ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4471/2019

Ședința publică din data de 03 octombrie 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului Mehedinți, secția a II-a civilă, la data de 30.03.2016, reclamanta Regia Autonomă pentru Activități Nucleare RA Drobeta Turnu Severin- în reorganizare judiciară, prin administrator judiciar A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Energiei, Administrația Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Sociale și Ministerul Afacerilor Interne, obligarea pârâților la preluarea apei grele produsă de Regia Autonomă pentru Activități Nucleare până la data de 30.06.2015 în conformitate cu actele normative emise de Guvernul României și obligarea pârâților la plata sumei de 249.760.733,55 RON, fără TVA, reprezentând c/valoare apa grea produsă de Regia Autonomă pentru Activități Nucleare până la 30.06.2015 și nepreluată până la data formulării cererii de chemare în judecată.

Prin sentința nr. 262/2016 din 15 septembrie 2016 a Tribunalului Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția necompetenței teritoriale și a fost declinată soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului București.

Prin sentința civilă nr. 7966 din 15 decembrie 2016 a Tribunalului București, secția a VI-a civilă a fost admisă excepția necompetenței funcționale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a II-a de contencios administrativ și fiscal a tribunalului.

2.1. Hotărârea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 5113 din 18 septembrie 2017 a Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că pretențiile deduse judecății izvorăsc din nerespectarea de către pârâți, autorități publice centrale, a unor obligații prevăzute de lege, astfel încât văzând dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

2.2. Hotărârea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 137 din 7.05.2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă.

Instanța a constatat ivit un conflict negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, în contradicție cu reținerile Tribunalului, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, litigiul cu care reclamanta a învestit instanța este un litigiu patrimonial, care are două capete de cerere prin care se solicită, pe de o parte, obligarea pârâților la preluarea apei grele produsă de Regia Autonomă pentru Activități Nucleare până la data de 30.06.2015, în conformitate cu actele normative emise de Guvernul României, și, pe de altă parte, obligarea acestora la plata sumei de 249.760.733,55 RON fără TVA, reprezentând contravaloare apă grea produsă de Regia Autonomă pentru activități nucleare până la data de 30.06.2015 și nepreluată.

Astfel, Curtea a reținut că reclamanta nu a formulat niciun capăt de cerere prin care să se solicite obligarea pârâților la emiterea vreunui act administrativ, astfel încât caracterul patrimonial al litigiului se stabilește, cu respectarea principiului disponibilității prevăzut de art. 9 C. proc. civ. și a limitelor sesizării instanței, raportat la cele două capete de cerere formulate, prin care se solicită obligarea pârâților la preluarea apei grele și la plata contravalorii acesteia de 249.760.733,55 RON, fără TVA.

În consecință, Curtea a apreciat că este pe deplin aplicabilă acestui litigiu norma de competență materială și teritorială expres reglementată de art. 12 din Legea nr. 82/1992 privind rezervele de stat, care stabilește competența materială și teritorială de soluționare, în primă instanță, a litigiilor patrimoniale în care este parte Administrația Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale în favoarea Tribunalului București.

În ceea ce privește determinarea competenței funcționale, Curtea a avut în vedere dispozițiile art. 6 din Legea nr. 82/1992, în conformitate cu care "Administrația Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale desfășoară activități cu caracter comercial de vânzare-cumpărare la intern și de import-export pentru acumularea și împrospătarea stocurilor, precum și pentru valorificarea produselor care se scot din nomenclator sau care depășesc nivelul maxim al stocurilor și a celor ce devin disponibile ca urmare a actualizării periodice a structurii sortimentale, prețurile fiind stabilite prin negociere sau licitație".

Având în vedere aceste dispoziții legale, Curtea a apreciat că revine secției a VI-a civilă a Tribunalului București competența de soluționare a prezentei cauze.

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe îl constituie problema competenței materiale a instanței de soluționare a cauzei, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reține că, pentru stabilirea instanței competente material să soluționeze cauza, întotdeauna instanța trebuie să se raporteze la obiectul cauzei dedus judecății și la dispozițiile legale incidente în materia supusă analizei.

Înalta Curte constată că reclamanta a învestit instanța cu o acțiune de drept comun, având ca obiect obligația de a face și pretenții. Înalta Curte reține că reclamanta nu a învestit instanța cu analiza vreunui act administrativ tipic sau asimilat ori cu pretenții rezultând dintr-un contract administrativ sau din aplicarea unei taxe, impozit sau TVA, astfel încât litigiul dedus judecății nu poate fi încadrat în materia contenciosului administrativ și fiscal, ci este un litigiu ce vizează pretenții de drept comun, nefiind aplicabile în cauză dispozițiile legii speciale a contenciosului administrativ și fiscal.

În privința competenței materiale de soluționare a cauzei, sunt aplicabile dispozițiile art. 12 din Legea nr. 82/1992 privind rezervele de stat, în conformitate cu care "Litigiile patrimoniale în care figurează ca parte Administrația Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale ori o unitate din subordinea acesteia se judecă în primă instanță de Tribunalul Municipiului București."

Astfel, văzând și normele de competență stabilite de art. 98 din C. proc. civ., Înalta Curte va soluționa conflictul negativ de competență ivit în favoarea Tribunalului București, secția civilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta Regia Autonomă pentru Activități Nucleare RA Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Energiei, Administrația Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Sociale și Ministerul Afacerilor Interne în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03 octombrie 2019.