SECȚIUNEA 2 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL ED. TURCIA (solicitarea nr. 43/02) HOTĂRÂREA STRASBURG 20 mai 2008 DEFINITIVF 20/08/2008 Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Edip Uslu c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, președinte, Antonella Mularoni, R Dragoljub Popović, András Sajó, judecători, și de Françoise Elens-Passos, graffière adjuncte de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 29 aprilie 2008, înmânarea hotărârii că aici, adoptat la această dată procedural La originea cauza se află o cerere (n 43/02) îndreptată împotriva Republicii Turcia și din care domnul Edip Uslu ( La 7 noiembrie 2001, în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( La 16 aprilie 2007, Curtea a decis să comunice cererea guvernului. În conformitate cu prevederile articolului 29 alineatul (3), Curtea a decis că va fi examinată în același timp admisibilitatea și temeinicia cauzei. ÎN FAVOAREA CIRCONSTANCES DE LA L , situat la Hatay. Acolo a fost construită o vilă pe două etaje. La 4 iulie 1995, pe baza Legii privind coasta, Trezoreria publică a intentat o acțiune în anulare a titlului de proprietate al reclamantului. Prin hotărârea din 16 decembrie 1999, Tribunalul de Mare Instanță din Samanda a anulat titlul de proprietate al reclamantului pe motiv că parcela era situată pe coasta maritimă. Prin hotărârea din 3 octombrie 2000, Curtea de Casație a confirmat hotărârea atacată. Prin hotărârea din 30 aprilie 2001, notificată reclamantului la 6 iunie 2001, Curtea de Casație a respins acțiunea în rectificarea hotărârii. 10. La 28 septembrie 2001, reclamantul a introdus o acțiune în constatarea valorii bunului, al cărei titlu de proprietate fusese anulat. În aceeași zi, Tribunalul de Mare Instanță din Samanda a primit cererea sa. 11. La 2 octombrie 2001, reclamantul a prezentat instanței un raport de competență. Valoarea bunului său, a clădirilor și a arborilor plantați, inclusiv a fost estimată la 79 228 135 Aproximativ 56 281 de euro (EUR). II. DREPTUL INTERN PERTINENT 12. Dreptul intern relevant este descris în hotărârea N.A. și în alte cauze c. Turcia 37451/97, § 30 CEDH 2005 .... ÎN DREPTUL LA VIOLAȚIA ALOCATĂ ARTICOLULUI 1 DIN PROTOCOLUL nr. 13. Reclamantul se plânge că a fost privat de proprietatea sa în beneficiul Trezoreriei publice fără a fi fost despăgubit în conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 1, astfel de formulare Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietății sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. 14. Guvernul ridică o excepție de la neobosirea căilor de atac interne. Acesta susține că reclamantul ar putea intenta o acțiune cu titlu de prejudiciu pentru anularea titlului său de proprietate în temeiul articolului 125 din Constituție sau al articolelor relevante din Codul de procedură administrativă sau din Codul civil. Guvernul susține, de asemenea, că persoana în cauză ar fi trebuit să-și depună cererea în termen de șase luni de la data la care a fost anulat titlul de proprietate. 16. Reclamantul contestă aceste argumente. 17. În ceea ce privește primul aspect al excepției, Curtea amintește că a respins deja un argument similar în cauzele Dobusöz și Aslan c. Turcia 1262/02, § 22 Comisia nu a primit niciun motiv de derogare de la concluzia sa anterioară. În ceea ce privește excepia de la termenul de șase luni, Curtea arată că procedura referitoare la anularea titlului de proprietate al reclamantului se încheie prin hotărârea Curții de Casație din 30 aprilie 2001, care a fost notificată reclamantului la 6 iunie 2001, și că cererea a fost introdusă la 7 noiembrie 2001, fie în termenul de șase luni prevăzut la art. 35 alineatul (1) din Convenie. 18. Curtea constată că respondența nu este în mod vădit nefondată în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Curtea constată, de asemenea, că aceasta nu se confruntă cu niciun alt motiv d În sensul celei de a doua teze a primului paragraf din Protocolul 20, Curtea reamintește că a examinat deja un spătar identic cu cel prezentat de reclamant și că a concluzionat încălcarea art. 1 din Protocolul nr. (1) Într-adevăr, aceasta a afirmat că, fără plata unei sume rezonabile în raport cu valoarea bunurilor, privarea de proprietate constituie în mod normal o încălcare excesivă și că o absență totală a despăgubirii nu poate fi justificată pe teren la art. 1 din Protocolul nr 1 decât în circumstanțe excepționale (N.A. și altele, menționate anterior, § 41 43. În speță, reclamantul nu a primit nicio despăgubire din cauza transferului de proprietate asupra bunurilor sale către Trezoreria publică. Curtea constată că nu există niciun fapt sau argument convingător care să conducă la o concluzie diferită în speță (N.A. și altele, citată anterior, ê 42). 21. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se șteargă că nu este posibil ca consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Pagubă 23. Pe baza raportului din 2 octombrie 2001, reclamantul solicită 56 300 EUR pentru prejudiciul material și 15 000 USD pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 24. Guvernul contestă aceste pretenții. 25. În fapt, Curtea constată că aceaceasta este absența unei acțiuni adecvate și nu o ilegalitate intrinsecă a controlului asupra terenului care a fost la originea încălcării constatate la unghiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 (scordino c. Italia (n [GC], n 36813/97, §§ 255 și următoarele, CEDH 2006 .... 26). Având în vedere aceste elemente și informațiile de care dispune în ceea ce privește prețul laminării și al terenurilor în litigiu descrise mai sus, Curtea, hotărând în mod echitabil, consideră că este rezonabil să se acorde reclamantului daune materiale de 50 000 EUR pentru teren și o vilă cu două etaje. 27. În circumstanțele cazului, Comisia consideră, de asemenea, că constatarea încălcării constituie în sine o satisfacție echitabilă suficientă pentru prejudiciul moral. Taxa și cheltuielile de judecată 28. Reclamantul solicită, de asemenea, 128,62 de noi cărți turcești (YTL) pentru costurile de traducere (aproximativ 70 EUR) și 559 658 000 YTL (aproximativ 922 EUR) pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața instanțelor interne. Acesta prezintă copii ale înscrisurilor în sprijinul cererii sale. 29. Guvernul contestă aceste pretenții. 30. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale de judecată decât în măsura în care sunt stabilite realitatea lor, necesitatea lor și caracterul rezonabil al ratei lor. În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă suma de 992 EUR toate costurile și acordul reclamantului. Interese moratorii 31. Curtea consideră că este adecvat să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii dobânzii la facilitatea de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PE ACESURI, CURȚIA, ÎN L faptul că constatarea unei încălcări oferă în sine o satisfacție echitabilă suficientă pentru prejudiciul moral suferit de reclamant afirmă că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din convenție, următoarele sume care urmează să fie convertite în cărți turce noi la rata aplicabilă la data regulamentului: 000 EUR (50 de mii de euro), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune materiale (ii. 992 EUR (998 de euro), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către solicitant, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptată în limba franceză, apoi comunicată în scris la 20 mai 2008, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Françoise Elens-Passos Françoise Tulkens Grefier Adjunct Președinte
DEUXIÈME SECTION
EDİP USLU c. TURQUIE
(Requête n
o
43/02)
ARRÊT
20 mai 2008
20/08/2008
Cet arrêt peut subir des retouches de forme.
En l’affaire Edip Uslu c. Turquie,
La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant en une chambre composée de
:
Françoise Tulkens,
présidente,
Antonella Mularoni,
Rıza Türmen,
Vladimiro Zagrebelsky,
Danutė Jočienė,
Dragoljub Popović,
András Sajó,
juges,
et de Françoise Elens-Passos,
greffière adjointe de section
,
Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 29 avril 2008,
Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date
:
1.
A l’origine de l’affaire se trouve une requête (n
o
43/02) dirigée contre la République de Turquie et dont M. Edip Uslu («
le requérant
») a saisi la Cour le 7 novembre 2001 en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des Libertés fondamentales («
la Convention
»).
2.
Le requérant est représenté par M
e
Z.
Ișık, avocat à Hatay. Le gouvernement turc («
le Gouvernement
») est représenté par son agent.
3.
Le 16 avril 2007, la Cour a décidé de communiquer la requête au Gouvernement. Se prévalant des dispositions de l’article 29 § 3, elle a décidé que seraient examinés en même temps la recevabilité et le bien-fondé de l’affaire.
