ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 23/2017

Decizia nr. 23/2017

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu reclamanții

reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., R., S., T., U., V., X., Z., Y., A.A., B.B., C.C., D.D., E.E., F.F., G.G., H.H., I.I., J.J., K.K., L.L., M.M., N.N., O.O., P.P., R.R., S.S., T.T., U.U., V.V., X.X., Z.Z., Y.Y., A.A.A., B.B.B., C.C.C., D.D.D., E.E.E., F.F.F., G.G.G., H.H.H., I.I.I., J.J.J., K.K.K., L.L.L., M.M.M., N.N.N., O.O.O., P.P.P., R.R.R., S.S.S., T.T.T., U.U.U., V.V.V., X.X.X., Z.Z.Z., Y.Y.Y., A.A.A.A., B.B.B.B., C.C.C.C., D.D.D.D., E.E.E.E., F.F.F.F., G.G.G.G., H.H.H.H., I.I.I.I., J.J.J.J., K.K.K.K., L.L.L.L., M.M.M.M., N.N.N.N., O.O.O.O., toți prin P.P.P.P. au solicitat în contradictoriu cu pârâta R.R.R.R. Brașov

obligarea pârâtei să emită pentru fiecare dintre reclamanți noi ordine/dispoziții de salarizare în vederea recalculării salariului de bază în acord cu art. 1 alin. (5)

1

din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 71/2015, în funcție de vechimea în profesie și în muncă, gradul profesional și a funcției îndeplinite în cadrul instituției. S-a mai solicitat obligarea pârâtei la îndeplinirea formalităților legale privind alocarea sumelor necesare plății drepturilor salariale. S-a mai solicitat obligarea la acordarea, începând cu data de 01 martie 2013 până la data plății efective, în temeiul Deciziei Înaltei Curții de Casație și Justiție nr. 32 din 19 octombrie 2015 a diferenței salariale rezultată din aplicarea de procente și aplicarea claselor de salarizare personalului care a trecut într-o nouă tranșă de vechime în muncă anterior datei de 01 ianuarie 2011. S-a mai solicitat ca la emiterea ordinelor/dispozițiilor să țină cont în cazul promovărilor în funcții și al numirii în funcții de conducere a funcționarilor publici, de procentele aferente vechimii în muncă și în funcție avute la data promovării care urmează să fie incluse în salariul de încadrare

.

2.1. Prin

sentința nr. 619 din 24 iunie 2016 Tribunalul Sibiu a admis excepția necompetenței teritoriale invocate din oficiu și a declinat competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal.

S-a reținut în motivare faptul că sindicatul are sediul în municipiul București și că potrivit Deciziei nr. 1 din 21 ianuarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii, instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă este cea de la sediul sindicatului reclamant, iar nu de la domiciliile membrilor în numele cărora a fost formulată acțiunea.

A mai apreciat Tribunalul Sibiu că, în speță, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, întrucât dosarul are ca obiect un litigiu privind funcționarii publici, în sensul prevederilor art. 109 din Legea nr. 188/1999, raportul de serviciu al funcționarilor publici fiind asimilat raportului de muncă, iar nu o acțiune în contencios administrativ propriu-zisă.

2.2. Prin sentința civilă nr. 5073 din 21 septembrie 2016 Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul București și Tribunalul Sibiu pentru a hotărî asupra acestuia pe calea regulatorului de competență.

A constatat Tribunalul București că

cererea de chemare în judecată este formulată de Sindicat, în numele și pentru membrii de sindicat, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora

sindicatul neavând calitate de reclamant, ci acționând potrivit art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011, în numele membrilor de sindicat care nu au domiciliul în București.

Tribunalul a reținut incidența prevederilor art. 109 din Legea nr. 188/1999, republicată, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, apreciind că, întrucât acest articol nu prevede care este instanța competentă teritorial, devin aplicabile dispozițiile de drept comun în materia contenciosului administrativ, respectiv cele ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care stabilește în materia contenciosului administrativ o competență teritorială alternativă, fiind, așadar competentă inclusiv instanța de la sediul pârâtului.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență;

Obiectul prezentei cauze îl constituie cererea privind

obligarea

pârâtei să emită pentru fiecare dintre reclamanți noi ordine/dispoziții de salarizare în vederea recalculării salariului de bază în acord cu art. 1 alin. (5)

1

din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 71/2015, în funcție de vechimea în profesie și în muncă, gradul profesional și a funcției îndeplinite în cadrul instituției. S-a mai solicitat obligarea pârâtei la îndeplinirea formalităților legale privind alocarea sumelor necesare plății drepturilor salariale; obligarea la acordarea, începând cu data de 01 martie 2013 până la data plății efective, în temeiul Deciziei Înaltei Curții de Casație și Justiție nr. 32 din 19 octombrie 2015 a diferenței salariale rezultată din aplicarea de procente și aplicarea claselor de salarizare personalului care a trecut într-o nouă tranșă de vechime în muncă anterior datei de 01 ianuarie 2011; obligarea ca, la emiterea ordinelor/dispozițiilor să se țină cont în cazul promovărilor în funcții și al numirii în funcții de conducere a funcționarilor publici, de procentele aferente vechimii în muncă și în funcție avute la data promovării care urmează să fie incluse în salariul de încadrare

.

