 317 și 318 C. proc.

civ. În dezvoltarea motivelor contestației în anulare, contestatorii au arătat că instanța de recurs ar fi trebuit să analizeze aspectul referitor la nulitatea deciziei pronunțate de instanța de apel în condițiile în care lipsa motivării hotărârii recurate ar fi trebuit să atragă nulitatea acesteia. Sunt invocate prevederile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs și se susține că sunt incidente prevederile art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., referitoare la omisiunea cercetării vreunuia din motivele de modificare sau de casare. De asemenea, se reiterează nemulțumirile contestatorilor referitoare la judecarea litigiului pe fond, exprimate și în cererea de recurs.

Analizând prioritar contestația în anulare sub aspectul admisibilității acesteia, Înalta Curte constată următoarele: Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispozițiile art. 317 C. proc. civ. (contestația în anulare obișnuită, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre irevocabilă) și ale art. 318 C. proc. civ. (contestația în anulare specială, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre a instanței de recurs). Cazurile în care poate fi promovată contestația în anulare obișnuită sunt două: când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii și când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.

Contestația în anulare specială poate fi promovată în două ipoteze: când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale și când instanța, respingând recursul ori admițându-1 numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare. În înțelesul textelor de lege menționate, care reglementează contestația în anulare, se constată că această cale extraordinară de atac poate fi primită numai în situația îndeplinirii cerințelor expres determinate. Or, în cauză, prin Decizia nr. 1799 din 6 octombrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/176/2009**, s-a constatat ca fiind nul recursul formulat de reclamanții A. și B. împotriva Deciziei nr. 547 din data de 7 aprilie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă.

În cuprinsul contestației în anulare contestatorii au afirmat că sunt incidente prevederile art. 318 alin. (1) teza a Il-a C. proc. civ., referitor la omisiunea cercetării vreunuia din motivele de modificare sau de casare, anume că instanța de recurs ar fi trebuit să analizeze, din oficiu, aspectul referitor la nulitatea deciziei pronunțate de instanța de apel, în condițiile în care lipsa motivării hotărârii recurate ar fi trebuit să atragă nulitatea acestuia. Potrivit dispozițiilor legale anterior menționate, calea de atac a contestației în anulare declarată împotriva unei hotărâri a instanței de recurs este admisibilă în cele două ipoteze expres prevăzute: când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul ori admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

Prin urmare, contestația în anulare este admisibilă doar atunci când recursul a fost respins ori admis în parte, iar nu și în cazul în care instanța a respins ori a anulat recursul în temeiul unei excepții procesuale, întrucât numai în cazul analizei pe fond a recursului este posibil să se omită analizarea unui motiv de recurs. Din economia art. 318 C. proc. civ. rezultă că dispozițiile textului legal nu sunt aplicabile atunci când instanța soluționează recursul în temeiul unei excepții, chiar dacă excepția vizează însăși condiția motivării recursului, deoarece ar presupune reanalizarea și rejudecarea acelei excepții, ceea ce excede căii extraordinare de atac a contestației în anulare.

Așa fiind, potrivit raționamentului anterior prezentat, Decizia nr. 1799 din 6 octombrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin care s-a constatat nulitatea recursului, nu poate forma obiect al contestației în anulare pentru motivul invocat de contestatori. Pentru argumentele mai sus arătate, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorii A. și B. În temeiul dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., contestatorii vor fi obligați la plata sumei de 2.380 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimații C. și D., reprezentând onorariu de avocat, conform dovezilor de la filele 90 și 91 din dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorii A. și B. împotriva Deciziei 1799 din data de 6 octombrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. x/176/2009**. Obligă pe contestatorii A. și B. la plata sumei de 2.380 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimații C. și D. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 iunie 2017.