TELEBA v. MOLDOVA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
TELEBA v. MOLDOVA (CtEDO, 2008)
37510/05 de Galina TELEBA împotriva Moldovei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 20 mai 2008 în calitate de Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președinte, Lech Garlicki, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, Mihai Poalelungi, judecători și Lawrence Early, grefierul secțiunii având în vedere cererea depusă la 17 februarie 2005, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritele cazului, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dna Galina Teleba, este un național moldovenesc născut în 1967 și locuiește în Drochia. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către dl V. Iordachi, un avocat practicant în Chișinău. Guvernul moldoven („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl V. Grosu. Faptele cazului, astfel cum au prezentat părțile, pot fi rezumate după cum urmează. Într-o dată neespecificată, reclamantul a instituit o procedură civilă împotriva Consiliului Local Draganesti, care urmărește alocarea unei parcele de teren de 4,8 hectare, în conformitate cu Codul de teren. Prin hotărârea finală din 17 septembrie 2001 Curtea de District Sangerei a constatat în favoarea reclamantului și a ordonat Consiliului Local Draganesti să-i aloce colecția solicitată. Reclamantul a obținut un mandat de punere în aplicare și a solicitat în mod oficial aplicarea hotărârii; totuși, nu a fost pusă în aplicare datorită lipsei de terenuri disponibile în sat. La 31 octombrie 2002, un judecător în cauză a solicitat Curții de District Sangerei să modifice modalitatea de executare a hotărârii din 17 septembrie 2001 și că reclamantul să fie plătit bani în locul terenului. La 13 februarie 2003, Curtea de District Sangerei a ordonat ca reclamantul să fie plătit valoarea terenurilor în valoare de 102.841.05 lei moldoveni. Hotărârea din 17 septembrie 2001, astfel cum a fost modificată la 13 februarie 2003, nu a fost pusă în aplicare până în prezent. 1. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că dreptul ei de acces la instanță a fost încălcat de nerespectarea hotărârii din 17 septembrie 2001 (2). Reclamantul a susținut, de asemenea, că nerespectarea hotărârii din 17 septembrie 2001 a încălcat dreptul ei la protecție a bunurilor, astfel cum este garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. La 1 februarie 2008, Curtea a primit următoarea declarație din partea Guvernului și a reclamantului: „1. Guvernul se angajează să plătească reclamantului, în vederea soluționării cazului, o sumă de 14 000 de euro (EUR) pentru a acoperi prejudiciu material și de 1.800 EUR pentru prejudiciu moral, în termen de trei luni de la data în care Curtea va pronunța o decizie în [cazul actual]. Plățile sumelor de mai sus vor constitui o soluționare completă și finală a cauzei. Reclamantul își declară cererile satisfăcute și își retrage cererea [...] de la Curte. Reclamantul declară că nu va avea nicio altă reclamație pecuniară, morală, sau alte cereri împotriva Guvernului în legătură cu cazul în cauză. Părțile informează Curții cu privire la prezentul acord și solicită ca cazul să fie eliminat din lista cazurilor.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolele sale, și nu găsește motive pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 și să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista sa. Președintele grefierului Lawrence Early Nicolas Bratza