ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1049/2017

Decizia nr. 1049/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 36 din 13 aprilie 2016 a Tribunalului Gorj, pronunțată în Dosarul nr. x/95/2016, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.

S-a admis acțiunea formulată de reclamanta A. SRL, prin administrator judiciar Casa de Insolvență B. SPRL și a fost obligat Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, către reclamantă, la plata sumei de 2.991.454,09 lei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Ministerul Finanțelor Publice, în numele și pentru Statul Român, înregistrat la data de 27 iunie 2016 pe rolul Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Prin decizia nr. 835 din 11 octombrie 2016 a fost admis apelul și a fost schimbată în parte sentința nr. 36 din 13 aprilie 2016, în sensul respingerii acțiunii în pretenții, ca nefondată.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii apelate, cu privire la soluția dată asupra excepției.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut, în esență, următoarele:

Prin încheierea pronunțată la data de 18 septembrie 2013 de judecătorul sindic în Dosarul nr. x/101/2013 al Tribunalului Mehedinți, s-a admis cererea debitoarei Regia Autonomă pentru Activități Nucleare Drobeta Turnu Severin, formulată în temeiul H.G. nr. 168 din 11 martie 2015 și s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței acesteia.

Intimata-reclamantă SC A. SRL a formulat declarație de creanță, fiind înscrisă în tabelul definitiv al creanțelor împotriva averii debitoarei Regia Autonomă pentru Activități Nucleare Drobeta Turnu Severin, cu suma de 10.357.356,19 lei, creanță chirografară.

Ulterior, prin sentința nr. 135, pronunțată de judecătorul sindic la data de 9 martie 2015, hotărâre definitivă prin decizia nr. 870, pronunțată la data de 10 noiembrie 2015, de Curtea de Apel Craiova, a fost aprobat planul de reorganizare judiciară al debitoarei Regia Autonomă pentru Activități Nucleare Drobeta Turnu Severin, în care s-a specificat, referitor la creanțele chirografare, că vor fi acoperite parțial, în proporție de 69,62%, datorită insuficienței surplusului de sume destinate stingerii pasivului anterior deschiderii procedurii insolvenței.

Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 85/2006, ce reglementează scopul procedurii insolvenței, cu cele ale dispozițiilor art. 3 pct. 3 din aceeași lege, care consacră principiul colectivității, reiese că procedura insolvenței este o procedură specială, de executare, colectivă, guvernată de principiul maximizării recuperării creanțelor, în scopul acoperirii pasivului social al debitorului.

Deși este o procedură execuțională, procedura reglementată de Legea nr. 85/2006 se deosebește de procedurile de executare silită specifice dreptului comun, care vizează cu precădere interesul creditorului ce le-a inițiat, tocmai datorită caracterului colectiv al acestei proceduri, a cărui consecință o constituie satisfacerea intereselor creditorilor, fără discriminare între ei, desigur cu respectarea regulilor care guvernează ordinea distribuirii sumelor.

Prin urmare, procedura insolvenței, reglementată de Legea nr. 85/2006, este o procedură colectivă, prin care creditorii recunoscuți participă împreună la urmărirea și recuperarea creanțelor lor, în modalitatea prevăzută de această lege.

În speță, intimata creditoare SC A. SRL a decis, pentru realizarea creanței pe care o deținea împotriva debitoarei Regia Autonomă pentru Activități Nucleare Drobeta Turnu Severin, să opteze pentru procedura de executare reglementată de Legea nr. 85/2006, prin formularea unei cereri de declarație de creanță și înscrierea acesteia în tabelul definitiv de creanțe, astfel încât aceasta se va supune, în ceea ce privește recuperarea creanței, regulilor prevăzute în această lege, iar nu și acțiunilor sau procedurilor de executare silită de drept comun.

Având în vedere că, activitatea economică a debitoarei Regia Autonomă pentru Activități Nucleare Drobeta Turnu Severin este condusă de administratorul special, sub coordonarea administratorului judiciar, întrucât aceasta se află în procedura reorganizării judiciare și că, potrivit planului de reorganizare, creanța chirografară a intimatei reclamante SC A. SRL este acoperită parțial, în proporție de 69,62%, Curtea a constatat că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 102 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, conform cărora când sentința care confirmă un plan intră în vigoare, activitatea debitorului este reorganizată în mod corespunzător; creanțele și drepturile creditorilor și ale celorlalte părți interesate sunt modificate astfel cum este prevăzut în plan. În cazul intrării în faliment ca urmare a eșuării planului sau a unei executări silite, planul confirmat va fi socotit ca o hotărâre definitivă împotriva debitorului. Pentru executarea silită a acestor creanțe, calitatea de titlu executoriu o va avea sentința de confirmare a planului.