Pentru identificarea instanței competente după materie este esențial de stabilit obiectul cererii de chemare în judecată, precum și

dispozițiile legale incidente speței.

Legea nr. 188/1999 - la art. 1 alin. (1) „reglementează regimul general al raporturilor juridice dintre funcționarii publici și stat sau administrația publică locală, prin autoritățile administrative autonome ori prin autoritățile și instituțiile publice ale administrației publice centrale și locale, denumite în continuare raporturi de serviciu”.

Astfel, în materia raporturilor de serviciu ale funcționarului public, deci inclusiv în ceea ce privește modificarea funcției și salariului reclamanților, potrivit dispozițiilor exprese ale art. 109 din Legea nr. 188/1999 actualizată, competența materială de a soluționa litigiul în primă instanță revine secțiilor de contencios administrativ ale tribunalelor competente teritorial.

Înalta Curte constată că, în cauza de față, sindicatul acționează potrivit art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011, în numele membrilor săi de sindicat, menționați în tabelul anexat cererii (85 de funcționari publici), în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora (tabel cu semnături atașat - filele 30-35 din dosarul Tribunalului Sibiu), sindicatul fiind reprezentantul acestora în fața instanței.

Reține instanța că, deși potrivit dispozițiilor art. 28 alin. (3) din Legea nr. 62/2011 coroborate cu cele ale art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003, prin derogare de la dreptul comun, atunci când acțiunea în justiție este introdusă de o organizație sindicală în numele unor membri ai săi, competența teritorială va aparține instanței în a cărei rază teritorială își are sediul organizația sindicală, în acest sens pronunțându-se și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013, aceste prevederi sunt aplicabile doar în situația în care reclamantă în cauză este organizația sindicală, tocmai în vederea protejării intereselor salariaților membri de sindicat.

Astfel, Înalta Curte apreciază că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora „reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului; dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale.”

In ceea ce privește Decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii, instanța precizează aceasta se referă strict la interpretarea art. 269 alin. (2) C. muncii, respectiv a unei norme de competență reglementată de codul muncii și la recunoașterea calității procesuale active a organizației sindicale.

Argumentele deciziei pronunțate in interesul legii se referă la ocrotirea interesului membrului de sindicat prin recunoașterea legitimității procesuale a organizației de sindicat, chiar in lipsa unui mandat expres și, pe cale de consecință, stabilirea competenței, in această ipoteză, la sediul sindicatului.

Din aceste motive, instanța va acorda prioritate principiilor consacrate la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care reprezintă norma specială în materie.

Constatând că prezenta acțiune a fost introdusă de către membrii semnatari ai tabelului la instanța în a cărei circumscripție își au domiciliile, respectiv Tribunalul Sibiu, domiciliul ales pentru comunicare fiind tot la o adresă din Sibiu, apreciază că se impune a se acorda prioritate atât principiului asigurării protejării mai eficiente a drepturilor și intereselor salariaților, cât și principiul disponibilității părților în procesul civil.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea

Tribunalului Sibiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., R., S., T., U., V., X., Z., Y., A.A., B.B., C.C., D.D., E.E., F.F., F.F. G.G., H.H., I.I., J.J., K.K., L.L., M.M., N.N., O.O., P.P., R.R., S.S., T.T., U.U., V.V., X.X., Z.Z., Y.Y., A.A.A., B.B.B., C.C.C., D.D.D., E.E.E., F.F.F., G.G.G., H.H.H., I.I.I., J.J.J., K.K.K., L.L.L., M.M.M., N.N.N., O.O.O., P.P.P., R.R.R., S.S.S., T.T.T., U.U.U., V.V.V., X.X.X., Z.Z.Z., Y.Y.Y., A.A.A.A., B.B.B.B., C.C.C.C., D.D.D.D., E.E.E.E., F.F.F.F., G.G.G.G., H.H.H.H., I.I.I.I., J.J.J.J., K.K.K.K., L.L.L.L., M.M.M.M., N.N.N.N., O.O.O.O., toți prin P.P.P.P. în contradictoriu cu pârâta R.R.R.R. Brașov în favoarea Tribunalului Sibiu.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 ianuarie 2017.