ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1654/2017
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1654/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizia nr. 1654/2017
Asupra
prezentei cauze, constată următoarele:
Prin cererea
înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța la data de
02.09,2016, sub nr. x/212/2016, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu
pârâtul B., stabilirea exercitării autorității
părintești asupra minorului C., născut Ia data de 11.11.2003,
exclusiv de către reclamantă și stabilirea domiciliului minorului
la domiciliul reclamantei.
În drept,
cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 398, 496 C. civ.
Prin
sentința civilă nr. 5479 din 09.05.2017, Judecătoria
Constanța și-a decimat competența de soluționare a cauzei
în favoarea Judecătoriei Curtea de Argeș, reținând că
domiciliul minorului C. este în localitatea Albeștii de Argeș.
Învestită
prin declinare, Judecătoria Curtea de Argeș, prin sentința
civilă nr. 1290 din 31 august 2017, a admis excepția
necompetenței sale teritoriale exclusive, invocată din oficiu, a
declinat competența de soluționare a cererii formulate de petenta A.,
în contradictoriu cu intimatul B., în favoarea Judecătoriei Constanța
și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire
la soluționarea conflictului de competență.
Pentru a
pronunța această soluție, instanța a reținut
următoarele:
Din
procesul-verbal încheiat la 29.06.2017 aflat la dosar, rezultă că
minorul figurează cu domiciliul activ în municipiul Constanța,
începând cu data de 28.09.2009, fără reședință
activă.
Conform art.
314 C. proc. civ., cererile privind ocrotirea persoanei fizice, date de C. civ.
în competența instanței de tutelă și de familie, se
soluționează de instanța în a cărei circumscripția
teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.
În aplicarea
dispozițiilor legale arătate, instanța competentă este
determinată de domiciliul oficial sau reședința minorului, iar
nu de domiciliul faptic, fără forme legale.
Înalta Curte,
competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat
la art. 135 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., va stabili
competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei
Curtea de Argeș, pentru argumentele ce succed:
Conform
prevederilor art. 76 din Legea nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr.
134/2010 privind C. proc. civ., judecătoriile sau, după caz,
tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori și familie vor
îndeplini rolul de instanțe de tutelă și familie, având
competența stabilită potrivit C. proc. civ., prezentei legi, precum
și reglementărilor speciale în vigoare”.
Art. 114 din
Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. prevede că în situația în
care legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date
de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie
se soluționează de instanța în a cărei circumscripție
teritorială își are domiciliul sau reședința persoana
ocrotită.
Titlul IV din
C. civ., intitulat „Autoritatea părintească”, cuprinde
dispoziții cu privire Ia autoritatea părintească și
exercitarea autorității părintești, locuința copilului
și obligația de întreținere, dispoziții conform cărora
instanța de tutelă, potrivit interesului superior al copilului, are
competența de soluționare a cererilor izvorând din neînțelegeri
între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la
îndeplinirea îndatoririlor părintești (art. 486), la stabilirea
locuinței copilului (art. 496), la schimbarea locuinței copilului
(art. 497) sau la exercitarea autorității părintești [art.
504 coroborat cu art. 396 alin. (1) C. civ.].
De asemenea,
art. 505 C. civ. prevede la alin. (1) că „în cazul copilidui din afara
căsătoriei (...), autoritatea părintească, se exercită
în comun și în mod egal de către părinți, daca aceștia
conviețuiesc”, iar la alin. (2) că: „dacă părinții
copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de
exercitare a autorității părintești se stabilește de
către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare
dispozițiile privitoare la divorț”.
Conform
acestor dispoziții, aceleiași instanțe de tutelă îi revine
competența de soluționare a cererilor având ca obiect exercitarea
autorității părintești numai de către unul dintre
părinți [art. 398 alin. (1) C. civ.], stabilirea locuinței
copilului minor în lipsa înțelegerii dintre părinți sau
dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului [art.
400 alin. (1) C. civ.] sau stabilirea contribuției fiecărui
părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură
și pregătire profesională a copiilor [art. 402 alin. (1) C.
civ.].