I.
4.
Le requérant est né en 1949 et réside à Hatay.
5.
Le requérant était le propriétaire de la parcelle n
o
1231, d’une superficie de 468
m
2
, située à Hatay. Il y avait construit une villa sur deux étages.
6.
Le 4 juillet 1995, sur le fondement de la loi sur le littoral, le Trésor public intenta une action en annulation du titre de propriété du requérant.
7.
Par un jugement du 16 décembre 1999, le tribunal de grande instance de Samandağ annula le titre de propriété du requérant au motif que la parcelle était située sur le littoral maritime.
8.
Par un arrêt du 3 octobre 2000, la Cour de cassation confirma le jugement attaqué.
9.
Par un arrêt du 30 avril 2001, notifié au requérant le 6 juin 2001, la Cour de cassation rejeta le recours en rectification de l’arrêt.
10.
Le 28 septembre 2001, le requérant introduisit une action en constatation de la valeur du bien, dont le titre de propriété avait été annulé. Le même jour, le tribunal de grande instance de Samandağ accueillit sa demande.
11.
Le 2 octobre 2001, le requérant présenta un rapport d’expertise au tribunal. La valeur de son bien, bâtiment et arbres plantés inclus, y était estimée à 79
228
135
000 livres turques (TRL), équivalant à environ 56
281
euros (EUR).
II.
12.
Le droit interne pertinent est décrit dans l’arrêt
N.A. et autres c.
Turquie
(n
o
‑
...).
I.
SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE 1 DU PROTOCOLE N
o
1
13.
Le requérant se plaint qu’il a été privé de son bien au profit du Trésor public sans avoir été indemnisé conformément à l’article
1 du Protocole n
o
1, ainsi libellé
:
«
Toute personne physique ou morale a droit au respect de ses biens. Nul ne peut être privé de sa propriété que pour cause d’utilité publique et dans les conditions prévues par la loi et les principes généraux du droit international.
Les dispositions précédentes ne portent pas atteinte au droit que possèdent les États de mettre en vigueur les lois qu’ils jugent nécessaires pour réglementer l’usage des biens conformément à l’intérêt général ou pour assurer le paiement des impôts ou d’autres contributions ou des amendes.
»
14.
Le Gouvernement s’oppose à cette thèse.
A.
Sur la recevabilité
15.
Le Gouvernement soulève une exception tirée du non-épuisement des voies de recours internes. Il soutient que le requérant pouvait intenter une action au titre du dommage pour l’annulation de son titre de propriété sur le fondement de l’article 125 de la Constitution ou des articles pertinents du code de procédure administrative ou du code civil.
Le Gouvernement soutient également que l’intéressé aurait dû introduire sa requête dans le délai de six mois à partir de la date à laquelle son titre de propriété a été annulé.
16.
Le requérant conteste ces arguments.
17.
S’agissant de la première branche de l’exception, la Cour rappelle qu’elle a déjà rejeté un argument semblable dans les affaires
Doğrusöz et Aslan c. Turquie
(n
o
1262/02, §§ 22
‑
23, 30 mai 2006) et
Kadayıfçı et autres c. Turquie
(n
os
16480/03, 16486/03 et 28128/03, §
33, 17
juillet 2007). Elle n’aperçoit aucun motif de déroger à sa précédente conclusion.
Pour ce qui est de l’exception tirée du délai de six mois, la Cour relève que la procédure relative à l’annulation du titre de propriété du requérant s’est terminée par l’arrêt de la Cour de cassation du 30 avril 2001, lequel a été notifié au requérant le 6 juin 2001, et que la requête a été introduite le 7
novembre 2001, soit dans le délai de six mois prévu à l’article 35 § 1 de la Convention.
18.
La Cour constate que la requête n’est pas manifestement mal fondée au sens de l’article 35 § 3 de la Convention. Elle relève par ailleurs que celle-ci ne se heurte à aucun autre motif d’irrecevabilité. Il convient donc de la déclarer recevable.
B.
Sur le fond
19.
En l’occurrence, la Cour constate que l’ingérence dans le droit du requérant au respect de ses biens s’analyse en une «
privation
» de propriété au sens de la seconde phrase du premier alinéa de l’article 1 du Protocole
n
o
1.
20.
