ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 25.10.2017

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1654/2017

HOTĂRÂRE
25.10.2017
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1654/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Decizia nr. 1654/2017

Asupra

prezentei cauze, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța la data de

02.09,2016, sub nr. x/212/2016, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu

pârâtul B., stabilirea exercitării autorității

părintești asupra minorului C., născut Ia data de 11.11.2003,

exclusiv de către reclamantă și stabilirea domiciliului minorului

la domiciliul reclamantei.

În drept,

cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 398, 496 C. civ.

Prin

sentința civilă nr. 5479 din 09.05.2017, Judecătoria

Constanța și-a decimat competența de soluționare a cauzei

în favoarea Judecătoriei Curtea de Argeș, reținând că

domiciliul minorului C. este în localitatea Albeștii de Argeș.

Învestită

prin declinare, Judecătoria Curtea de Argeș, prin sentința

civilă nr. 1290 din 31 august 2017, a admis excepția

necompetenței sale teritoriale exclusive, invocată din oficiu, a

declinat competența de soluționare a cererii formulate de petenta A.,

în contradictoriu cu intimatul B., în favoarea Judecătoriei Constanța

și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire

la soluționarea conflictului de competență.

Pentru a

pronunța această soluție, instanța a reținut

următoarele:

Din

procesul-verbal încheiat la 29.06.2017 aflat la dosar, rezultă că

minorul figurează cu domiciliul activ în municipiul Constanța,

începând cu data de 28.09.2009, fără reședință

activă.

Conform art.

314 C. proc. civ., cererile privind ocrotirea persoanei fizice, date de C. civ.

în competența instanței de tutelă și de familie, se

soluționează de instanța în a cărei circumscripția

teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

În aplicarea

dispozițiilor legale arătate, instanța competentă este

determinată de domiciliul oficial sau reședința minorului, iar

nu de domiciliul faptic, fără forme legale.

Înalta Curte,

competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat

la art. 135 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., va stabili

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Curtea de Argeș, pentru argumentele ce succed:

Conform

prevederilor art. 76 din Legea nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr.

134/2010 privind C. proc. civ., judecătoriile sau, după caz,

tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori și familie vor

îndeplini rolul de instanțe de tutelă și familie, având

competența stabilită potrivit C. proc. civ., prezentei legi, precum

și reglementărilor speciale în vigoare”.

Art. 114 din

Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. prevede că în situația în

care legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date

de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie

se soluționează de instanța în a cărei circumscripție

teritorială își are domiciliul sau reședința persoana

ocrotită.

Titlul IV din

dispoziții cu privire Ia autoritatea părintească și

exercitarea autorității părintești, locuința copilului

și obligația de întreținere, dispoziții conform cărora

instanța de tutelă, potrivit interesului superior al copilului, are

competența de soluționare a cererilor izvorând din neînțelegeri

între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la

îndeplinirea îndatoririlor părintești (art. 486), la stabilirea

locuinței copilului (art. 496), la schimbarea locuinței copilului

(art. 497) sau la exercitarea autorității părintești [art.

504 coroborat cu art. 396 alin. (1) C. civ.].

De asemenea,

art. 505 C. civ. prevede la alin. (1) că „în cazul copilidui din afara

căsătoriei (...), autoritatea părintească, se exercită

în comun și în mod egal de către părinți, daca aceștia

conviețuiesc”, iar la alin. (2) că: „dacă părinții

copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de

exercitare a autorității părintești se stabilește de

către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare

dispozițiile privitoare la divorț”.

Conform

acestor dispoziții, aceleiași instanțe de tutelă îi revine

competența de soluționare a cererilor având ca obiect exercitarea

autorității părintești numai de către unul dintre

părinți [art. 398 alin. (1) C. civ.], stabilirea locuinței

copilului minor în lipsa înțelegerii dintre părinți sau

dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului [art.

400 alin. (1) C. civ.] sau stabilirea contribuției fiecărui

părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură

și pregătire profesională a copiilor [art. 402 alin. (1) C.

civ.].

Chestiunea de

drept care a determinat ivirea prezentului conflict de competență

este reprezentată de interpretarea diferită pe care instanțele

au dat-o noțiunii de domiciliu sau de reședință a

minorului, cuprinsă în prevederile art. 114 din Legea nr. 134/2010 privind

că prin domiciliul minorului, din cuprinsul art. 114 din Legea nr.

