ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1085/2017
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1085/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizia nr. 1085/2017
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 11 august 2016 pe rolul Tribunalului Ilfov, sub nr. x/93/2016, reclamanta A., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 100.000 euro (în echivalent în lei la cursul de schimb al Băncii Naționale a României de la data plății) către reclamantă, această sumă constituind despăgubiri pentru daunele morale aduse onoarei, demnității, prestigiului și reputației reclamantei, prin acțiunile grave de defăimare și calomniere, prin acuzațiile nefondate, insultătoare și jignitoare, săvârșite în mod repetat de către pârâtă.
Prin întâmpinarea depusă în cauză, pârâta a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Ilfov cu privire la judecarea cererii de chemare în judecată. A arătat că, în conformitate cu prevederile art. 107 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază pârâtul și, întrucât domiciliul pârâtei este cel menționat în preambulul cererii, competența soluționării aparține Tribunalului Hunedoara.
Prin sentința nr. 330 din data de 13 februarie 2017 instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Ilfov și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.
La adoptarea soluției instanța a dat eficiență dispozițiilor art. 107 C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel și a reținut că domiciliu pârâtei este în municipiul Deva, județ Hunedoara.
Totodată, tribunalul a apreciat că solicitarea pârâtei, din cuprinsul mai multor acte, de a i se comunica răspunsuri scrise la adresa din sat Tamași, com. Corbeanca, județ Ilfov reprezintă o alegere de domiciliu în vederea comunicării corespondenței, neconstituind o declarație neechivocă în sensul indicării locuinței de fapt a pârâtei.
Cauza a fost înregistrată la data de 24 martie 2017 pe rolul Tribunalului Hunedoara.
Prin sentința civilă nr. 905 din data de 16 mai 2017 această instanță a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a litigiului în favoarea Tribunalului Ilfov, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.
Pentru a hotărî astfel Tribunalul Hunedoara a făcut aplicarea dispozițiilor art. 107 alin. (1) și (2) C. proc. civ. și, în esență, a arătat că, potrivit doctrinei și practicii judiciare, noțiunea de domiciliu are un conținut mai larg, înțelegându-se prin acesta locul unde persoana în cauză își are locuința statornică sau principală, cu mențiunea că domiciliul nu e condiționat de dreptul de proprietate asupra locuinței respective.
Tribunalul, din înscrisurile anexate la dosarul cauzei, a reținut că pârâtă B. a declarat că are domiciliul în sat Tamași, com. Corbeanca, județul Ilfov, unde locuiește efectiv. Totodată, a constatat că această împrejurare rezultă și din corespondența scrisă purtată de aceasta cu diverse instituții în care își declară adresa de domiciliu, aspect care a fost apreciat de către instanță ca fiind în concordanță cu dispozițiile art. 87 C. civ.
Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, pentru următoarele considerente:
Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.
Astfel, în speța de față, Înalta Curte reține că Tribunalul Ilfov și Tribunalul Hunedoara și-au declinat reciproc competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B., având ca obiect „acțiune în răspundere delictuală”.
Se constată că ambele instanțe în stabilirea competenței de soluționare a prezentului litigiu s-au raport la dispozițiile art. 107 C. proc. civ. În esență, aspectul care a generat ivirea conflictului negativ de competență îl reprezintă aprecierile diferite ale celor două instanțe cu privire la locul în care se află domiciliul pârâtei B.
În speța de față, cererea de chemare în judecată formulată are drept fundament răspunderea civilă delictuală pentru un fapt ilicit constând în acțiuni de defăimare și calomniere, acuzații nefondate, insultătoare și jignitoare, pretins a fi săvârșite de către pârâtă și de natură a aduce atingere demnității, prestigiului și reputației reclamantei.
Se reține că, potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ., „cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel”.
În plus, art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. statuează că, în afară de instanțele competente potrivit normei generale de stabilire a competenței teritoriale, mai este competentă și instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile izvorâte dintr-o asemenea faptă.
Alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente aparține reclamantului, în conformitate cu prevederile art. 116 C. proc. civ.
Astfel, dispozițiile legale anterior menționate dau posibilitatea reclamantului să aleagă între mai multe instanțe însă cu condiția ca acestea să fie deopotrivă competente.
În litigiul pendinte, reclamanta a sesizat Tribunalul Ilfov, pe care l-a apreciat a fi competent a soluționa cauza în raport de domiciliul pârâtei (indicat de către reclamantă ca fiind în com. Corbeanca, sat Tamași, județul Ilfov).
Prin urmare, în contextul alegerii între mai multe instanțe competente a soluționa litigiul, reclamanta a înțeles să opteze pentru instanța în a cărei circumscripție domiciliază pârâta, prevăzută de dispozițiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ.
Această împrejurare rezultă și din răspunsul la întâmpinare formulat de către reclamantă (filele nr. 239-242 din dosarul Tribunalului Ilfov), în cuprinsul căruia, aceasta, combătând excepția necompetenței teritoriale invocată de către pârâtă prin întâmpinare, a precizat că a sesizat Tribunalul Ilfov având în vedere nenumăratele documente semnate de către pârâtă, în care aceasta își precizează domiciliul ca fiind în Corbeanca, sat Tamași, județul Ilfov.
Cu privire la acest aspect, Înalta Curte reține că din actele dosarului rezultă că, la data sesizării instanței, domiciliul pârâtei B. era în municipiul Deva, județul Hunedoara, astfel cum este el menționat în întâmpinarea și răspunsul la întâmpinare depuse de către aceasta la dosar și cum rezultă și din copia cărții de identitate a pârâtei (fila nr. 252 verso din dosarul Tribunalului Ilfov).
Împrejurare că în cadrul corespondenței purtate de către pârâtă cu alte instituții aceasta a precizat că dorește să îi fie comunicate răspunsurile la solicitările formulate la adresa din com. Corbeanca, sat Tamași, județul Ilfov nu poate avea relevanță în stabilirea competenței de soluționare a litigiului pendinte, în condițiile în care, în cauză, chiar pârâta și-a indicat domiciliul în județul Hunedoara, a depus în dovedirea acestuia copia cărții de identitate și a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Ilfov.
În consecință, în raport de cele anterior arătate în sensul că pârâta domicilia în municipiul Deva, județul Hunedoara, reclamanta înțelegând să sesizeze instanța competentă în circumscripția căreia se află domiciliul pârâtei,
având în vedere și dispozițiile legale evocate anterior, competența de soluționare a prezentului litigiu aparține Tribunalului Hunedoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 iunie 2017.