La Cour rappelle avoir déjà examiné un grief identique à celui présenté par le requérant et avoir conclu à la violation de l’article 1 du Protocole n
o
1.En effet, elle a dit que, sans le versement d’une somme raisonnablement en rapport avec la valeur du bien, une privation de propriété constitue normalement une atteinte excessive, et qu’une absence totale d’indemnisation ne saurait se justifier sur le terrain de l’article 1 du Protocole n
o
1 que dans des circonstances exceptionnelles (
N.A. et autres
, précité, §§ 41
‑
43). En l’espèce, le requérant n’a reçu aucune indemnisation en raison du transfert de propriété de son bien au Trésor public. La Cour constate que le Gouvernement n’a fourni aucun fait ni argument convaincant pouvant mener à une conclusion différente en l’espèce (
N.A. et autres
, précité, § 42).
21.
Partant, il y a eu violation de l’article 1 du Protocole n
o
1.
II.
SUR L’APPLICATION DE L’ARTICLE 41 DE LA CONVENTION
22.
Aux termes de l
’
article 41 de la Convention,
«
Si la Cour déclare qu’il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d’effacer qu’imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s’il y a lieu, une satisfaction équitable.
»
A.
Dommage
23.
Sur le fondement du rapport d’expert du 2 octobre 2001, le requérant réclame 56
300 EUR au titre du préjudice matériel et 15
000 dollars américains (USD) pour le dommage moral qu’il aurait subi.
24.
Le Gouvernement conteste ces prétentions.
25.
En l’occurrence, la Cour constate que c’est l’absence d’une indemnité adéquate et non une illégalité intrinsèque de la mainmise sur le terrain qui a été à l’origine de la violation constatée sous l’angle de l’article
1 du Protocole n
o
1 (
Scordino
c. Italie (n
o
1)
[GC], n
o
36813/97, §§
255 et suivants, CEDH 2006
‑
....).
26.
Compte tenu de ces éléments et des informations dont elle dispose quant au prix de l’immobilier et à celui des terrains litigieux décrits ci-dessus, la Cour, statuant en équité, estime raisonnable d’accorder au requérant pour dommage matériel 50
000 EUR pour le terrain et une villa à deux étages.
27.
Dans les circonstances de l’espèce, elle estime par ailleurs que le constat de violation constitue en soi une satisfaction équitable suffisante pour le dommage moral.
B.
Frais et dépens
28.
Le requérant demande également 128,62 nouvelles livres turques (YTL) pour les frais de traduction (soit environ 70 EUR) ainsi que 559
658
000 YTL (soit environ 922 EUR) pour les frais et dépens encourus devant les juridictions internes. Il présente copie des justificatifs à l’appui de sa demande.
29.
Le Gouvernement conteste ces prétentions.
30.
Selon la jurisprudence de la Cour, un requérant ne peut obtenir le remboursement de ses frais et dépens que dans la mesure où se trouvent établis leur réalité, leur nécessité et le caractère raisonnable de leur taux. En l’espèce et compte tenu des éléments en sa possession et des critères susmentionnés, la Cour estime raisonnable la somme de 992 EUR tous frais confondus et l’accorde au requérant.
C.
Intérêts moratoires
31.
La Cour juge approprié de calquer le taux des intérêts moratoires sur le taux d’intérêt de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne majoré de trois points de pourcentage.
1.
Déclare
la requête recevable
;
2.
Dit
qu’il y a eu violation de l’article 1 du Protocole n
o
1
;
3.
Dit
que le constat d’une violation fournit en soi une satisfaction équitable suffisante pour le dommage moral subi par le requérant
;
4.
Dit
a)
que l
’
État défendeur doit verser au requérant, dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt sera devenu définitif conformément à l’article
44
§
2 de la Convention, les sommes suivantes, à convertir en nouvelles livres turques au taux applicable à la date du règlement:
i.
50
000 EUR (cinquante mille euros), plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt, pour dommage matériel
;
ii.
992 EUR (neuf cent quatre-vingt-douze euros), plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt par le requérant, pour frais et dépens
;
b)
qu’à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement, ces montants seront à majorer d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage
;
5.
Rejette
la demande de satisfaction équitable pour le surplus.
Fait en français, puis communiqué par écrit le 20 mai 2008, en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement.
Françoise Elens-Passos
Françoise Tulkens
Greffière adjointe
Présidente