ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1123/2017

Decizia nr. 1123/2017 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1855 din 27 noiembrie 2015 a Judecătoriei Vișeul de Sus, pronunțată în Dosarul nr. x/336/2015, a fost admisă acțiunea exercitată de reclamanții A. și B. împotriva pârâților C. și D., pârâții fiind obligați să le lase reclamanților în liniștită posesie terenul în suprafață de 1250 mp, de natură fânețe, situat în locul numit „x", com. Moisei, jud. Maramureș și să le plătească reclamanților cheltuieli de judecată în sumă de 1.055 lei. Prin Decizia civilă nr. 257 din 5 mai 2016 a Tribunalului Maramureș, apelul pârâtul a fost respins ca nefondat, acesta fiind obligat la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.000 lei.

Prin Decizia civilă nr. 330 din 14 octombrie 2016 a Curții de Apel Cluj, recursul pârâtului a fost respins, ca inadmisibil. Împotriva acestei decizii, a formulat contestație în anulare pârâtul C., solicitând anularea ei, rejudecarea cauzei și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea contestației în anulare, contestatorul a arătat că nu a fost legal citat la ultimul său domiciliu în tot cursul procesului. Prin Decizia civilă nr. 372/R din 8 decembrie 2016 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, s-a respins contestația în anulare declarată de C. împotriva Deciziei civile nr. 330 din 14 octombrie 2016 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în Dosar nr. x/336/2016. Decizia pronunțată de curtea de apel este definitivă.

Împotriva acestei decizii a declarat „apel" pârâtul C., calea de atac fiind calificată drept recurs de către Curtea de Apel Cluj, astfel cum rezultă din adresa de înaintare a dosarului, aflată la fila 7 dosar. La data de 2 martie 2017 pârâta D. a formulat o cerere intitulată „cerere de intervenție", arătând că litigiul nu a fost soluționat cu obiectivitate, nefiind cercetate probele dosarului, cauza s-a soluționat în lipsa sa și a recurentului și că au fost lipsiți de apărare. În temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., după efectuarea procedurilor de comunicare, instanța a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport reținându-se că decizia atacată nu este suspus căii de atac a recursului.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) C. proc. civ. a fost analizat în complet de filtru, fiind comunicat părților în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același cod, părțile litigante nedepunând puncte de vedere la raport. Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac la data de 22 iunie 2017, fără citarea părților. Analizând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția de inadmisibilitate, reținută prin raportul întocmit în cauză, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 508 alin. (4) C. proc. civ., hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată.

Hotărârea atacată cu contestație în anulare - Decizia civilă nr. 330 din 14 octombrie 2016 a Curții de Apel Cluj - este o hotărâre definitivă, pronunțată în soluționarea unui recurs într-o cauză având ca obiect o acțiune posesorie, hotărâre ce nu este supusă recursului. Astfel, potrivit art. 483 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului. Art. 1004 alin. (3) C. proc. civ., prevede în mod expres că hotărârea dată asupra cererii posesorii este supusă numai apelului. Față de dispozițiile legale anterior menționate, Decizia nr. 372/R din 8 decembrie 2016 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, ce face obiectul căii de atac din prezenta cauză, nu este supusă recursului întrucât nici decizia atacată cu contestație în anulare nu este susceptibilă de recurs.

Principiul legalității căilor de atac, înscris în art. 457 C. proc. civ., presupune că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac reglementate expres de lege. În afară de căile de atac pe care legea le prevede nu pot fi folosite alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești, regula având valoare de principiu constituțional în raport de prevederile art. 129 din Constituție. În consecință, decizia atacată nu mai poate fi supusă controlului judecătoresc, prin exercitarea căii extraordinare a recursului. Așa fiind, pentru considerentele prezentate, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.

În ceea ce privește cererea intitulată „cerere de intervenție'' formulată de pârâta D., având în vedere că prezenta cauză a fost soluționată în procedura de filtru, recursul fiind respins ca inadmisibil, instanța nu se va pronunța cu privire la calificarea acesteia, câtă vreme analiza sa se face numai în caz de admisibilitate a căii de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul C. împotriva Deciziei nr. 372/R din data de 8 decembrie 2016, pronunțată de către Curtea de Apel Cluj, secția I civilă. Fără nici o cale de atac. Pronunțată în ședința publică, astăzi, 22 iunie 2017.