Potrivit dispozițiilor textului de lege invocat, sentința prin care judecătorul sindic confirmă un plan de reorganizare, trebuie executată conform măsurilor stabilite, iar creanțele și drepturile creditorilor și ale celorlalte părți interesate sunt modificate astfel cum s-a prevăzut în plan.

În situația în care planul de reorganizare a prevăzut că unele creanțe vor fi acoperite doar parțial sau la anumite date exacte, executarea planului confirmat constă în modificarea acestor creanțe.

Ca urmare, votând planul de reorganizare, creditorii renunță la o parte din cuantumul creanței lor și, chiar și în cazul intrării în faliment, ca urmare a eșuării planului, planul confirmat va fi socotit ca o hotărâre definitivă și irevocabilă împotriva debitoarei, pentru executarea silită a acestor creanțe, calitatea de titlu executoriu având-o această sentință.

În speță, intimata-reclamantă SC A. SRL, optând pentru procedura executării reglementată de Legea nr. 85/2006, pentru satisfacerea creanței sale chirografare împotriva debitoarei Regia Autonomă pentru Activități Nucleare Drobeta Turnu Severin, în privința căreia a fost aprobat un plan de reorganizare, în care s-a stabilit un grad de acoperire al creanțelor chirografare de 69,62%, a renunțat, practic, la o parte din cuantumul creanței sale, astfel încât aceasta va fi satisfăcută astfel cum a fost modificată prin planul de reorganizare, nemaiavând posibilitatea de a formula și acțiuni pe dreptul comun.

În acest context, Curtea a constatat că sunt fondate criticile formulate de apelanta pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj - în numele și pentru Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, întrucât intimata reclamantă SC A. SRL a ales, pentru realizarea creanței sale împotriva debitoarei Regia Autonomă pentru Activități Nucleare Drobeta Turnu Severin, procedura specială de executare, reglementată de Legea nr. 85/2006, derogatorie de la dreptul comun și care se aplică cu prioritate, iar creanța sa va fi acoperită,astfel cum a fost modificată prin planul de reorganizare confirmat și aprobat de judecătorul sindic, prin sentința nr. 135 din 9 martie 2015, rămasă definitivă prin decizia nr. 870 din 10 noiembrie 2015.

În ceea ce privește criticile formulate de apelanta-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj - în numele și pentru Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, referitoare la lipsa calității sale procesual-pasive, curtea a constatat că sunt nefondate, întrucât există identitate între această pârâtă și persoana ce va fi obligată în raportul juridic dedus judecății, conform dispozițiilor art. 23 din H.G. nr. 365 din 2 iulie 1998, coroborate cu cele ale art. 155 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În consecință, având în vedere considerentele expuse și textele de lege invocate, curtea a constatat că apelul este fondat și, în temeiul art. 480 alin. (2) C. proc. civ., l-a admis și a schimbat sentința în sensul că a respins cererea reclamantei SC A. SRL prin administrator judiciar Casa de Insolvență B. SPRL.

împotriva deciziei nr. 835 din 11 octombrie 2016 a Curții de Apel Craiova, în termen legal a declarat recurs reclamanta A. SRL Motru, prin administrator judiciar Casa de Insolvență B. SPRL, înregistrat la data de 9 ianuarie 2017 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Decizia recurată a fost criticată sub aspectul nelegalității, pentru următoarele motive:

Hotărârea atacată cuprinde motive străine de natura cauzei, motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În dezvoltarea acestui motiv de nelegalitate, a susținut că instanța de apel, făcând aplicarea dispozițiilor art. 102 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, a constatat incidența unui text străin față de natura cauzei. Astfel, în cauză avea calitatea de pârât Statul Român, ca și garant al plății deficitului rezultat din activitatea R.A.A.N., conform art. 23 din H.G. nr. 365/1998, iar nu această din urmă regie, care în adevăr, este supusă procedurii insolvenței.

A mai relevat recurenta că decizia atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Contrar celor reținute de către instanța de apel, faptul că Regia Autonomă pentru Activități Nucleare Drobeta Turnu Severin se afla în procedura insolvenței nu reprezintă un impediment de natură să împiedice reclamanta să solicite repararea prejudiciului cauzat de Statul Român, urmare neacoperirii, prin planul de reorganizare, a unui procent de 30,38% din creanța deținută împotriva Regiei. Dreptul reclamantei derivă din prevederile art. 44 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora creanțele asupra statului sunt garantate, precum și din dispozițiile art. 23 din Capitolul VI - Anexa 1.3 din H.G. nr. 365/1996.

A mai relevat recurenta că, așa cum rezultă din dispozițiile art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 118/2011, finanțarea cantităților de rezerve de apă grea se asigură de la bugetul de stat, așa cum rezultă și din nota de fundamentare a O.U.G. nr. 56/2013.

În fine, recurenta a susținut că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 102 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, întrucât, chiar și în ipoteza în care ar fi renunțat la o parte din creanța sa prin acceptarea planului de reorganizare, aceasta își conservă acțiunile împotriva codebitorilor și fideiusorilor debitorului.

