ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2271/2016
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2271/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 2271/2016
Asupra cauzei
de față, constată următoarele:
Prin
încheierea din data de 31 august 2016 pronunțată în Dosarul nr. x/95/2015**,
Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a respins contestația
privind tergiversarea procesului, formulată de A., ca inadmisibilă.
Pentru a se
pronunța astfel, curtea de apel a reținut că Dosarul nr. x/95/2015**,
având ca obiect apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței
civile nr. 344 din 05 noiembrie 2015 pronunțată de Tribunalul Gorj a
fost soluționat de către instanța de apel la primul termen de
judecată acordat în cauză, prin decizia civilă nr. 1581 din 09
martie 2016.
În aceste
condiții, instanța a constatat că dosarul cu privire la care a
fost formulată contestație privind tergiversarea procesului a fost
soluționat la data de 09 martie 2016, anterior înregistrării contestației
privind tergiversarea procesului - 22 iulie 2016.
Împotriva acestei
încheieri din 31 august 2016, A. a formulat plângere, în temeiul dispozițiilor
art. 524 alin. (5) C. proc. civ.
Prin
încheierea nr. 1715 din data de 29 septembrie 2016, pronunțată în Dosarul
nr. x/1/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I
civilă, a respins plângerea formulată de petentul A. împotriva
încheierii de respingere a contestației privind tergiversarea procesului,
pronunțată la data de 31 august 2016 de Curtea de Apel Craiova, secția
I civilă, în Dosarul nr. x/95/2015**.
Pentru a
adopta această soluție, Înalta Curte de Casație și Justiție,
secția I civilă, a avut în vedere următoarele considerente:
Art. 522 C.
proc. civ. reglementează posibilitatea formulării de către
oricare din părți, precum și de către procurorul care
participă la ședință, a unei contestații prin care,
invocând încălcarea dreptului la soluționarea procesului într-un
termen optim și previzibil, să se solicite luarea măsurilor
legale pentru ca această situație să fie înlăturată.
La alin. (2)
al articolului menționat sunt prevăzute cazurile în care poate fi
făcută respectiva contestație, motivele vizând atât culpa instanței,
cât și atitudinea ei față de neglijența sau abuzul părților,
a altor participanți în proces, ori a terților propriu-ziși,
care aveau obligații legale sau judiciare.
Ceea ce
caracterizează toate cazurile prevăzute de art. 522 C. proc. civ.
este pasivitatea instanței de judecată, care are mijloacele necesare
pentru corijarea conduitelor necorespunzătoare și nu le
folosește, sau, mai grav, nesocotește ea însăși dispozițiile
legale care-i impun o anumită conduită.
În acest
context, contestația la tergiversarea procesului reprezintă un
remediu oferit de normele de procedură, care are aplicabilitate în situațiile
în care chiar instanța cauzează amânarea nejustificată sau nu
dispune măsurile necesare pentru asigurarea soluționării
procesului într-un termen rezonabil,
În speță,
Dosarul nr. x/95/2015**, având ca obiect apelul formulat de reclamantul A.
împotriva sentinței civile nr. 344 din 05 noiembrie 2015 pronunțată
de Tribunalul Gorj a fost soluționat de către instanța de apel
la primul termen de judecată acordat în cauză, prin decizia
civilă nr. 1581 din 09 martie 2016, anterior înregistrării contestației
privind tergiversarea procesului - 22 iulie 2016.
Astfel,
Înalta Curte a constatat că, în mod legal, curtea de apel a apreciat prin
încheierea atacată că în cauză nu este vorba de vreo
tergiversare a procesului, atât timp cât contestația privind tergiversarea
procesului presupune existența unui dosar în curs de soluționare.
Totodată,
Înalta Curte a avut în vedere la pronunțarea soluției că instanța
de apel a fixat primul termen de judecată al apelului după epuizarea
procedurii prealabile obligatorii, în raport de condica ședințelor de
judecată și ținând cont de gradul de încărcare cu cauze al
instanței pe ședințele de judecată.
De asemenea,
Înalta Curte a constatat că în cauză nu a fost invocat de către
contestator niciunul din motivele contestației privind tergiversarea
procesului, expres prevăzute de legiuitor prin dispozițiile alin. (2)
al art. 522 C. proc. civ.
La data de 10
octombrie 2016, petentul A. a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație
și Justiție, secția I civilă, calea de atac intitulată
„cerere de/în anulare act procedural”, îndreptată împotriva încheierii nr.
1715 din data de 29 septembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de
Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/1/2016,
solicitând anularea acestei încheieri.
Examinând cu
prioritate excepția inadmisibilității căii de atac
intitulată „cerere de/în anulare act procedural”, Înalta Curte reține
următoarele:
Petentul A. a
atacat prin „cerere de/în anulare act procedural” încheierea nr. 1715 din data
de 29 septembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație
și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/1/2016, prin
care a fost respinsă plângerea formulată împotriva încheierii de
respingere a contestației privind tergiversarea procesului, pronunțată
la data de 31 august 2016 de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă,
în Dosarul nr. x/95/2015**.
Prevederile
art. 525 alin. (1) C. proc. civ. dispun în sensul că: „Instanța va
soluționa plângerea în termen de 10 zile de la primirea dosarului, în
complet format din 3 judecători. Judecata se face fără citarea
părților, printr-o hotărâre care nu este supusă niciunei
căi de atac, ce trebuie motivată în termen de 5 zile de la pronunțare”.
O
hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte
căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte,
căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești nu pot
exista în afara legii.
Regula are
valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din
Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii
judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că
exercitarea însăși a acestora trebuie să se realizeze în condițiile
legii.
De asemenea,
dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., ce reglementează
principiul legalității căilor de atac prevăd că:
„Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de
atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de
aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei. ”
Regula
privind legalitatea căilor de atac presupune că o hotărâre
judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac
prevăzute de lege, în afara căilor de atac legale neputând fi
folosite alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau
retractarea unei hotărâri judecătorești.
În
același sens sunt și dispozițiile art. 129 din Constituția
României care consacră principiul constituțional constând în faptul
că mijloacele procesuale de atac privind o hotărâre
judecătorească sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea
acestora se realizează în condițiile legii.
Față
de aceste considerente rezultă că, în ipoteza în care partea
exercită o cale de atac neprevăzută de lege, este incidentă
excepția inadmisibilității acesteia în raport de dispozițiile
art. 457 alin. (1) C. proc. civ., în măsura în care aceasta nu poate fi
calificată prin aplicarea dispozițiilor art. 152 raportat la art. 22
alin. (4) C. proc. civ.
Din
această perspectivă, cum împotriva încheierii nr. 1715 din data de 29
septembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și
Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/1/2016, petentul A.
a formulat calea de atac intitulată „cerere de/în anulare act procedural”,
neprevăzută însă de dispozițiile legale ce
reglementează căile de atac care pot fi exercitate împotriva
hotărârilor judecătorești, Înalta Curte, în raport de dispozițiile
art. 457 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art 525 alin. (1) din
același act normativ, urmează a respinge cererea petentului, ca
inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E
Respinge
calea de atac intitulată „cerere de/în anulare act procedural”,
formulată de petentul A., îndreptată împotriva încheierii nr. 1715
din data de 29 septembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație
și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/1/2016, ca
inadmisibilă.
Fără
cale de atac.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi, 18 noiembrie 2016.