ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1120/2017
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1120/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizia
nr. 1120/2017
Asupra cauzei de față, constată
următoarele:
I. Obiectul cauzei;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la
data de 22 ianuarie 2014 sub nr. x/94/2014, reclamantul A. a solicitat, în
contradictoriu cu pârâta SC B. SA, ca instanța să pronunțe o
hotărâre prin care să oblige pârâta la plata sumei de 160.000 euro în
echivalent lei la data efectuării plății, dintre care 150.000
euro cu titlu de daune morale, iar 10000 euro reprezentând daune materiale,
precum și plata cheltuielilor de judecată ocazionate de
desfășurarea procesului.
Hotărârea pronunțată
de tribunal în primă instanță;
Prin sentința civilă nr. 3744 din 05
iunie 2015, Judecătoria Buftea
a admis excepția
de necompetență materială invocată de către
pârâtă prin întâmpinare și a declinat soluționarea cauzei în
favoarea Tribunalului Ilfov, dosarul fiind înregistrat pe rolul acestuia la
data de 02 iulie 2015 sub nr. x/93/2015.
Prin sentința civilă nr. 578 din 29 februarie
2016pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția civilă,
instanța a admis în parte cererea formulată de reclamant
și a obligat pârâta la plata sumei de 10.000 de euro, echivalentul în lei
la cursul Băncii Naționale a României din data plății, cu
titlu de daune morale.
Hotărârea pronunțată de curtea de apel;
Prin Decizia civilă nr. 1755/A din 31 octombrie 2016
a Curții de Apel București, secția a V-a civilă,
s-a admis formulat de reclamant, a fost schimbată, in parte,
sentința atacată în sensul majorării cuantumului daunelor morale
la suma de 20.000 euro, în echivalent lei la cursul oficial al Băncii Naționale
a României din ziua plății, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat
de pârâtă și au fost menținute celelalte dispoziții ale
sentinței civile.
Cererea de recurs;
La data de 11 ianuarie 2017 pârâta SC
B. SA a declarat recurs împotriva Deciziei civile nr. 1755/A din 31 octombrie
2016 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă,
invocând ca temei de drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc.
civ.
Procedura derulată în recurs
în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., după
efectuarea procedurilor de comunicare, instanța a dispus întocmirea
raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin
raport reținându-se că decizia atacată nu este suspus căii
de atac a recursului.
Raportul întocmit în cauză, în condițiile art.
493 alin. (2) C. proc. civ. a fost analizat în complet de filtru, fiind
comunicat părților în conformitate cu dispozițiile art. 493
alin. (4) din același cod, părțile litigante nedepunând puncte
de vedere la raport.
Constatându-se încheiată procedura
de filtru, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat
termen pentru soluționarea căii de atac la data de 22 iunie 2017,
fără citarea părților.
Considerentele Înaltei Curți
asupra recursului;
Analizând recursul, în condițiile
art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția de inadmisibilitate,
reținută prin raportul întocmit în cauză, Înalta Curte
constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 2/2013
privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor
judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în
aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., astfel cum a fost
modificată prin O.U.G. nr. 62/2015 pentru prorogarea unor termene
prevăzute de Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea
instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea
punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. „în procesele
pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și
până la data de 1 ianuarie 2019 (conform modificărilor aduse prin O.U.G.
nr. 95/2016) nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în
cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - lit. i) din Legea nr.
134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind
navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de
muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în
cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum
și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000
lei inclusiv".
În cauză, prin cererea de chemare în judecată
reclamantul a solicitat ca instanța să pronunțe o hotărâre
prin care să oblige pârâta la plata sumei de 160.000 euro în echivalent
lei la data efectuării plății, dintre care 150.000 euro cu titlu
de daune morale, iar 10.000 euro reprezentând daune materiale urmare a
accidentului rutier soldat cu decesul fratelui său, valoarea pretențiilor
situându-se sub pragul valoric stabilit drept criteriu pentru exercitarea
căii extraordinare de atac a recursului.
Analizând legalitatea căii de atac și din
perspectiva dispozițiilor art. 99 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.
civ., potrivit cărora, când reclamantul a sesizat instanța cu mai
multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte sau pe cauze diferite,
competența se stabilește în raport de valoarea sau, după caz, cu
natura ori obiectul fiecărei pretenții în parte, iar în situația
existenței mai multor capete principale de cerere, întemeiate pe un titlu
comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în
strânsă legătură, deduse judecății prin aceeași
cerere de chemare în judecată, instanța competentă se determină
în funcție de pretenția care atrage competența instanței de
grad mai înalt, se constată că din conținutul cererii de chemare
în judecată reclamantul nu a solicitat despăgubiri care să
depășească valoarea prag de 1.000.000 lei.
În consecință, decizia atacată nu mai poate
fi supusă controlului judecătoresc, prin exercitarea căii
extraordinare a recursului.
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o
hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât
căilor de atac prevăzute de lege.
Prin urmare, în afară de căile de atac
prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de
a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri
judecătorești.
Această regulă are valoare de principiu
constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând
că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre
judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că
exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu
respectarea acesteia.
Așa fiind, pentru considerentele prezentate, Înalta Curte
va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul
declarat de pârâta SC B. SA împotriva Deciziei 1755/A din data de 31 octombrie
2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a
civilă.
Fără cale de atac.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi, 22 iunie 2017.