ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1123/2017

Decizia

nr. 1123/2017

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1855 din 27 noiembrie 2015 a

Judecătoriei Vișeul de Sus, pronunțată în Dosarul nr. x/336/2015,

a fost admisă acțiunea exercitată de

reclamanții A. și B. împotriva pârâților C. și D.,

pârâții fiind obligați să le lase reclamanților în

liniștită posesie terenul în suprafață de 1250 mp, de

natură fânețe, situat în locul numit „x", com. Moisei, jud.

Maramureș și să le plătească reclamanților

cheltuieli de judecată în sumă de 1.055 lei.

Prin Decizia civilă nr. 257 din 5

mai 2016 a Tribunalului Maramureș,

apelul pârâtul a

fost respins ca nefondat, acesta fiind obligat la plata cheltuielilor de

judecată în sumă de 1.000 lei.

Prin Decizia civilă nr. 330 din 14

octombrie 2016 a Curții de Apel Cluj,

recursul

pârâtului a fost respins, ca inadmisibil.

Împotriva acestei decizii, a formulat

contestație în anulare pârâtul

C., solicitând

anularea ei, rejudecarea cauzei și obligarea intimaților la plata

cheltuielilor de judecată.

În motivarea contestației în anulare,

contestatorul a arătat că nu a fost legal citat la ultimul său

domiciliu în tot cursul procesului.

Prin Decizia civilă nr. 372/R din

8 decembrie 2016 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, s-a

respins contestația în anulare declarată de C. împotriva

Deciziei civile nr. 330 din 14 octombrie 2016 a

Curții de Apel Cluj, pronunțată în Dosar nr. x/336/2016. Decizia

pronunțată de curtea de apel este definitivă.

Împotriva acestei decizii a declarat

„apel" pârâtul C., calea de atac fiind calificată drept recurs de

către Curtea de Apel Cluj, astfel cum rezultă din adresa de înaintare

a dosarului, aflată la fila 7 dosar.

La data de 2 martie 2017 pârâta D. a

formulat o cerere intitulată „cerere de intervenție", arătând

că litigiul nu a fost soluționat cu obiectivitate, nefiind cercetate

probele dosarului, cauza s-a soluționat în lipsa sa și a recurentului

și că au fost lipsiți de apărare.

În temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., după

efectuarea procedurilor de comunicare, instanța a dispus întocmirea

raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin

raport reținându-se că decizia atacată nu este suspus căii

de atac a recursului.

Raportul întocmit în cauză, în

condițiile art. 493 alin. (2) C. proc. civ. a fost analizat în complet de

filtru, fiind comunicat părților în conformitate cu dispozițiile

art. 493 alin. (4) din același cod, părțile litigante nedepunând

puncte de vedere la raport.

Constatându-se încheiată procedura

de filtru, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat

termen pentru soluționarea căii de atac la data de 22 iunie 2017,

fără citarea părților.

Analizând recursul, în condițiile art.

493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția de inadmisibilitate,

reținută prin raportul întocmit în cauză, Înalta Curte

constată următoarele:

Potrivit art. 508 alin. (4) C. proc. civ.,

hotărârea dată în contestație în anulare este supusă

acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată.

Hotărârea atacată cu

contestație în anulare - Decizia civilă nr. 330 din 14 octombrie 2016

a Curții de Apel Cluj - este o hotărâre definitivă,

pronunțată în soluționarea unui recurs într-o cauză având

ca obiect o acțiune posesorie, hotărâre ce nu este supusă

recursului.

Astfel, potrivit art. 483 alin. (2)

teza a II-a C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de

instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile

de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Art. 1004 alin. (3) C. proc. civ.,

prevede în mod expres că hotărârea dată asupra cererii posesorii

este supusă numai apelului.

Față de dispozițiile

legale anterior menționate, Decizia nr. 372/R din 8 decembrie 2016 a

Curții de Apel Cluj, secția I civilă, ce face obiectul căii

de atac din prezenta cauză, nu este supusă recursului întrucât nici

decizia atacată cu contestație în anulare nu este susceptibilă

de recurs.

Principiul legalității căilor de atac,

înscris în art. 457 C. proc. civ., presupune că o hotărâre

judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac

reglementate expres de lege. În afară de căile de atac pe care legea

le prevede nu pot fi folosite alte mijloace procedurale în scopul de a se

obține reformarea sau

retractarea

unei hotărâri judecătorești, regula având valoare de principiu

constituțional în raport de prevederile art. 129 din Constituție.

În consecință, decizia

atacată nu mai poate fi supusă controlului judecătoresc, prin

exercitarea căii extraordinare a recursului.

Așa fiind, pentru considerentele

prezentate, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat în

cauză.

În ceea ce privește cererea

intitulată „cerere de intervenție'' formulată de pârâta D.,

având în vedere că prezenta cauză a fost soluționată în

procedura de filtru, recursul fiind respins ca inadmisibil, instanța nu se

va pronunța cu privire la calificarea acesteia, câtă vreme analiza sa

se face numai în caz de admisibilitate a căii de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de pârâtul C. împotriva Deciziei nr. 372/R din data de 8 decembrie

2016, pronunțată de către Curtea de Apel Cluj, secția I

civilă.

Fără nici o cale de atac.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi, 22 iunie 2017.