ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1138/2017

Decizia nr. 1138/2017

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 799/A din 31 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a fost admis apelul declarat de apelanții - reclamanți A. și B. împotriva sentinței civile nr. 977 din 01 septembrie 2015, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât Statul Român, prin C., reprezentat prin D. Craiova; a fost schimbată, în tot, sentința apelată, în sensul că a fost admisă, în parte, cererea de chemare în judecată, iar pârâtul a fost obligat la plata către fiecare reclamant a sumei de 150.000 lei cu titlul de daune morale; de asemenea, a fost obligat pârâtul la plata către reclamantul B. a sumei de 7.500 euro (în echivalentul în lei la data plății) și către reclamantul A. a sumei de 1.500 euro (în echivalentul în lei la data plății), cu titlul de daune materiale.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs recurenții - reclamanți A. și B. și recurentul - pârât Statul Român, prin C., reprezentat prin D. Craiova; recursurile au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 30 martie 2017.

În raport de prevederile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ. cu referire la art. 499 teza finală din același cod, Înalta Curte urmează a analiza cu prioritate admisibilitatea recursului, față de care constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta,indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât pe cele expres prevăzute de lege.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României, republicată, prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Conform dispozițiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ. “hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului”.

Art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. stipulează că „în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului”.

Potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 62/2015 și ale O.U.G. nr. 95/2016, termenul prevăzut de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 2/2013 a fost prorogat succesiv până la data de 01 ianuarie 2019.

Prin urmare, pentru litigiile având ca obiect cereri privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, noua reglementare a instituit doar două grade de jurisdicție, respectiv fond și apel.

De asemenea,

prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Obiectul prezentului dosar îl reprezintă cererea prin care reclamanții A. și B. au solicitat obligarea pârâtului Statul Roman, prin C., reprezentat de E. Vâlcea,la plata daunelor materiale și morale, reprezentând despăgubiri pentru repararea prejudiciului cauzat prin erori judiciare.

Astfel, în considerentele deciziei atacate, la pag. 35 alin. (3) s-a menționat că:“după cum a reținut și prima instanță, rezultă în mod cert caracterul nelegal al arestării preventive al apelanților-reclamanți în raport de prevederile art. 504 din C. proc. pen. de la 1968 dat fiind faptul că prin sentința penală nr. 97 din 07 august 2013 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în Dosarul nr. x/90/2012 rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 118 din 13 martie 2014 a Curții de Apel Pitești, apelanții - reclamanți au fost achitați după o perioadă de arestare preventivă în perioada 10 septembrie 2012-07 august 2013 de 333 de zile, (respectiv apelantul reclamant A. în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., în legătură cu infracțiunile de tentativă la omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 C. pen. rap. al art. 174 C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și art. 176 lit. b) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. și lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. instanța penală reținând în mod definitiv, că faptele pentru care a fost reținut, arestat preventiv și apoi trimis în judecată, nu au fost săvârșite de către inculpat, iar apelantul - reclamant B. în baza art. 11 pct. 2 lit. a) cu aplicarea art. 10 lit. e) C. proc. pen. și art. 44 C. pen., în legătură cu infracțiunile de tentativă la omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și art. 176 lit. b) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. și lovire sau alte violențe, prevăzută art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., reținându-se că există o cauză care înlătură caracterul penal al faptelor, și anume, legitima apărare)”.

Față de temeiul de drept al cererii de chemare în judecată și de considerentele instanței de apel Înalta Curte reține că prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au solicitat repararea unor prejudicii cauzate de erori judiciare.

Astfel cererea de chemare în judecată a fost întemeiată în drept pe următoarele dispoziții legale: art. 538-540 C. proc. pen. aprobat prin Legea nr. 135/2010, art. 1349 C. civ. aprobat prin Legea nr. 287/2009 și art. 192 și următoarele C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010.

Aceste dispoziții reglementează dreptul la repararea pagubei în caz de eroare judiciară, respectiv în cazul privării nelegale de libertate, precum și felul și întinderea reparației, răspunderea civilă delictuală și dreptul de a sesiza instanța civilă cu cererea de chemare în judecată.

Atât tribunalul, cât și curtea de apel, au apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 504 C. proc. pen. de la 1968.

Instanța de apel, admițând apelul declarat de apelanții-reclamanți a examinat întrunirea cerințelor răspunderii civile delictuale pentru privarea nelegală de libertate.

Prin urmare, nu se poate aprecia că cererea de chemare în judecată a avut temeiuri de drept distincte care ar permite din perspectiva răspunderii delictuale reglementate de art. 1349 C. civ. aprobat prin Legea nr. 287/2009 exercitarea căii de atac a recursului, deoarece dispozițiile art. 504 C. proc. pen. anterior instituie reguli speciale, derogatorii de la dreptul comun în materia reparării prejudiciului cauzat prin privarea nelegală de libertate, care se aplică cu prioritate.

În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 495 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge

recursurile

formulate de recurenții-reclamanți B. și A. și de recurentul-pârât Statul Român, prin C., împotriva Deciziei nr. 799/A din 31 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, ca inadmisibile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulate de recurenții-reclamanți B. și A. și de recurentul-pârât Statul Român, prin C., împotriva Deciziei nr. 799/A din 31 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, ca inadmisibile.

Decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 iunie 2017.