ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3372/2015

Decizia nr. 3372/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, să i se aplice acesteia sancțiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 262/2007, pentru refuzul nejustificat de executare a sentinței nr. 871 din 23.09.1998, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2284 din 5 septembrie 2014, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și a respins acțiunea formulată de reclamant, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 4, 6, și 7 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul a arătat, în esență, că în mod greșit prima instanță a respins acțiunea, în speță fiind vorba de refuzul autorității de a pune în executare o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, caz în care se impune sancționarea conducătorului autorității și obligarea acestuia la plata unor daune morale al căror cuantum îl lasă la aprecierea instanței.

În opinia recurentului, prima instanță a pronunțat o hotărâre judecătorească nelegală, apreciind că, așa cum rezultă din hotărârea atacată, prima instanță a schimbat cu rea-credință obiectul prezentei cereri de chemare în judecată, acordarea unui titlu executoriu cu acordarea unui titlu de proprietate, transformându-l în „victimă” în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție.

Astfel, a apreciat că prima instanța a schimbat cu rea-credință actul juridic de referință propus, art. 24 din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 262/2007, cu noul C. proc. civ., încălcând dreptul său fundamental de acces liber la justiție, ceea ce este inechitabil în raport cu dispozițiile art. 21 din Constituția României și art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului.

În concluzie, recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea hotărârii atacate, fiind temeinică și legală, arătând, în esență, că prin sentința a cărei executare se solicită a fost admisă acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul Consiliul General al Municipiului București, așa încât în mod corect s-a admis excepția lipsei calității a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților în raport de cererea de chemare în judecată.

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 13 iulie 2015, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., pronunțând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 30 septembrie 2015.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor formulate de intimată și în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând sancționarea președintelui autorității intimate pentru refuzul de a pune în executare sentința nr. 871 din 23.09.1998, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, irevocabilă, în temeiul art. 24 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, cu obligarea acestuia la daune morale într-un cuantum pe care îl lasă la aprecierea instanței.

Prin sentința nr. 871/1998, Curtea de Apel București a admis acțiunea formulată de reclamantul A. în contradcitoriu cu pârâtul Consiliul General al Municipiului București, pe care l-a obligat să întocmească lista terenurilor intravilane disponibile și să soluționeze cererea reclamantului de împroprietărire, conform art. 13 din Legea nr. 44/1994, privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și veteranilor de război.

Așadar, prin această hotărâre, învestită cu formulă executorie, autoritatea publică obligată să întocmească lista terenurilor intravilane disponibile și să soluționeze cererea reclamantului de împroprietărire este Consiliul General al Municipiului București și nu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, pârâta din prezenta cauză.

Prin urmare, soluția primei instanțe potrivit căreia recurentul-reclamant a formulat cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă este corectă.

Părțile raportului juridic litigios generat de neexecutarea unei hotărâri irevocabile pronunțate în materia contenciosului administrativ sunt, pe de o parte, persoana care a câștigat procesul, soluționat prin respectiva hotărâre, iar pe de altă parte, autoritatea publică obligată de instanță la efectuarea uneia dintre operațiunile enumerate la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Calitatea procesuală pasivă într-un astfel de litigiu, presupune existența unei identități între autoritatea publică obligată prin hotărârea irevocabilă a cărei neexecutare se invocă și pârâta din acțiunea întemeiată pe dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Altfel spus, calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana celui chemat în judecată și cel obligat în raportul juridic dedus judecății.

În speță, nu există identitate între persoana obligată prin sentința nr. 871 din 23 septembrie 1998 a Curții de Apel București și persoana cu privire la care reclamantul solicită sancționarea pentru neexecutarea acestei hotărâri, pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților nefigurând ca parte în procesul soluționat prin această hotărâre.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de de A. împotriva sentinței nr. 2284 din 5 septembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2015.