Chestiunea de
drept care a determinat ivirea prezentului conflict de competență
este reprezentată de interpretarea diferită pe care instanțele
au dat-o noțiunii de domiciliu sau de reședință a
minorului, cuprinsă în prevederile art. 114 din Legea nr. 134/2010 privind
C. proc. civ. Astfel, pe de o parte, Judecătoria Constanța a apreciat
că prin domiciliul minorului, din cuprinsul art. 114 din Legea nr.
134/2010 privind C. proc. civ., se înțelege adresa la care acesta
locuiește în fapt, iar, pe de altă parte, Judecătoria Curtea de
Argeș a apreciat că, în aplicarea acelorași dispoziții
legale, instanța competentă se determină în funcție de
domiciliul cu care minorul figurează înregistrat în evidențele
oficiale.
Este
adevărat că dispozițiile legale redate stabilesc o
competență materială alternativă în favoarea instanței
în circumscripția căreia se află domiciliul sau instanța în
circumscripția căreia se află reședința minorului.
Noțiunea
de domiciliu sau de reședință a minorului, astfel cum este
reglementată de dispozițiile art. 114 din Legea nr. 134/2010 privind C.
proc. civ., trebuie însă interpretată prin prisma rațiunii pe
care legiuitorul a avut-o în vedere în această materie, prin stabilirea
unor norme de competență teritoriale derogatorii de la dreptul comun,
în acord cu principiul ocrotirii interesului superior al minorului, care
guvernează această materie.
Astfel,
necesitatea stabilirii competenței teritoriale în favoarea instanței în
circumscripția căreia se află domiciliul sau reședința
minorului, a pornit de la împrejurarea că, în cadrul acestei proceduri
speciale, se impune, de cele mai multe ori, administrarea de probatorii
referitoare la condițiile în care minorul trăiește, inclusiv
ascultarea minorului. Or, pentru o administrare cât mai eficientă și
facilă a probelor, se impune ca, în cererile privind ocrotirea persoanei
fizice, noțiunea de domiciliu sau de reședință a minorului
din cuprinsul dispozițiilor art. 114 din Legea nr. 134/2010 privind C.
proc. civ. să se interpreteze în sensul de locuință
efectivă a minorului, respectiv domiciliul acestuia de fapt.
Din cuprinsul
cererii de chemare în judecată, aflate la Dosarul nr. x/212/2016 al
Judecătoriei Constanța, reiese că minorul C. era, la momentul
sesizării instanței, în grija unei rude a mamei sale, în localitatea
Albeștii de Argeș.
Împrejurarea
că, potrivit evidențelor bazei de date a Direcției pentru
evidența persoanelor și administrarea bazelor de date din cadrul
Ministerului Afacerilor Interne, aflate la Dosarul nr. x/212/2016 al
Judecătoriei Curtea de Argeș, minorul C. figurează cu domiciliul
în Constanța, nu poate să atragă competența
teritorială a Judecătoriei Constanța.
Având în
vedere dispozițiile art. 114 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.,
Înalta Curte constată că cererea reclamantei care are ca obiect
exercitarea autorității părintești și stabilirea
locuinței minorului C. este de competența instanței în raza
căreia își are domiciliul sau reședința de fapt persoana
ocrotită, iar nu instanța în circumscripția căreia acesta
figurează în evidențele oficiale ale Ministerului Afacerilor Interne,
Direcția pentru evidența persoanelor și administrarea bazelor de
date.
Prin urmare,
în aplicarea dispozițiilor legale redate, reiese că Judecătoria
Curtea de Argeș este competentă teritorial să judece cererea de
chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu
pârâtul B., având ca obiect exercitarea autorității
părintești, ca instanță în circumscripția căreia
locuiește efectiv minorul C.
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește
competența de soluționare a cererii de chemare în judecată
formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., având ca
obiect exercitarea autorității părintești, în favoarea
Judecătoriei Curtea de Argeș.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi, 25 octombrie 2017.