ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 19.01.2017

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 82/2017

HOTĂRÂRE
19.01.2017
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 82/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Decizia nr. 82/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, la data de 10 martie 2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. a C., anularea Deciziei nr. 138488 din 06 ianuarie 2016 emise de pârâtă, și a Hotărârii nr. 13615 din 10 februarie 2016 emise de D. de pe lângă C.

În esență, reclamantul a arătat că face parte din Uniunea scriitorilor din România încă din anul 1990, având dreptul la o indemnizație lunară prevăzută de Legea nr. 8/2006.

Prin Legea nr. 263/2010 pensiile militare de stat au devenit pensii ale sistemului public de pensii, astfel că, de la momentul intrării în vigoare a acestui act normativ, au beneficiat de indemnizațiile conferite de Legea nr. 8/2006 inclusiv foștii beneficiari ai pensiilor militare de serviciu.

Prin Decizia nr. 138488 din 06 ianuarie 2016 B. a încetat plata drepturilor prevăzute de Legea nr. 8/2006. Ulterior, Comisia de soluționare contestații a respins contestația sa, pe motiv că sistemul pensiilor militare nu mai este parte integrantă a sistemului public de pensii.

Prin sentința civilă nr. 4347 din 30 iunie 2016, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a instanței, ridicată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Tribunalul a reținut că, aplicând principiul simetriei juridice, potrivit art. 5 alin. (4) al Legii nr. 8/2006, „Decizia prevăzută la alin. (3) poate fi contestată de solicitant, în condițiile Legii nr. 554/2004.”

Odată devenite aplicabile prevederile Legii nr. 554/2004, respectiv ale art. 10 alin. (1) din acest act normativ, competența materială partajată dintre Tribunale și Curțile de apel se decelează în funcție de rangul autorității emitente a actului contestat.

Astfel, față de rangul de autoritate publică centrală a emitentului actului contestat, a fost declinată competența în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.

Prin sentința civilă nr. 2955 din 10 octombrie 2016, Curtea de Apel București a admis excepția necompetenței materiale, ridicată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Curtea a reținut că, în cauză, este incident art. 9 din Legea nr. 8/2006, care dispune că „prevederile referitoare la stabilirea, suspendarea, încetarea, plata pensiilor, răspunderea juridică și jurisdicția din domeniul pensiilor din sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale se aplică în mod corespunzător și indemnizației stabilite în condițiile prezentei legi”.

Astfel, în ceea ce privește încetarea plății indemnizației există mențiune expresă potrivit căreia se aplică jurisdicția din domeniul pensiilor din sistemul public și alte drepturi de asigurări sociale.

Fiind folosit termenul de jurisdicție, Curtea a apreciat că acesta include și normele privind competență materială aplicabile în domeniu, astfel că, în privința contestațiilor referitoare la încetarea plății indemnizației, în materie de competență materială aplicabile sunt prevederile art. 152, 153 din Legea nr. 263/2010.

Instanța a constatat că, deși cauza urmează a fi înaintată unei secții cu o altă specializare decât cea la care a fost inițial înregistrată, este aplicabil art. 133 C. proc. civ. privind conflictul negativ de competență, în cauză examinându-se, în principal, competența materială, necompetența funcțională fiind subsecventă competenței materiale.

Astfel, constatând ivit conflict negativ de competență, Curtea, în baza art. 133 și 134 C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, cu soluționarea acestuia.

Înalta Curte constată că obiectul acțiunii îl constituie anularea unei decizii emise de B. a C., prin care s-a dispus sistarea plății drepturilor de care reclamantul a beneficiat în baza Legii nr. 8/2006.

Potrivit art. 9 din lege, „prevederile referitoare la stabilirea, suspendarea, încetarea, plata pensiilor, răspunderea juridică și jurisdicția din domeniul pensiilor din sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale se aplică în mod corespunzător și indemnizației stabilite în condițiile prezentei legi”.

Dispozițiile art. 5 alin. (4) din lege, avute în vedere de prima instanță sesizată și care fac trimitere la Legea nr. 554/2004, se referă la contestația formulată împotriva deciziilor de stabilire a drepturilor la îndemnizație.

Prin urmare, în cauză, față de obiectul acțiunii, decizie de sistare/încetare a indemnizației stabilite conform Legii nr. 8/2006, este incidentă jurisdicția din domeniul pensiilor din sistemul public și alte drepturi de asigurări sociale.

Conform art. 152 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, jurisdicția asigurărilor sociale se realizează prin tribunale și curți de apel.

Potrivit art. 153 lit. d) din aceeași lege, tribunalele soluționează în primă instanță litigiile privind hotărârile D. și ale comisiilor de contestații care funcționează în cadrul E., D. și F. privind deciziile de pensie.

Prin urmare, din punct de vedere material și funcțional, competența de soluționare a cauzei aparține secției de asigurări sociale a tribunalului.

Art. 154 din Legea nr. 263/2010 prevede că cererile îndreptate împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul, astfel că, în cauză, reclamantul A. domiciliind în București, Tribunalului București îi revine competența soluționării cauzei.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Stabilește competența de soluționare a cauzei, privind pe petentul A. în contradictoriu cu intimata B. a C., în favoarea Tribunalului București, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 ianuarie 2017.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2017-10-02
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2764/2017
fiscal. În argumentele prezentate în susținerea soluției instanța a reținut că reclamantul a contestat Decizia nr. 82546 din 05 ianuarie 2016 emisă de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale conform căreia la data de 01
ÎCCJ 2016-11-24
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3359/2016
Decizia nr. 3359/2016 Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Obiectul acțiunii și hotărârea primei instanțe sesizate Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Bucure
ÎCCJ 2017-02-02
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 285/2017
tigiile care privesc actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale. În cauza de față, reclamantul a solicitat anularea Deciziei nr. 157062 din 6 ianuarie 2016, emisă de B. din cadrul C., autoritatea publică cent
ÎCCJ 2017-06-08
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1062/2017
/2015, iar, potrivit art. 5 alin. (3) și alin. (4) din Legea nr. 8/2006, deciziile casei de pensii competente pot fi contestate în condițiile Legii nr. 554/2004. În viziunea Tribunalului, s-a considerat că trimiterea explicită la Legea cont
ÎCCJ 2019-04-09
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1927/2019
Asupra recursurilor de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București su
Sursă