În drept, a invocat dispozițiile art. 493 alin. (1)-(4) și alin. (7) C. proc. civ., art. 483 alin. (2) și art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă nu a formulat întâmpinare în termenul defipt de lege.

În cauză, s-a întocmit raport asupra admisibilității în principiu a recursului, comunicat părților, conform art. 493 alin. (2)-(4) C. proc. civ. În condițiile art. 493 alin. (7) C. proc. civ., prin încheierea din 4 mai 2017, s-a admis în principiu recursul și s-a fixat termen de judecată pe fond a recursului, în ședință publică, cu citarea părților.

Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Criticile subscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu pot fi primite. Astfel, hotărârea ar putea fi casată pentru acest motiv numai dacă ar exista contradicție între considerente și dispozitiv, dacă ar exista contraziceri între considerente, în sensul că din unele rezultă netemeinicia apelului, iar din altele faptul că este întemeiat, dacă ar lipsi total dezlegarea dată asupra unor chestiuni de fapt și de drept sau ar cuprinde numai considerente care nu au legătură cu pricina ș.a.m.d.

Or, recurenta invocă practic, în susținerea acestui motiv de nelegalitate, numai greșita aplicare a prevederilor art. 102 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, critică ce ar putea fi subscrisă, eventual, motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Așa fiind, constată că decizia recurată răspunde exigențelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., motiv pentru care criticile întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. urmează a fi respinse, ca neîntemeiate.

Cât privește criticile subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., constată că nici acestea nu pot fi primite.

Așa cum în mod corect a reținut instanța de apel, reclamanta-recurentă a avut raporturi contractuale cu R.A.A.N., din neexecutarea obligațiilor asumate de Regie născându-se o creanță împotriva cocontractantului său. în condițiile în care împotriva Regiei s-a deschis procedura insolvenței în baza H.G. nr. 168/2015, reclamanta și-a valorificat creanța în cadrul acestei proceduri speciale, reducerea creanței sale prin planul de reorganizare confirmat, cu un anumit procent, având caracter definitiv, așa cum în mod corect a reținut instanța de apel, făcând o corectă aplicare a prevederilor art. 102 alin. (1) din Legea nr. 85/2006.

Este adevărat că, potrivit art. 102 alin. (2) din actul normativ susarătat, creditorii conservă acțiunile lor, pentru întreaga valoare a creanțelor, împotriva codebitorilor și fideiusorilor debitorului.

Insă, contrar celor susținute prin motivele de recurs, Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, nu are nici calitatea de codebitor, și nici pe aceea de garant al creanței născute din raporturile contractule dintre reclamantă și R.A.A.N.

Astfel, prin H.G. nr. 365 din 2 iulie 1998 cu modificările și completările ulterioare, inclusiv prin O.U.G. nr. 54/2013, au fost înființate atât Societatea Națională Nuclearelectrica SA, cât și Regia Autonomă pentru Activități Nucleare (partenerul contractual al recurentei-reclamante). Prin Anexa 1.3 la H.G. nr. 365/1998 a fost aprobat Regulamentul de organizare și funcționare al Regiei. Este adevărat că, prin art. 23 din Anexa 1.3, s-a stipulat posibilitatea ca, la construirea bugetului anual de venituri și cheltuieli al Regiei, partea de cheltuieli care depășește nivelul veniturilor realizate să fie subvenționată de la bugetul de stat. Însă posibilitatea subvenționării anumitor cheltuieli de la bugetul de stat vizează strict raporturile dintre Regie și Ministerul Finanțelor Publice, potrivit unei metodologii reglementate de dispozițiile art. 22-30 din Anexa 1.3, neavând nici o relevanță în raport cu raporturile comerciale ale Regiei stabilite cu partenerii săi contractuali.

Astfel, potrivit art. 2 din Anexa 1.3, Regia este persoană juridică și funcționează pe bază de gestiune economică și autonomie financiară, neexistând nici o prevedere legală sau regulamentară din care să rezulte că Statul Român are calitatea de codebitor sau fideiusor pentru obligațiile asumate de Regie, în raporturile contractuale pe care le angajează cu terții.

Așa fiind, și prevederile art. 44 alin. (1) din Constituție sunt inaplicabile, întrucât reclamanta deține o creanță împotriva R.A.A.N., regie cu personalitate juridică și nu împotriva Statului Român, neexistând vreo prevedere legală care să stipuleze solidaritatea pasivă între stat și Regie, pentru obligațiile asumate de aceasta din urmă, în nume propriu.

Față de considerentele ce preced, potrivit art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC A. SRL Motru - prin administrator judiciar Casa de Insolvență B. SPRL - Filiala Dolj împotriva deciziei nr. 835 din 11 octombrie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 8 iunie 2017.