ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 940/2017

Decizia

nr. 940/2017

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin Decizia nr. 1799 din 6 octombrie 2016, pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție,

secția I

civilă, în Dosarul nr. x/176/2009**, s-a constatat ca fiind nul recursul

formulat de reclamanții A. și B. împotriva Deciziei nr. 547 din data

de 7 aprilie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Alba lulia,

secția I civilă.

În considerentele deciziei s-a reținut

că recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv impus de art.

304 C. proc. civ. iar criticile formulate nu se circumscriu acestui cadru legal

și nici nu pot fi reținute motive de ordine publică.

Împotriva acestei decizii au formulat

contestație în anulare contestatorii A. și B.,

indicând

prevederile art. 317 și 318 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor contestației în

anulare, contestatorii au arătat că instanța de recurs ar fi

trebuit să analizeze aspectul referitor la nulitatea deciziei

pronunțate de instanța de apel în condițiile în care lipsa

motivării hotărârii recurate ar fi trebuit să atragă

nulitatea acesteia.

Sunt invocate prevederile art. 306 alin.

(2) C. proc. civ., potrivit cărora motivele de ordine publică pot fi

invocate și din oficiu de instanța de recurs și se susține

că sunt incidente prevederile art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.,

referitoare la omisiunea cercetării vreunuia din motivele de modificare

sau de casare.

De asemenea, se reiterează nemulțumirile

contestatorilor referitoare la judecarea litigiului pe fond, exprimate și

în cererea de recurs.

Analizând prioritar contestația în anulare

sub aspectul admisibilității acesteia, Înalta Curte constată

următoarele:

Contestația în anulare este o cale

extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată doar

pentru ipotezele expres determinate prin dispozițiile art. 317 C. proc.

civ. (contestația în anulare obișnuită, al cărei obiect

poate fi numai o hotărâre irevocabilă) și ale art. 318 C. proc.

civ. (contestația în anulare specială, al cărei obiect poate fi

numai o hotărâre a instanței de recurs).

Cazurile în care poate fi promovată

contestația în anulare obișnuită sunt două: când procedura

de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost

îndeplinită potrivit cu cerințele legii și când hotărârea a

fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică

privitoare la competență.

Contestația în anulare specială poate

fi promovată în două ipoteze: când dezlegarea dată recursului

este rezultatul unei greșeli materiale și când instanța,

respingând recursul ori admițându-1 numai în parte, a omis din

greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.

În înțelesul textelor de lege

menționate, care reglementează contestația în anulare, se

constată că această cale extraordinară de atac poate fi

primită numai în situația îndeplinirii cerințelor expres

determinate.

Or, în cauză, prin Decizia nr. 1799 din 6

octombrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/176/2009**, s-a

constatat ca fiind nul recursul formulat de reclamanții A. și B.

împotriva Deciziei nr. 547 din data de 7 aprilie 2016, pronunțată de

Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă.

În cuprinsul contestației în anulare contestatorii

au afirmat că sunt incidente prevederile art. 318 alin. (1) teza a Il-a C.

proc. civ., referitor la omisiunea cercetării vreunuia din motivele de

modificare sau de casare, anume că instanța de recurs ar fi trebuit

să analizeze, din oficiu, aspectul referitor la nulitatea deciziei

pronunțate de instanța de apel, în condițiile în care lipsa

motivării hotărârii recurate ar fi trebuit să atragă

nulitatea acestuia.

Potrivit dispozițiilor legale anterior

menționate, calea de atac a contestației în anulare declarată

împotriva unei hotărâri a instanței de recurs este admisibilă în

cele două ipoteze expres prevăzute: când dezlegarea dată

recursului este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând

recursul ori admițându-l numai în parte, a omis din greșeală

să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

Prin urmare, contestația în anulare este

admisibilă doar atunci când recursul a fost respins ori admis în parte, iar

nu și în cazul în care instanța a respins ori a anulat recursul în

temeiul unei excepții procesuale, întrucât numai în cazul analizei pe fond

a recursului este posibil să se omită analizarea unui motiv de

recurs.

Din economia art. 318 C. proc. civ.

rezultă că dispozițiile textului legal nu sunt aplicabile atunci

când instanța soluționează recursul în temeiul unei

excepții, chiar dacă excepția vizează însăși

condiția motivării recursului, deoarece ar presupune reanalizarea

și rejudecarea acelei excepții, ceea ce excede căii

extraordinare de atac a contestației în anulare.

Așa fiind, potrivit raționamentului

anterior prezentat, Decizia nr. 1799 din 6 octombrie 2016, pronunțată

de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I

civilă, prin care s-a constatat nulitatea recursului, nu poate forma

obiect al contestației în anulare pentru motivul invocat de contestatori.

Pentru argumentele mai sus arătate, Înalta

Curte urmează să respingă, ca inadmisibilă,

contestația în anulare formulată de contestatorii A. și B.

În temeiul dispozițiilor art. 274 alin. (1)

C. proc. civ., contestatorii vor fi obligați la plata sumei de 2.380 lei,

cu titlu de cheltuieli de

judecată

către intimații C. și D., reprezentând onorariu de avocat,

conform dovezilor de la filele 90 și 91 din dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în

anulare formulată de contestatorii A. și B. împotriva Deciziei 1799

din data de 6 octombrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. x/176/2009**.

Obligă pe contestatorii A. și B. la

plata sumei de 2.380 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către

intimații C. și D.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 iunie 2017.