134/2010 privind C. proc. civ., se înțelege adresa la care acesta

locuiește în fapt, iar, pe de altă parte, Judecătoria Curtea de

Argeș a apreciat că, în aplicarea acelorași dispoziții

legale, instanța competentă se determină în funcție de

domiciliul cu care minorul figurează înregistrat în evidențele

oficiale.

Este

adevărat că dispozițiile legale redate stabilesc o

competență materială alternativă în favoarea instanței

în circumscripția căreia se află domiciliul sau instanța în

circumscripția căreia se află reședința minorului.

Noțiunea

de domiciliu sau de reședință a minorului, astfel cum este

reglementată de dispozițiile art. 114 din Legea nr. 134/2010 privind C.

proc. civ., trebuie însă interpretată prin prisma rațiunii pe

care legiuitorul a avut-o în vedere în această materie, prin stabilirea

unor norme de competență teritoriale derogatorii de la dreptul comun,

în acord cu principiul ocrotirii interesului superior al minorului, care

guvernează această materie.

Astfel,

necesitatea stabilirii competenței teritoriale în favoarea instanței în

circumscripția căreia se află domiciliul sau reședința

minorului, a pornit de la împrejurarea că, în cadrul acestei proceduri

speciale, se impune, de cele mai multe ori, administrarea de probatorii

referitoare la condițiile în care minorul trăiește, inclusiv

ascultarea minorului. Or, pentru o administrare cât mai eficientă și

facilă a probelor, se impune ca, în cererile privind ocrotirea persoanei

fizice, noțiunea de domiciliu sau de reședință a minorului

din cuprinsul dispozițiilor art. 114 din Legea nr. 134/2010 privind C.

proc. civ. să se interpreteze în sensul de locuință

efectivă a minorului, respectiv domiciliul acestuia de fapt.

Din cuprinsul

cererii de chemare în judecată, aflate la Dosarul nr. x/212/2016 al

Judecătoriei Constanța, reiese că minorul C. era, la momentul

sesizării instanței, în grija unei rude a mamei sale, în localitatea

Albeștii de Argeș.

Împrejurarea

că, potrivit evidențelor bazei de date a Direcției pentru

evidența persoanelor și administrarea bazelor de date din cadrul

Ministerului Afacerilor Interne, aflate la Dosarul nr. x/212/2016 al

Judecătoriei Curtea de Argeș, minorul C. figurează cu domiciliul

în Constanța, nu poate să atragă competența

teritorială a Judecătoriei Constanța.

Având în

vedere dispozițiile art. 114 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.,

Înalta Curte constată că cererea reclamantei care are ca obiect

exercitarea autorității părintești și stabilirea

locuinței minorului C. este de competența instanței în raza

căreia își are domiciliul sau reședința de fapt persoana

ocrotită, iar nu instanța în circumscripția căreia acesta

figurează în evidențele oficiale ale Ministerului Afacerilor Interne,

Direcția pentru evidența persoanelor și administrarea bazelor de

date.

Prin urmare,

în aplicarea dispozițiilor legale redate, reiese că Judecătoria

Curtea de Argeș este competentă teritorial să judece cererea de

chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu

pârâtul B., având ca obiect exercitarea autorității

părintești, ca instanță în circumscripția căreia

locuiește efectiv minorul C.

Stabilește

competența de soluționare a cererii de chemare în judecată

formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., având ca

obiect exercitarea autorității părintești, în favoarea

Judecătoriei Curtea de Argeș.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 25 octombrie 2017.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2550/2018
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Topoloveni la data de 2 august 2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., schimbarea locuinței minorului C., născut la data de 9 mai 2013, la domiciliul tatălui. Prin se
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3171/2018
domiciliul în fapt ai minorului nu poate fî vorba despre o astfel de modificare față de dispozițiile convenției menționate în condițiile în care minorul a fost luat de la domiciliul său, stabilit ca fiind cel al mamei sale, în limitele conv
ÎCCJ 2020-05-06
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 852/2020
ăești a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul A., în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București. Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că potr
ÎCCJ 2019-11-21
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2203/2019
Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța sub număr 14564/212/2019, la data de 27 mai 2019, reclamantul A. a solicitat, în contr
ÎCCJ 2020-11-11
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2342/2020
ească, minorei i-a fost stabilită locuința la mamă, în localitatea Țăndărei, prin raportare la prevederile art. 87 și art. 91 din C. civ., dar și având în vedere statuările de ordin doctrinar și jurisprudențial exprimate de Înalta Curte de
Sursă